Lăsaţi căpuşele să sugă

Un nou subiect de scandal divizează societatea. După ațâțarea civililor contra militarilor cu ”pensii nesimțite”, a românilor contra maghiarilor, a uslașilor contra portocaliilor și invers, a românilor contra țiganilor, a privaților contra bugetarilor, a pacienților contra medicilor,a țiganilor contra regilor, a celor care vor sa lucreze la Roșia Montana împotriva celor care vor să păstreze curate apele și cer dreptul la viață pentru natură și viitorul copiilor,acum asistăm la ațâțarea iubitorilor de animale împotriva celor care nu au nici un pic de milă față de animale, pentru că la asta se limitează campaniile pornite pe posturile de televiziune sau în ziare in funcție de orientarea politică sau indicațiile primite de moderatori de la cei cărora le fac propagandă.

Media prezintă –pretextând că e imparţială – diferite opinii ale susținătorilor unei cauze sau alteia dar nimeni nu pune punctul pe i. Practic nu se caută o soluție, nu se urmărește rezolvarea problemei, doar se aruncă vini dintr-o grădină în alta de la un guvern la altul de la un partid la altul, de la primării la ONG-uri şi invers, dar până la urmă lucrurile vor rămâne neschimbate.

Cui slujesc aceste dezbinări şi acest circ mediatic ? Nu este greu de văzut: celor care îl întreţin, politicienii şi media unii în căutare de voturi, alţii de rating, dar şi la unii şi la alţii totul se transformă în bani. Nimeni însă nu pune problema fără patimă, raţional, obiectiv şi constructiv. Toţi umblă la extreme pentru că extremele provoacă, extremele nasc patimi , greşeli, victime, şi până la urmă plictiseală şi schimbarea subiectului. În căutarea soluţiilor nimeni nu caută cauza. Nimeni nu se întreabă de ce avem aşa de mulţi câini maidanezi, de ce nu a fost rezolvată problema lor până acuma după 23 de ani de democraţie, nimeni nu vrea să vadă cauzele adevărate ale incidentelor. Unii dau vina pe câini, alţii pe bunica neglijentă, alţii pe lucrătoarea de la asociaţia care a luat câinele criminal sub protecţie, dar realitatea este alta.

Nimeni nu se naşte criminal, toţi oamenii sunt potenţial egali la naştere, diferenţa între un savant, un filozof, un doctor şi un criminal, un hoţ, un violator este dată în afara cazurilor patologice, de educaţia primită, de mediul în care a crescut fiecare. Oamenii se poartă de regulă cu tine aşa cum alţii s-au purtat cu ei sau cum au văzut că se poartă alţii fără să păţească nimic.

Şi câinii comunitari, animalele în general urmează aceeaşi regulă care este o regulă a naturii. Diferenţa dintre câinii de casă şi cei vagabonzi este aceea dintre un copil îngrijit şi educat şi un copil abandonat, un copil al străzii. Acest principiu, această regulă trebuie cunoscută de toţi cei care vor să judece câinii vagabonzi şi strigă cu ochii ieşiţi din orbită că aceştia trebuie omorâţi toţi, fără discernământ, fără excepţie. Atunci să omorâm şi copii fără adăpost, aurolacii, pentru că între ei şi câinii vagabonzi nu este decât o singură deosebire majoră, unii au patru iar alţii două picioare, în rest sunt trataţi la fel, primesc aceeaşi educaţie, împart aceleaşi tomberoane, sunt loviţi de aceiaşi poliţişti, sunt minţiţi de aceeaşi administraţie, furaţi de aceiaşi slujbaşi, dispreţuiţi de aceiaşi politicieni.

Se va spune că fac greşeala să pun pe aceeaşi treaptă oamenii şi câinii. Nu, nu eu îi pun ci cei care îi condamnă la fel şi pe unii şi pe alţii, dar îşi ascund sentimentele şi lăcrimează din când în când “politic” pentru că se poartă lacrima în colţul ochiului. Cetăţenii de rând şi politicienii, slujbaşii statului, ai administraţiilor locale, luaţi de val sunt gata acuma să arate cât sunt ei de “umani” apărând un copil mort de colţii maidanezilor care muşcă doar ca să supravieţuiască. Dar cine ne apără pe toţi de colţii maidanezilor care ne conduc, maidanezi dacă nu prin educaţie şi domiciliu atunci prin comportament şi nesimţire. Incidentul recent cu copilul omorât de un câine sau de câini, a arătat necesitatea aplicării legii în litera şi spiritual ei, nu aşa la mişto, şmechereşte, cum se aplică toate legile în România. Primarul Oprescu dă vina pe lipsa unei legi. Fals, legea există, dar nu este aplicată. Dacă este greşită, nu se doreşte schimbarea ei, cine ieri o propunea astăzi o renegă, cine ieri o contesta astăzi o clamează. Intraţi pe Decizia nr 1 a CCR din Ianuarie 2012, vedeţi cine a introdus contestaţia la legea propusă de PDL şi veţi constata cu surprindere că sunt exact cei care acuma sunt la putere şi se plâng că nu au o lege care să le permită eutanasierea. La fel, în Bucureşti, consilierii PDL cei care iniţiaseră legea acum doi ani contestată de PSD, deci cei care voiau eutanasierea generală, la grămadă, acuma se opun referendumului privind eutanasierea prefăcându-se apărători ai bietelor animale. Iar românii uituci şi indiferenţi îi lasă pe toţi să îşi facă numărul de circ şi se ceartă la colţ de stradă.

Aceiaşi politicieni se fac acuma că doresc soluţii, unii vor să le impună, alţii se fac că se consultă, dar nici acum nu se va face nimic, doar se va discuta, se vor lansa acuze de o parte şi de alta, măsurile ce se vor lua vor fi în mod cert în defavoarea cel puţin a uneia din părţi, fie iubitori sau crescători de animale fie maidanezi, fie ceilalţi care doresc eutanasierea, fie în defavoarea tuturor. Mulţi cer acuma să se ia măsuri de declarare şi castrare a câinilor deţinuţi de cetăţeni, găsind ocazia să mai scoată un ban pe seama celor care iubesc câinii. Dar asta nu rezolvă problema câinilor vagabonzi, ci doar pe a bugetelor locale.

Dar chiar şi aşa, cum să îi faci pe cetăţeni să îşi declare câinii şi să îi castreze sau să ia câini de pe stradă şi să ăi ţină în curţi sau locuri îngrădite? În nici un caz cerând taxe de 5 milioane cum încearcă primăria Craiovei să impună celor care nu îi castrează. O asemenea măsură nu ar face decât să învrăjbească oamenii, ar creşte numărul celor care ascund că au câine şi l-ar dubla pe al celor care vor „reporta” cu „spirit cetăţenesc” pe cei care îi au şi nu i-au sterilizat, ar creşte ciubucurile veterinarilor care vor fi abilitaţi să aplice crotalele fără să îi sterilizeze de fapt, la cererea stăpânului, aşa cum deja se cunoaşte cazul câinelui cu doi „cercei” în ambele urechi, care fată periodic. Nu aşa se rezolvă problema, nici transformând cetăţenii în vânători de câini, recompensaţi la numărul de scalpuri, dar nici cum propunea cineva să se acorde câte 150 de lei/câine ţăranilor care vor lua în creştere câini, pentru că statul şmecher va scoate imediat triplul sumei procedând cum intenţionează să procedeze Consiliul Local Craiova taxându-i pe deţinătorii de câini care nu îi sterilizează, cu 5 milioane. Şi uite aşa vom reintra în „epoca de aur” când cei necăsătoriţi sau căsătoriţi dar fără copii, erau taxaţi pentru port ilegal de „armă”. Numai că de data asta vor fi taxaţi câinii care sunt născători de pui vii.

Deci toate măsurile astea punitive nu duc în altă parte decât acolo unde a dus şi prohibiţia: creşterea cererii şi consumului, înavuţirea celor care sunt certaţi cu legea, a escrocilor, traficanţilor, ură, lupte de stradă, corupţie. Dar ce este mai important, nici o soluţie nu va da rezultate pe termen scurt, deci nu trebuie căutate astfel de soluţii. Soluţia trebuie să prevadă un plan şi o legislaţie care să împace şi capra şi varza, să ofere satisfacţie şi iubitorilor de animale şi ONG-urilor sau legislaţiei care apără drepturile animalelor, dar şi pe cei care vor să se simtă în siguranţă pe străzi, cel puţin în ceea ce priveşţe animalele patrupede că în ceea ce priveşte criminalii şi hoţii pe două picioare nu e nici o şansă. De fapt cred că nu e nici o şansă nici aşa. De ce ? Pentru că dacă dispar câinii comunitari, dispar şi fondurile pe care UE le acordă statelor pentru rezolvarea problemelor, dispar şi sursele de venituri ale şmecherilor care mănâncă banii câinilor fie ei ai ONG-urilor ori ai primăriilor, dispar mai devreme sau mai târziu şi organizaţiile care acum se bat cu cărămida în piept că apără şi protejează bietele patrupede, dispar şi departamentele din cadrul primăriilor şi pilele numite acolo care doar toacă nişte bani fără nici un efect real, sau „poate fură, sau poate nu fură banii” cum se exprima plin de cinism şi nesimţire domnul Oprescu.

Deci o seamă de animale în două picioare rămân fără coniacul de la gura copiilor dacă dispar câinii de pe străzi. Acum înţelegeţi de ce nu s-a făcut nimic până acum, acum înţelegeţi de ce legile sunt făcute să poată fi interpretate cum vor muşchii celor care le aplică, după cum se exprima foarte candid şi satisfăcut domnul Zegrean, acum înţelegeţi de ce legile stau cu anii prin sertarele parlamentarilor şi comisiilor? Pentru că de pe urma câinilor trăiesc mulţi păduchi, căpuşe cu două picioare care „poate fură, poate nu fură”. Nu sărmana bunică e de vină pentru faptul că nu a alergat după copil crezându-l în siguranţă într-o ţară condusă de păduchi, poate nici lucrătoarea de la organizaţia care luase acel câine care se presupune că l-a atacat pe copil fără motiv. În ultimă instanţă, (sper să nu fiu învinuit că încerc să dau vina pe copil, dar) nici nu ştim ce s-a întâmplat cu adevărat, ce câine l-a agresat primul şi de ce, dacă nu cumva a fost provocat chiar şi involuntar de copil, sau cum s-a întâmplat practic. Acest lucru însă nici nu contează prea mult, contează faptul că locul câinilor nu este pe stradă, dar nici să fie omorâţi pentru că noi, oamenii, cei care ne credem fiinţe inteligente şi conducem regnul animal şi vegetal după cum vor muşchii sau neuronii noştri, nu suntem în stare să găsim soluţii pentru a trăi civilizat, sau nu vrem să le găsim sau să le aplicăm. Aici este buba, aici trebuie umblat, nu la căutat asistente, bunici, femei de serviciu pe care să aruncăm vina când de vină este directorul.

Dar pentru că toată lumea critică dar nimeni nu vine şi cu soluţii, eu am să încerc să sugerez câteva măsuri care pot schimba situaţia:

1. Schimbarea tuturor celor care au atribuţii în acest domeniu şi nu au făcut nimic până în prezent;

2. O verificare periodică de către persoane apolitice a activităţii organizaţiilor şi consiliilor privind aplicarea legislaţiei;

3. Iniţierea unei legi care să respecte toate prevederile europene privind drepturile omului şi ale câinilor şi animalelor în general;

4. Măsuri de ridicare în primă urgenţă a câinilor agresivi concomitent cu construirea unor adăposturi provizorii cu minimul necesar pentru adăpostirea celor agresivi în localităţile unde numărul lor este prea mare;

5. Suplimentarea din fondul de rezervă a guvernului a fondurilor destinare acestor măsuri. Viaţa cetăţenilor este o urgenţă;

6. Stimularea celor care vor lua în creştere ( pe bază de contract) câini fără stăpân cu scutirea de la taxe sau impozitul pe casă timp de 3-5 ani de zile cu condiţia păstrării acelor câini şi verificări periodice, urmate de amenzi şi retragerea facilităţilor acordate în caz de nerespectare a contractului. De asemenea acordarea de asistenţă sanitară gratuită( vaccinuri, deparazitări) faţă de aceşti câini din partea organizaţiilor cu atribuţiuni sau a zootehniştilor locali, sau a oricărui punct sanitar zootehnic privat sau de stat, pe bază de vauchere. Asta presupune o evidenţă foarte clară a acestor câini din partea administraţiilor locale şi organizaţiilor de profil;

7. Măsuri aspre faţă de cei ce încalcă legea sau atribuţiunile funcţionale pentru cei care au atribuţiuni în domeniu;

8. Toate acestea trebuie făcute în timp, nu bătând din palme, în baza unui program care să fie respectat cu rigurozitate.

9. Selecţionarea celor care vor fi implicaţi în acest program pe baza unor criterii de competenţă şi mai ales corectitudine şi cinste fără reproş.

De neiertat, condamnabil şi criminal gestul lui Mircea Sandu care în dorinţa de a ieşi şi el în faţă cu ocazia asta şi pentru a arăta că „are şi el inimă”, nu numai Oprescu, Băsescu şi Ponta care plâng la comandă pe fiecare caz de presă, a oferit părinţilor copilului decedat bilete la meciul România – Ungaria care se juca la o zi după înmormântarea micuţului. ESTE INCREDIBIL, NICI NU ŞTIU CUM SĂ CALIFIC ACEST GEST ACEASTĂ PORCĂRIE NE NEIMAGINAT CARE ÎŢI TAIE RĂSUFLAREA. A crezut oare „naşul” că oamenii ăia se vor gândi o secundă la biletele lui ? Nu şi-a dat seama acest elefant al fotbalului românesc cât este de grotesc încercând să croşeteze cu astfel de momente? Acest fel de oameni conduc destinele fotbalului, politicii, economiei, României şi nimeni nu îi dă jos. Ne merităm păduchii, aşa că nici nu trebuie să ne mai scărpinăm. Lăsaţi căpuşele să sugă.

Autor: Marin Neacsu

Sursa: In cuiul catarii