Liiceanu, hipsterul propagandist şi masa de manevră

Nu era începută campania electorală când am intrat în Londophone, un fel de bar de hipsteri situat foarte aproape de mult mai celebrul Hotel Cișmigiu, și am văzut un afiș cu Monica Macovei, candidat la alegerile prezidențiale. După două sau trei săptămâni, nu m-am mirat deloc să aflu că Gabriel Liiceanu și-a găsit în Macovei candidatul preferat.

Liiceanu nu-i susținuse pe hipsteri în timpul protestelor (în schimb, el a dat cuvântului ”cianură” un înțeles moral foarte util, acum, în campania electorală), după cum nici Monica Macovei n-a coborât vreodată în stradă. Hipsterii sunt însă legați de ei într-un fel care depășește separația ideologică provocată de RMGC (această separație se perpetuează însă în alte zone culturale, delimitate clar de mainstream-ul de ”dreapta”). Nu este deloc întâmplător că Green Hours și GDS (ca și Revista 22) funcționează în aceeași clădire de pe Calea Victoriei. N-am verificat, dar sunt aproape sigur că afișele cu Monica Macovei se află și acolo. Sunt, de asemenea, aproape sigur că patronii de la Control, un club foarte hipsteresc aflat chiar lângă Cercul Militar, o preferă nu doar pe Chinawoman, ci și pe Monica Macovei. Cât despre Dianei 4, o cârciumă de stânga din spatele Teatrului Național, în care se vând haine second hand și bere scumpă, nu mă pronunț: n-am înțeles încă dacă Claudiu Crăciun, unul dintre liderii protestatarilor anti-RMGC și asociat în această afacere, o susține sau nu pe Monica Macovei. Probabil că da.

Aceste baruri sau cluburi pot fi și sunt utilizate ca instrumente de propagandă. Astfel, trebuie remarcată relativa asemănare stilistică între, de exemplu, Green Hours și librăriile Cărturești. Aș putea spune, fără să greșesc prea mult: între Control și Librăria Humanitas Cișmigiu. Ca și barurile și cluburile, librăriile sunt, și ele, instrumente de propagandă. Ceea ce vreau să spun este că Liiceanu și hipsterii fac parte din aceeași lume, chiar dacă au avut păreri diferite pe tema RMGC. Mai mult decât atât, hipsterii sunt, de fapt, creația celor care controlează principalele edituri, librării și baruri, nu invers, așa cum s-ar putea crede, pornind de la o ideologie superficială despre consum. Căci, trebuie să adăugăm: asemănarea nu este doar stilistică. Ea comunică un întreg univers de valori, sub care se ascund foarte multe interese.

Că Liiceanu stabilește direcția pentru întreaga trupă de propagandiști ai ”dreptei” este deja un fapt foarte cunoscut. La aceste alegeri, ”dreapta” intelectuală joacă pe două voci: una ”idealistă”, pro-Macovei, alta ”realistă” (anticipată de ”realistul” Andrei Pleșu), în speranța că idealul și realul vor fuziona aproape christic într-o izbândă electorală. Mai puțin cunoscut este felul în care întregul angrenaj popagandistic a fost pus la bătaie. De exemplu, PR-istul de la Cărturești, Cristian Neagoe, și el un fel de lider al protestatarilor anti-RMGC, este disponibil pentru creația de campanie a Monicăi Macovei.

Această trecere de la PR-ul cultural la cel politic nu e chiar așa radicală cum pare. Ideologia culturală nu este cu nimic altceva decât ideologie politică. Ea nu exprimă, chiar și în cazul de față, decât asocierea directă a unor interese, care, până acum, nu erau foarte vizibile. Hipsterii sunt folosiți ca masă de manevră în războaie politice și comerciale despre care nu știu absolut nimic. Ei nu știu decât că le place și trebuie să le placă ceaiul de la Cărturești și cărțile lui Lucian Boia. De unde vine ceaiul și de ce scrie Boia ceea ce scrie nu-i prea interesează. Dacă, într-un club pe care îl frecventează, apare afișul Monicăi Macovei, sunt gata să iasă în stradă pentru ea. În aceste condiții, nu trebuie decât să-i lăsăm în pace.

Recent, a apărut pe piață o nouă bere, românească. O sticlă costă 15 lei. Cine o va cumpăra, cine va da pe această bere românească prețul unei beri germane de cea mai bună calitate? Răspuns: hipsterii.

Autor: Arthur Suciu