Alegerea lui Iohannis ca președinte al României în 2014 a fost o mare surpriză, cel puțin pentru unii. În campania electorală s-a vorbit despre sprijinul extraordinar pe care l-ar avea România pe plan internațional dacă ar alege un ”neamț” la Cotroceni, s-a speculat chiar o vizită a lui Merkel la Sibiu, în virtutea bunelor relații cu Iohannis.
Bineînțeles că această vizită nu a avut loc niciodată, iar relațiile cu Germania se văd: cote impuse pentru imigranți și interdicție de a intra în Schengen. Și totuși, Iohannis a avut sprijin din partea unui cetățean german, în persoana lui Michael Horst Schmidt, care chiar dacă nu reprezintă Germania, își reprezintă propriile interese.
În anumite cercuri se speculează că acest Schmidt este arhitectul proiectului Iohannis, care din primar al Sibiului a ajuns președintele României, peste noapte. În acest proiect avem două anomalii sociologice, prima se referă la notorietatea lui Iohannis care în 2012 era sub 30% la nivel național, iar cea de-a doua la turul doi al alegerilor prezidențiale unde ”neamțul nostru” și-a dublat numărul de voturi din primul tur. Asta ne arată că domul Schimdt a fost foarte ocupat în ultimii trei ani.
Iohannis – un proiect al BND (Serviciul secret extern al Germaniei)
Povestea lui Klaus Iohannis prinde contur la începutul anilor 90, atunci când Michael Horst Schmidt ajunge în România cu o misiune din partea statului german, a se citi BND. Sarcina lui Schmidt era să împiedice migrația sașilor români spre Germania. Practic, instituțiile de forță de la Berlin au înțeles puterea geopolitică pe care o pot propaga în Europa de Est și mai ales în România prin comunitatea germană/sașă din Ardeal. Plecările sașilor către Germania și Austria după 1990, cumulate cu acțiunile Securității prin care vindeau sași statului german în perioada comunistă, au diminuat cu mult comunitatea de etnici germani din Ardeal.
Odată cu venirea lui Michael Horst Schmidt în România apare organizația Forumul Democrat al Germanilor din România, iar Klaus Iohannis devine membru în 1990 și horărăște să rămână în România, deși părinții săi emigrează în Germania în 1992.
În anul 2000 este propus de FDGR la primăria Sibiului, pe care o câștigă, iar în 2002 devine președinte al FDGR tot cu ajutorul lui Schmidt. Asistăm astfel la propulsarea lui Iohannis în politica regională, deoarece prin conexiunile FDGR, acesta reușește să fie foarte vizibil în comunitatea germană din România. Pe lângă Michael Horst Schmidt, un alt personaj cu puternice legături cu BND care îl susține pe Iohannis este Emil Hurezeanu, care în 2014 este propus de fostul primar al Sibiului ca ambasador al României la Berlin. Începând cu 2014, România este, probabil, singurul stat european cu ambasador fără cetățenie română și cu un președinte despre care nu se știe exact dacă are dublă cetățenie, română și germană.
Michael Horst Schmidt nu a ajuns oricum în România, chiar la Sibiu, în martie 1990, ci, potrivit propriilor afirmaţii, el se afla într-o misiune a statului german.
Schmidt şi-a luat liber pentru un an de la compania Siemens, unde lucra, încercând să împiedice continuarea emigrării saşilor în Germania: “Conjunctura a fost în aşa fel încât eram într-o organizaţie a saşilor din Germania care aveau şi o influenţă politică, şi se punea problema că nu mai era presiune de emigrare a etnicilor germani în Germania, să se facă nişte acţiuni să rămână în România, să nu mai emigreze.[1]” , conform unui interviu publicat online de Wall Street pe 29 septembrie 2014.
Michael Horst Schmidt ajunge deci, “întâmplător”, după cum afirmă reprezentantul BMW pe România și își continuă proiectul. [2]. Îl sprijină pe Iohannis în comunitatea germană din România și face și lobby pentru ca Sibiul să fie capitală culturală europeană.
Relația celor doi a înaintat în timpul proiectului ”Sibiu – capitală culturală europeană”, atunci când primăria condusă Klaus Iohannis a semnat un parteneriat cu reprezentantul Automobile Bavaria, SC Contempo SRL, prin care 15 autoturisme BMW au fost puse la dispoziția autorităților din Sibiu pentru oaspeți, iar una din mașini a fost dată în folosință primarului.
Pentru a se revanșa, la finalul anului 2007, Consiliul Local al Municipiului Sibiu a adoptat, în unanimitate, „proiectul de hotărâre privind aprobarea documentației de urbanism PUD pentru construcția unei reprezentanțe BMW în Sibiu, zona industrială Vest. Inițiatorul proiectului a fost primarul de atunci al Sibiului, Klaus Werner Iohannis.
Relația dintre cei doi a continuat, Michael Schmidt fiind unul dintre principalii sponsori ai campaniei electorale din 2014. El i-a pus la dispoziție candidatului la președinție un apartament de nabab pe bulevardul Primăverii, cu numai 500 de euro/lună, preț demn de cartiere „mărginașe” precum Titan sau Drumul Taberei.
Potrivit specialiștilor imobiliari, chiria pentru un apartament de 240 de metri pătrați în Primăverii nu ar trebui să coboare sub 2.500 de euro/lună, de cinci ori mai mult decât „taxează” șeful Auto Bavaria, se arată într-un material publicat de Stiri pe surse.
De-a lungul anilor, firmele lui Schmidt i au făcut numeroase favoruri lui Klaus Iohannis, pe care acesta din urmă le-a acceptat, periculos de aproape de limita legii.
Însuși Klaus Iohannis avea să recunoască: “Da, am o relaţie apropiată cu domnul Schmidt şi sunt bucuros de acest lucru. Am puţini prieteni şi sunt oameni de bună calitate”, a spus Klaus Iohannis, la B1 TV, în timpul campaniei electorale, cu referire la apartamentul din Primăverii, cu vedere la vilele lui Băsescu, Iliescu şi Ceauşescu.
Printre altele, i-a schimbat pe bandă limuzinele edilului Sibiului, actualul preşedinte ales al României, în regim de comodat. Adică gratis.
E drept, tot gratis, Schmidt a beneficiat de sprijinul primarului Klaus Werner Iohannis. În 2007, potrivit unei
investigaţii realizate de jurnalistul Cătălin Antohe, Iohannis a supus şi aprobat un PUD (plan de urbanism de detaliu), votat în unanimitate, pentru construirea unei reprezentanţe BMW în Sibiu, pe o suprafaţă de 6.128 de metri pătraţi. Actul a fost, însă, şi imoral, şi ilegal, pentru că autorizaţia s-a dat pe o firmă dizolvată şi radiată, după cum demonstrează acelaşi jurnalist în EvZ.
AXA Chișinău – Sibiu – București via Germania
Un element foarte important din biografia lui Schmidt este legat de soția sa, Veronica. Aceasta este sora lui Renato Usatii, președintele formațiunii ”Partidul Nostru” din Republica Moldova, cunoscut ca un apropiat al FSB și pro-rus convins.
Analizând aceste evidențe, este ușor de înțeles de ce Klaus Iohannis este reticent atunci când vine vorba de Republica Moldova, de ce actualul președinte nu continuă politica lui Băsescu și Ponta de apropiere de Chișinău și mai ales, de ce evenimentele din Moldova nu sunt foarte dezbătute de presa românească.
Dacă arestarea lui Filat a fost pe larg prezentată de media românești, două aspecte foarte importante au fost trecute cu vederea:
– Arestarea lui Renato Usatii
– Delegarea Marianei Alexandru de către Uniunea Europeană pentru a acorda asistență nou formatei direcții anti corupție moldovenești – CNA.
Renato Usatii a fost arestat preventiv, acum eliberat, pentru interceptarea ilegală a lui Vlad Filat. În ceea ce privește CNA, asistența acordată de Uniunea Europeană prin Mariana Alexandru, fost procuror DNA care a instrumentat dosarele lui Năstare, Ridzi și ”Gala Bute”, îi asigură statului român și deci și președintelui Iohannis influență în CNA.
În aceste condiții, sunt mai multe întrebări la care președintele Klaus Iohannis trebuie să răspundă:
– Care este relația actuală dintre Klaus Iohannis și Michael Horst Schmidt?
– Are Iohannis dublă cetățenie, română și germană?
– După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis, Renato Usatii a scris pe blog: “Scopurile şi posibilităţile noului şef al statului român coincid cu ale noastre, în vederea unei eventuale colaborări”. Care este relația dintre Președintele României și Renato Usatii?
– Deși, în ultimii 5 ani, Republica Moldova a fost un subiect important pe agenda internațională a României, actualul președinte evită subiectul. De ce Klaus Iohannis nu vorbește despre Republica Moldova?
NOTE:
[1]Bursa.ro amintește într-un material publicat online faptul că problema se transformase într-o prioritate geopolitică a Germaniei, care, după ce a iniţiat, pe fond politic, cumpărarea saşilor de la regimul comunist, prin intermediul Securităţii, şi-a dat seamă că este o acţiune greşită, care depopulează zone extinse, colonizate de-a lungul anilor, pierzându-se astfel influenţa germană în plan regional.[2]Acţiunea “Recuperarea”, susține același ziar online Bursa.ro, constituie şi în prezent o problemă pentru statul german care, spre deosebire de statul român, a interzis desecretizarea documentelor operaţiunii. Partea germană a preferat menţinerea la secret a numelor intermediarilor afacerii, pentru a nu le deconspira actualele poziţii în societăţile germană şi românească.
Referințe:
Autor: Laurentiu Nicodim
Adauga comentariu