Libertate, identitate vs. personalități prefabricate

Atât de folositoare e industria perfecționismului sau a dezvoltării personale, încât nu mai poti să-ti găsesti pe nimeni,  apropiat sau cel puțin pe cale să..: zero combinații emoționale posibile dacă nu bifezi minim 10 din 11 trăsături ale omului perfect, asemănător spre identificare totală cu imaginea dictată de laborator, atent șlefuit și apoi supervizat de întreaga industrie. Pe de altă parte, cunosc și știu faptul acela cum că nimic nu e întâmplător.



De exemplu, dacă se poartă culoarea roz la păr, si zâmbetul imbecil pe față, și dumneata nu ești în cadru, ți-ai și spulberat șansele de a fi integrat în minunata lume nouă.

Iar dacă masculul nu se epilează, nu are gleznele subțirici la vedere, nu are cel putin audi a4 sau nu face sală, e un netrebnic care nu merită atenție. La polul opus,sigur că stă si hipsterul nespălat, romanticizat care citeaza din kant și ajunge devreme acasă. Echivalentul său: femeia nespălată, mironosiță la suprafață, cu batic în cap temătoare, cu dogma pe buze și ranchiuna-n suflet, plictisită de viață, furată de gînduri filosofico-sălbatice, citând din toți sfinții, judecând pe oricine apucă, lipsită de propria ei personalitate, și viață în sine.

Care-i faza, de lucrurile merg tot mai prost, și oamenii (peiorativ, maimuțe, cu scuze față de cei care își merită titlul) se copiază unii pe alții, devorând pe bandă tot ceea ce dictatul veacului isi face cuib in a lor perceptie? Începând de la case de modă, berșca, și alte case ale guvernului care dictează, reclame și videoclipuri, 3 din 4 indivizi se zbat pentru a se ridica , a intra și a se îndesa, forțați de nefaste împrejurări, sau presați de alții, în standardele impuse.

Cum era aia cu „fii tu însuți”? Fii tu însuți, dar nu așa? Ci ”alătură-te maselor, până la identificare completă cu ele”. În fond, comunismul delicat bate la ușă, iac-așa. Pe spețe d-astea complexe, periculoase. Până la urmă vor mai trece ani până să-si dea seama, in hipnoza și confuzia mentală, că in masă sunt doar marionete si consumatori obedienti pentru păpușari. Și e frustrant cu spume că nu ai nume clare să poți acuza oficial pe vreunii pentru toate astea: pentru distrugerea generațiilor, nimicirea individualității și înăbușirea caracterelor tari, din copilărie. Parenting, they say. Auzi la ei, le-au dat nume pompoase, să  ne facă să credem că e ceva serios, poate chiar un simptom care trebuie tratat. ADHD-ul, remember? O boală. Ia d-aici, bagă pastila, și inteligența și hiperactivitatea copilului îndată va fi pusă la colț, frumos, obedient, în aliniere completă cu ceilalți. Dar despre asta cu altă ocazie. Și da, la tineri, adolescenți și adulți: lipsa identității si a personalitatii, a stimei de sine, rămân factori de risc. N-am văzut vreun om care e bine cu sine să apeleze la guri și specialiști. Am mai zis- noua eră? e noua peștERĂ.  (C)

Brănduiți de branduri, simboluri și alte pecetluiri mai mult sau mai puțin pătimașe, asistăm obosiți, plictisiți, sau chiar dezinteresați unii, la transformarea ireversibilă a societății noastre. Ne punem trupurile pe tavă marilor corporații și producători, și numim asta individualitate. Devenim, de dragul liberății prost înțelese, sclavi ai industriilor, și spre a scăpa de identificarea și asemănarea cu cel de  lîngă noi, care face fix același lucru, ridicăm capul tot mai sus, pășind cu trufie pe piedestalul de plastic sau carton, mai mult sau mai puțin ecologic (sîc) al modei impuse. Catwalk-ul textilelor, e pe de o parte, iar pe de altă parte, din fix același unghi, ne trufim cu achizițiile psihologice ale ființei noastre: workshop, seminarii, tehnici și tactici de ”cum să…”, și alte învățături de tip junk, (un fel de junkfod, dar pentru suflet) cu care ne îmbrăcăm ființa. Sigur că , puțini sunt aceia care vor simți povara înăbușirii de sine, și ceva mult mai puțini care vor resimți, ajungi seara acasă singuri, povara trufiei de sine. Să nu ne mire că am ajuns atît de depresivi: ”După vorbă, după muzică, după port…”

Dar guvernul veghează… la fel o fac și cei mai mici, elitele: guru, dictatorii, liderii care au ieșit de mult la înaintare, profețucii ăștia care disperă să ne obțină consimțământul pentru toate giumbușlucurile lor de o viclenie rară.

CITEȘTE MAI DEPARTE AICI

Autor: Andreea R. Hosu

Sursa: Trăsături din front