Miturile sunt de două feluri, ca șampania: învechite natural și invechite artificial.
Cele învechite natural sunt rare, scumpe, s-au rafinat în milenii, sunt purtătoare de chintesență, au universalitate și inving timpul.
Cele învechite artificial sunt ieftine, de uz comercial și degrabă perisabile. Adică fake-uri.
Iată două astfel de mituri – fake din istoria noastră recentă: Nicolae Ceaușescu – cel mai iubit fiu al poporului, Elena Ceaușescu – savant de renume mondial.
Cât au dăinuit ele? Nici măcar un secol. De ce au fost ele create? Pentru a da, unei lumi considerată atee, alt fel de zei, păgâni, și un alt fel de atotputernicie, dictată de forța lipsită de spiritualtate a bunului plac.
În ultima vreme, de când cu valul uriaș de dezvăluiri privind abuzurile din justiția română, constatăm o îndârjire fanatică, pe alocuri irațională, a unora de a o apăra cu orice preț, chiar cu acela al ridicolului absolut, pe doamna Laura Kovesi.
Cu toate că avalanșa probelor indubitabile s-a declanșat iar magnitutdinea ei crește de a o zi la alta prin apariția de noi și tot mai grave mărturii, documente, înregistrări, nu se găsește nimeni dintre cei care chiar ar mai putea să salveze ceva să zică „STOP! Până aici! Doamna Kovesi este retrasă și se începe un nou drum, de reabilitate în ochii românilor a justiției și a luptei anticorupție”.
Tot acest dezastru la care asistăm, cu protocoale mai presus de Constituție și legi, cu justiția – câmp tactic al SRI, cu culoare oculte procurori – judecători, cu liste negre transmise din afară și operate fără crâcnire din interior, cu procurori mai interlopi și mai grobieni decât cei mai declasați clienți ai lor, cu folosirea arhivei SIPA pentru șantaje de cel mai infect stalinism, tot acest marasm, toate aceste metastaze sunt lăsate în voia lor să pulverizeze tot ce le iese în cale: mediu de afaceri, clasa politică, încrederea în justiție și în serviciile secrete, imaginea României pe plan internațional, speranța că ne-am mai putea face bine vreodată.
Cum de este posibil acest lucru? Cine girează atâta iresponsabilitate? Oare mai apără cineva interesele acestei țări și ale acestui popor?
Niște forțe exterioare și cinice au decis la un moment dat să facă experimente sociale extreme pe pielea românilor. Țara a devenit un uriaș laborator în care, pe lângă Mengele-isme mutilante fizic și psihic ce au fost încredințate DNA-ului s-a mai practicat pe deasupra și mitificarea propagandistică. Rezultatul acestui din urmă proces a fost Laura Kovesi – zeița dreptății, Laura Kovesi – faraoanca Nefertiti, Laura Kovesi un fel de oaia Dolly a laboratoarelor de clonare doar că mult mai nocivă în plan imediat pentru semeni.
Laura Kovesi nu mai reprezintă în acest moment altceva decât un alt mit păgân, construit artificial după modelul Nicolae și Elena Ceaușescu, servit românilor de coloniști fără scrupule pentru a-i îngenunchea pe aceștia prin frică și nu prin credință.
Bună, rea, în dogmă sau pe lângă dogmă, succes sau eșec, nici nu mai contează în acest moment cum e considerată Laura Kovesi de către artizanii ei. În mitificarea Laurei Kovesi s-a investit din greu, și material și propagandistic, prin urmare ea trebuie apărată până la capăt, indiferent de costuri.
Asta din punctul lor de vedere. Al experimentatorilor, al coloniștilor, al păgânilor, cum vrem să-i numim.
Din punctul nostru de vedere însă, ca români, această mitificare prin mistificare ar trebui neîntârziat stopată. Zeul păgân ar trebui scos din altar pe brânci iar altarul exorcizat, după care igienizat.
Sunt mulți care spun, cu un scepticism pe care îl pot ințelege până la un punct: și ce dacă va fi înlocuită Laura Kovesi de la DNA? Nimic nu se va schimba pe fond. Va fi numit în locul ei altcineva, cu același profil, cu aceleași „calități” și afinități, cu aceiași tutori. Și sistemul va funcționa ca și până acum râzându-ne în nas și adresându-ni-se în limbi străine.
Eu nu cred că este așa. Eu cred că debarcarea Laurei Kovesi de la șefia DNA este o condiție obligatorie, esențială, de însănătoșire a justiției române.
Cel/cea care o va înlocui, chiar dacă va fi din același aluat și cu aceleași metehne, va avea un mare handicap de pornire față de actuala șefă a DNA: îi va lipsi mitul. Mitul pe care i l-au creat Laurei Kovesi, într-un uriaș efort propagandistic și în ani buni de colaborare ocultă, plămăditorii ei din laborator.
Da, alde Portocală și Onea, deghizati sub alte identități, vor rămâne. La fel de ticăloși, la fel de predispuși la rele dar fără ceva esențial: fără zeița lor păgână, protectoare, atotputernică, stimulativă.
Scandalul de-acum, noul șef cu nevoia sa de timp pentru a fi și el mitificat, noul context, deșteptarea societății, vor crea un interval de prudență, de reflecție, de repoziționare. Interval în care normalitatea și bunele practici vor putea câștiga ceva teren. Nu se știe cât, nu se știe dacă suficient pentru o reformă totală, dar o șansă de recuperare a binelui ar exista.
Șansă care, cu Laura Kovesi la butoane, s-a văzut si se vede clar ca lumina zilei că este una, practic, nulă.
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu