Laptele, aliment miracol sau otravă?

“Lapte”, doar cuvantul in sine ne da un sentiment de confort! Mai ales iarna. Ce zici de un pahar de lapte cald? Sigur ultima data cand ai auzit invitatia asta era de la un prieten sau de la cineva caruia ii pasa de tine iar tu ai apreciat efortul!

Toata problema cu alimentele si in special cu laptele este ca sunt inconjurate de importanta emotionala si culturala. Laptele a constituit prima noastra hrana. Daca am fost norocosi , a fost vorba de laptele matern. O frumoasa legatura intre mama si copil. Daca nu a fost laptele matern, atunci a fost laptele de vaca, laptele praf sau vre-o formula. In cazuri mai rare, pentru unii a fost chiar si lapte de capra, camila sau bivol.
Suntem o natie de bautori de lapte. Aproape toti dintre noi, bebelusi, copii, adolescenti, adulti si varstnici bem sute de litri de lapte pe an. La asta mai adaugam alte zeci de kilograme de branzeturi, unt si iaurt.

Dar oare este ceva gresit in asta? Vedem peste tot reclame cu oameni sanatosi si auzim mesaje care ne incurajeaza si ne spun ca “Laptele este bun pentru corp”. Doctorii ne spun: “Trebuie sa bei lapte, altfel de unde iti iei calciul?” Copii la scoala primesc lapte, iar in spitale este o obisnuinta ca laptele sa fie adaugat in mancarea zilnica. Si de parca nu este indeajuns nutritionistii ne spun de ani de zile ca laptele este parte dintr-o grupa esentiala de alimente. Si astfel laptele este ceva “normal” in viata noastra de zi cu zi.

Ai putea fi surprins daca ai auzi ca de fapt in zilele noastre sunt foarte multi oameni pe planeta Pamant care nu consuma lapte. Si nu numai ca nu il consuma, daca il consuma se imbolnavesc.

Intr-adevar, dintre toate mamiferele, doar oamenii consuma laptele altui animal si nu numai atat , o fac dupa ce depasesc varsta de alaptare.
Cine are dreptate? De ce atat confuzie? Si unde ne gasim raspunsurile? Putem avea incredere in cei care promoveaza industria laptelui? Nutritionistii sunt la zi cu informatiile lor sau pur si simplu repeta ce au fost invatati la randul lor de altii? Ce este cu atatea voci care ne indeamna sa avem grija?

Cred ca exista trei surse viabile de informare. Prima si probabil cea mai importanta este studiul naturii. A doua este studiul istoriei propriei noastre specii. Si in cele din urma trebuie sa ne uitam la literatura stiintifica si la cercetarile facute in ce priveste laptele.

Dar hai sa incepem cu stiinta.
Si dam un simplu exemplu: din 1988 si pana in 1993 in arhivele medicale s-au inregistrat peste 2700 de articole legate de lapte. 1500 dintre acestea au avut laptele ca piesa centrala. Doctorul Kradjian, respectabil chirurg oncolog, a studiat 500 dintre acestea. Rezultatele? Ce spun aceste studii? In cuvintele lui Kradjian “ aproape inspaimantatoare”. In primul rand nici unul dintre autori nu vorbeste de proprietatile laptelui asa cum sunt ele ilustrate de industria alimentara, ca un superaliment, “mancarea perfecta”. Atentia studiiilor este pe colicii intestinali, reactiile alergice, iritatiile intestinale, sangerarile intestinale, anemie, infectii si salmonella. Mai puternica este exprimata frica infectiei virale cu leucemia vacii si diabetul juvenil. Contaminarea laptelui cu sange si urina precum si alte varietati de chimicale, insecticide si hormoni a fost de asemenea discutata.

Printre copii problemele sunt legate de alergii, infectii ale urechilor si a amigdalelor, udarea patului, astm, sangerari intestinale, colici si diabet juvenil. La adulti problemele de sanatate sunt legate mai mult de boli de inima si artrita, alergii, sinuzita, precum si altele mai serioase ca leucemia si alte forme de cancer.

Cred ca raspunsul poate fi gasit si in legatura cu ce se intampla in natura, ce se intampla cu mamiferele care traiesc in libertate.
Stramosii nostrii din paleolitic sunt de asemnea un grup interesant care merita studiat. Si iata-ne aici limitati de speculatii si dovezi indirecte. Cu toate acestea nu exista nici o indoiala ca structurile osoase ramase arata o mare putere, o musculatura puternica si o totala lipsa de urme de osteoporoza. Si daca cumva va ganditi ca este irelevant a-i studia pe stramosii nostri din paleolitic, ganditi-va ca genele noastre sunt programate in acelasi fel in care erau si acum 50.000 sau 100.000 de ani.

Ce este laptele?
Laptele este o secretie materna lactata. Un nutrient pe termen scurt special pentru noii nascuti. Nimic mai mult si nimic mai putin. Invariabil, mama oricarui mamifer ii va oferi lapte pe o perioada de timp imediat dupa nastere puiului ei. Cand vine vremea de intarcat, mama isi va introduce puiul spre hrana specifica speciei respective. Un exemplu bun este cel al unui catelus. Mama isi alapteaza puiul pentru o scurta perioada , apoi il invata sa se hraneasca cu hrana solida. In consecinta alaptatul este o forma de hrana programata de natura numai pentru noii-nascuti.

Este tot laptele la fel?

Asta depinde de unde ne luam laptele. Ne-am oprit la vaca datorita naturii ei docile, marimii si a cantitatii mari pe care o produce. Intr-un fel aceasta alegere pare “normala” si binecuvantata de natura , cultura si de obiceiurile noastre. Dar este naturala, normala? Este intelept sa bem laptele unei alte specii de mamifer?

Hai sa ne gandim cum ar fi sa bem laptele unui alt mamifer, spre exemplu cel al sobolanului. Sau poate laptele cainelui, pentru ca este cel mai bun prieten al omului. Sau poate lapte de cal sau de pisica. Cred ca se intelege ideea… laptele uman este pentru bebelusi, puii de om, cel de caine este pentru catelusi, cel de pisica pentru pisicute si in mod normal cel de vaca pentru vitei ..si tot asa. Este clar ca acesta este modul in care natura a creat lucrurile, este indeajuns sa ne folosim ratiunea.

Laptele nu este doar lapte.
Laptele fiecarei specii de mamifer este unic si in mod specific construit astfel incat sa se potriveasca nevoilor animalului respectiv. De exemplu, laptele de vaca este mult mai bogat in proteine decat cel de om, aproximativ de 3 sau 4 ori mai mult. Are de 5 sau 7 ori continutul de minerale al laptelui uman. Pe de alta parte, laptele matern contine de de 6 pana la 10 ori mai multi acizi grasi esentiali, in special acid linoleic. Si ca o simpla observatie, laptele pasteurizat nu are acid linoleic deloc, pur si simplu laptele de vaca nu este proiectat pentru oameni.

Hrana nu este doar hrana si laptele nu este doar lapte. Iar pentru o sanatate cat mai buna, nu conteaza atat cantitatea cat calitatea hranei. Biochimistii si fiziologii iar in ultima vreme pana si doctorii incep sa recunoasca faptul ca anumite elemente cruciale din hrana permit unei specii sa isi dezvolte specializari unice. Este clar ca in cazul oamenilor, aceste specializari sunt legate de dezvoltarea neurologica si controlul neuro-muscular.

Nu avem atat nevoie de o crestere masiva a oaselor sau a muschilor, precum au viteii. Sa ne gandim la diferenta dintre nevoile unui pui de om si ale unui vitel. Este clar ca bebelusii au nevoie in mod special de material pentru creier, nervi si coloana vertebrala.

Poate laptele matern sa creasca inteligenta?
Se pare ca da. Intr-un studiu remarcabil publicat in revista “Lancet” in 1992 (Vol. 339, p. 261-4), un grup de cercetatori englezi , a pus la intamplare bebelusi prematuri in doua grupuri. Un grup a primit o formula speciala pentru bebelusi , iar celalalt lapte matern. Amandoua fluidele au fost administrate prin tub stomacal. Acesti copii au fost supravegheati timp de 10 ani, iar copii hraniti cu lapte matern au punctat in testele de inteligenta cu 10 puncte mai mult decat ceilalti. Multe alte studii facute pe aceasta tema au scos la iveala deficienta laptelui de vaca in acizii grasi esentiali, necesari pentru dezvoltarea neurologica a noilor nascuti. Astfel in 1982, Ralph Holman a descris un caz in care un bebelus care era hranit intravenos cu lichide ce contineau numai acid linoleic prezenta probleme neurologice grave, pana cand i s-a administrat si acid alpha linoleic, iar atunci problemele au disparut.

Dar cel putin laptele de vaca este pur!
Oare? Daca acum 50 de ani, o vaca producea in jur de 2-3 litri de lapte pe zi. In ziua de azi ea produce de 25 de ori mai mult, undeva in jur de 50-60 de litri (marii producatori). Cum s-a ajuns la o asemenea realizare? Medicamente, antibiotice, hormoni, planuri de hranire cu forta si rase facute in eprubeta. Ultima tehnica folosita este un hormon de crestere BGH, care stimuleaza lactatia, dar daca ne luam dupa Monsato (stim cu totii numele asta), producatorul hormonului, acesta nu afecteaza nici carnea nici laptele. Sunt binenteles si alte companii care au experimentat acesti hormoni de crestere pe o lunga perioada de timp si inca o mai fac, gen American Cyanamid Company, Upjohn sau Eli Lilly. Unele tari chiar au interzis BGH din cauza pericolului pe care il prezinta.

Una dintre problemele care apar atunci cand adaugi molecule laptelui de vaca, este ca acestea ies din lapte. Oare cine vrea sa experimenteze ingestia hormonilor de crestere? O alta problema este ca folosirea acestui hormon, a rezultat intr-o crestere de aproximativ 70% a cazurilor de mastita(0 infectie a ugerului), care binenteles ca este tratata cu antibiotice, iar rezidurile acestora apar apoi in lapte.

Un alt amanunt important ar fi faptul ca orice mamifer care are lactatie, excreta prin lapte toxine. Aici putem sa includem antibiotice, pesticide, hormoni si tot felul de alte chimicale. Insa pe langa toate astea tot acest lapte contine si sange. Autoritatile responsabile trebuie sa tina sub control acest fapt. Astfel in America exista o limita permisa de de 1 milion si jumatate de celule albe la un mililitru de lapte.

Daca nu stiti, un alt mod de a numi celulele albe unde nu trebuie sa fie este “celule puroi”. Este posibil sa spuneti ca laptele este pasteurizat si acestea sunt toate distruse. Ei bine se pare ca nu este asa, ele sunt doar incalzite si astfel noi si copiii nostri ajungem sa bem celule puroi moarte si incalzite.

Deci este laptele pur? Sau este de fapt un amestec biologic, bacterial de chimicale?
Sa nu aveti impresia ca cineva va protejeaza. Sa nu va faceti iluzii ca autoritaile responsabile fac testele necesare pentru a identifica aceste toxine. Interesul marilor companii producatoare de lapte este mult mai mare decat cel al sanatatii oamenilor. Pentru ca laptele face multi bani atat pentru producatori, iar apoi pentru industria farmaceutica care ne indoapa cu medicamente spre a ne vindeca de bolile cu care ne capatuim. In vreme ce sanatatea nu produce nici un ban!

Pasteurizarea
Multi sunt cei care cred ca datorita pasteurizarii, laptele devine curat si sigur de consumat. Cel mai bun contraexemplu vine din experimentul facut de doctroul John Thomson din Edinburgh, ilustrat in cartea “Hrana este cel mai bun medicament” scrisa de cunoscutul doctor Henry Bieler . Astfel , Thomson a studiat efectele laptelui pasteurizat pe doi vitei gemeni. Pe unul l-a hranit exclusiv cu lapte pasteurizat iar pe celalalt l-a lasat sa suga lapte de la mama sa. Rezultatul? Cel care a supt de la mama sa a crescut puternic si sanatos, iar cel hranit cu lapte pasteurizat a murit in 60 de zile. Din pacate pentru vitei dar mai ales pentru noi, acest rezultat s-a repetat si in alte experimente.

Dar e si mai rau! Este oare laptele de mama pur?
Din pacate se pare ca nu. Un studiu facut pe laptele a 14.000 de mame a aratat ca laptele matern al acestora continea pesticide. Sursa acestor pesticide? …carnea si binenteles laptele de vaca. Un subgrup testat, de mame vegetariene, avea la jumatate nivelul de toxine in sange.

Diferite zeci de studii au aratat aparitia alergiilor la laptele de vaca la copii hraniti exclusiv cu lapte matern. Practic alergenii laptelui de vaca apar in laptele matern si se transmit fatului.

Un comitet specializat in nutritie al Academiei Americane de Pediatrie a facut un raport despre folosirea laptelui de vaca la nou nascuti (Pediatrie 1983: 72-253). Nu au reusit sa gaseasca un motiv pentru care laptele de vaca ar trebui folosit din prima zi de nastere precum si continuarea folosirii acestuia. Doctori pediatri respectabili, precum Frank Oski sau Benjamin Spock, au facut de asemenea apel catre mame sa nu foloseasca laptele de vaca la bebelusi, datorita problemelor care rezulta : dureri abdominale, colici, infectii, pierderea de sange gastrointestinal si o mare deficienta de fier. Benjamin Spock in cartea sa “Grija pentru copii si bebelusi”, despre care se spune ca este cea mai vanduta carte in America dupa Biblie, spune: ” In natura animalele nu mai beau lapte dupa perioada de alaptare si asa ar trebui sa fie si cu oamenii… Copiii au parte de calciu mai bun, atunci cand proteinele pe care le consuma vin din plante”

Dr. T. Colin Campbell, cel mai mare cercetator epidemiolog in campul nutritiei si al sanatatii, autor al cartii de renume, “Studiul China”, afirma despre lapte:

” Oamenii care se ocupa cu laptele, inca din anii 1920, au reusit cu mare succes sa cultive un mediu in aproape toate segmentele din societate, de la cercetare la educatie pana la relatiile publice si politica- facandu-ne sa credem ca laptele de vaca si produsele din el sunt o “mana cereasca” …. Sa nu va inselati cumva; industria laptelui este si a fost in control asupra tuturor informatiilor publice legate de sanatate care au ajuns vreodata in atentia publicului”.

Tot doctorul Campbell mai afirma : ”Asocierea dintre consumul de proteine animale si incidenta fracturilor, se pare ca este la fel de puternica ca si asocierea dintre fumat si cancerul la plamani”. Este interesant faptul ca doctorul Campbell, a crescut inconjurat de lapte, familia sa avand o ferma de vaci (lapte si carne).
Dr. Charles Attwood, un alt pediatru bine cunoscut afirma: ” Laptele, este clar acuma, nu este solutia pentru densitatea proasta a oaselor. Dimpotriva este parte a problemei”

Alte probleme
Sa nu uitam de contaminarea bacteriala. Salmonela, E. coli sau infectiile cu stafilococ isi gasesc sursa in laptele de vaca. In special practica de a consuma lapte de vaca crud(nefiert), prezinta un risc major in contaminarea cu aceste bacterii. Imaginatia-va tot cocktailul de mai sus baut direct fara a fi nici macar fiert. Chiar daca vaca e din curte de la bunica, ea tot a fost vaccinata sau tot a fost bolnava odata si tot cu fan plin de pesticide este hranita, sau paste printr-o zona contaminata.

Diabet
Intr-un studiu remarcabil facut in Toronto , Canada si publicat in Jurnalul de Medicina (30 Iulie 1992) , cercetatorii canadieni si cei finlandezi au ajuns la concluzia ca tara cu cel mai mare consum de produse lactate din lume (Finlanda), are si cel mai mare numar de diabetici dependenti de insulina. Mai ales in randul copiilor, aceasta boala crunta lovea 40 de copii din 1000 si acestea sunt date de acum 20 de ani. Cercetatorii au descoperit, ca anticorpii produsi impotriva proteinei din lapte in primul an de viata ataca de asemenea si pancreasul intr-o reactie autoimuna de aparare, varianta sustinuta si de doctorul Colin Campbell in cartea sa “Studiul China”. Astfel pancreasul nu mai poate produce insulina ceea ce duce la cea mai grava forma de diabet , diabet de tip 1. S-a descoperit ca, copii finlandezi bolnavi de diabet aveau de 8 ori mai multi anticorpi impotriva proteinei din lapte decat copii sanatosi.

Ce a avut de spus presedintele asociatiei de diabetici Dr. F. Xavier Pi-Sunyer? “..nu trebuie inteles ca , copii nu ar trebui sa mai bea lapte, sau ca parintii diabeticilor ar trebui sa le interzica consumul lactatelor. Acestea sunt o sursa bogata de proteine benefice” Credeti ca pe undeva industria laptelui sustine sau sponsorizeaza asociatia diabeticilor?

Leucemie? Limfom? din ce in ce mai rau!
Poate pare putin exagerat dar conform doctorului Robert Kradjian leucemia bovina sau leucoza bovina, se gaseste la 3 din 5 vaci de lapte din Statele Unite. Binenteles ca daca pateurizarea este facuta cum trebuie , virusul este ucis. Dar daca laptele este crud, pericolul este iminent. Si chiar daca laptele este pasteurizat, se pot intampla mereu accidente , cum a fost cazul celui din 1986 , cand la o fabrica moderna de procesare a laptelui din Chicago, din cauza unei greseli, laptele crud s-a incurcat cu cel pasteurizat. Rezultatul? 4 oameni au murit si aproximativ 150.000 de oameni s-au imbolnavit. Si daca astfel de incidente se pot intampla, cat de siguri putem fi noi ca nu am fost infestati deja cu un astfel de virus? Ce siguranta avem cand consumam astfel de lapte? Daca leucemia umana se trage din acest virus?. Asta ar insemna ca zonele cu turme de vaci bolnave sa aiba si o incidenta mai mare de leucemie umana printre oameni. Oare este asa? Din pacate se pare ca da. Astfel, Iowa, Nebraska, South Dakota, Minnesota si Wisconsin, au in mod statistic o incidenta mai mare de leucemie decat restul zonelor din Statele Unite. La fel, in Rusia si Suedia, in zonele cu turme necontrolate, incidenta bolii este mai crescuta in randul populatiei. Se pare ca si veterinarii si fermierii au o incidenta mai mare a bolii decat restul oamenilor. Binenteles ca o sa se gaseasca cei care o sa zica, ..”lasa-ma dom’le ca asta e in America, nu la noi”. Va intreb totusi politicos, credeti ca romanii sunt mai atenti sau mai breji? credeti sincer ca le pasa mai mult de sanatate decat de bani?. eu cred ca la noi pericolul este mai mare.

De fapt se merge pana acolo incat, Universitatea din Illinois, observand faptul ca bovinele infectate cu virusul leucemiei, produc mai mult lapte, insa in momentul in care numarul celulelor albe creste productia scade, fara sa se gandeasca la efectele devastatoare asupra sanatatii, face o recomandare de a profita de pe urma acestei situatii, tinand boala in frau, cat timp bovinele bolnave pot produce mai mult lapte.

Deci ce inseamna toate acestea? Stim ca virusul produce leucemie in alte animale si este deovedit ca el contribuie la leucemia umana. (O serie de articole care abordeaza aceasta tema : 1.Epidemiologic Relationships of the Bovine Population and Human Leukemia in Iowa. Am Journal of Epidemiology 112 (1980):80 2.Milk of Dairy Cows Frequently Contains a Leukemogenic Virus. Science 213 (1981): 1014 3.Beware of the Cow. (Editorial) Lancet 2 (1974):30 4.Is Bovine Milk A Health Hazard?. Pediatrics; Suppl. Feeding the Normal Infant. 75:182-186; 1985)

In Norvegia, 1422 persoane au fost tinute sub observatie pentru 11 ani si jumatate. Cei care au baut 2 sau mai multe pahare de lapte pe zi au avut de 3-5 ori mai mare incidenta de cancer la organele limfatice (British Med. Journal 61:456-9, March 1990.)

Hormonul IGF-I este un factor cheie in cancerul de san!
In cartea sa “Laptele, otrava ucigatoare”, doctorul Robert Cohen, care a lucrat in cele mai importante institutii americane legate de industria alimentara (precum FDA), explica pericolul numarul unu din laptele de vaca.

Exista sute de milioane de diferite proteine pe pamant, dar doar un singur hormon este cunoscut a fi identic intre doua specii complet diferite. Acest hormon de crestere puternic este numit IGF-I (insulin-like growth factor ). IGF-I, supravietuieste digestiei si dublarea acestui hormon in organism este deosebit de periculoasa. Astfel, o serie de studii publicate in reviste de renume din domeniul medicinii, sustin teoria conform careia IGF-I este un factor cheie in cancerul de san si nu numai :
“IGF-I de la oameni precum si IGF-I de la bovine sunt identice. Amandoua contin 70 de aminoacizi intr-o secventa identica.”
Judith C. Juskevich and C. Greg Guyer. SCIENCE, vol. 249. August 24, 1990.
“Reglarea estrogenului hormonului IGF-I in celulele cancerului de san sustine ipoteza conform careia IGF-I are o functie importanta in cancerul de san.” A.V. Lee, Mol-Cell- Endocrinol., Martie, 99(2).
“IGF-I este un factor de crestere important pentru proliferarea celulelor in cancerul de san” J.C. Chen, J-Cell-Physiol., Januarie, 1994, 158
“IGF-I este un factor cheie pentru cresterea celulelor canceroase in cancerul de san.”
J.A. Figueroa, J-Cell-Physiol., Noiembrie., 1993, 157
“IGF-I produce o crestere de 10 ori a nivelului RNA a celulelor canceroase. IGF-I pare a fi o componenta critica in proliferarea celulelor canceroase.”
X.S. Li, Exp-Cell-Res., Martie, 1994, 211
“IGF-I joaca un rol major in cresterea celulelor canceroase la oameni.”
E.A. Musgrove, Eur-J-Cancer, 29A (16), 1993
“IGF-I a fost identificat ca un factor cheie in cancerul de san.”
Hankinson. The Lancet, vol. 351. Mai, 9, 1998
“Nivelele de IGF-I au crescut semnificativ in grupul bautorilor de lapte, o creste de peste 10%, dar au ramas neschimbate in grupul de control.”
Robert P. Heaney, Journal of the American Dietetic Association, vol. 99, no. 10. Octombrie 1999
“IGF-1 accelereaza cresterea celulelor canceroase.” M. Lippman Science, Vol. 259, ianuarie 29, 1993
Exista oare beneficii de pe urma consumului de lapte?
Desi este destul de greu de gasit pana si un singur lucru benefic, multa lume stie ca in lapte gasim calciu si aminoacizi. Intrebarea se pune insa , este bun acest calciu pentru oameni? Se pare ca nu. De fapt consumul de lapte in exces intervine in absorbtia calciului in oase. In al doilea rand, excesul de proteina pe care il are laptele este o cauza majora in instalarea osteoporozei. Dr. Hegsted din Anglia a scris ani intregi, aratand lumii distributia geografica a osteoporozei. Se pare ca tarile in care se consuma cel mai mult lapte sunt si tarile cu cele mai mari incidente de osteoporoza. S-a demonstrat prin numeroase studii ca administrat separat calciul nu este o cauza pentru osteoporoza (Am. Journal of Clin. Nutrition, 1985). Pentru a gasi cheia osteoporozei, trebuie sa privim nu la calciu ci la proteina animala din lapte.

Sa ne uitam putin la aceste grupuri contrastante de oameni : eschimosii, au o rata foarte mare de proteine in hrana lor, estimata in jur de 25 % din totalul caloriilor, avand in acelasi timp si o cantitate mare de calciu 2,500mg/zi. Osteoporoza printre ei este aproape cea mai ridicata din lume. Celalalt grup distinct este cel al tribului Bantu din Africa de Sud. Acestia au un procent de 12 % proteine si doar intre 200 si 350 mg/zi calciu in hrana lor. Cu toate astea, femeile nu au aproape nici un fel de forma de osteoporoza desi dau nastere la cate 6 copii pe care ii hranesc la san pentru perioade lungi de timp. Dar cand femeile africane emigreaza in Statele Unite de exemplu, cu siguranta ca vor forma aceasta boala.

Atunci de unde ne luam calciul ?
La intrebarea, de unde va luati calciu? Raspunsul este simplu : din acelasi loc de unde il ia si vaca, din vegetale cu frunze verzi. Ca doar vaca nu bea lapte. Si sa nu uitam ca elefantii sau rinocerii isi dezvolta osatura imensa hranindu-se cu astfel de plante. Oare de unde isi iau mamifere feroce ca acestea calciul pentru oasele uriase? Balena, girafa, gorila de munte? Sigur nu au vre-o vaca pe care sa o mulga!

Se pare deci ca toate mamiferele traiesc bine daca traiesc in armonie cu mancarea naturala pentru care sunt programate genetic. Doar oamenii care au un mod de viata sa zicem “generos” se aleg cu tot felul de boli de genul osteoporozei si multe altele.
Dar pentru a avea oase puternice este nevoie de mai mult decat atat :

Destula vitamina D (daca nu petreceti destul timp sub soare, suplimentati cu vitamina D3 nu D2).
Eliminati proteina animala din dieta(aceasta creaza aciditate in organism, aciditatea fiind combatuta cu calciul care este baza si este scos din oase pentru a regla ph-ul corpului).
Nu consumati alcool (alcoolul este toxic pentru organism, si inhiba absorbtia calciului si a altor vitamine si minerale).
Folositi sare naturala, de mare sau grunjoasa(sarea iodata scoate calciul din oase)
Nu fumati (studiile arata ca fumatorii au densitatea oaselor mai scazuta cu 10-20% decat a nefumatorilor).
Mancati multe vegetale cu frunze verzi, nivelul calciului din acestea este incomparabil mai biodisponibil si mai usor de absorbit.
Incercati sa aveti o viata echilibrata in armonie cu natura si cu divinul din noi.
Coada calului, este o planta bogata in siliciu, care este componenta principala pe care organismul o foloseste pentru a forma calciul.
Mitul proteinei
Cand eram copii, adultii ne spuneau mereu sa avem grija sa mancam cat mai multe proteine, pentru a creste mari si puternici. Proteina era “baiatul bun” al nutritiei. Si binenteles ca laptele se potrivea perfect in acest cadru. De fapt, laptele “carne lichida” cum ii spun unii, nu este exact ce avem noi nevoie. Mai toata dieta lumii moderne contine mult prea multe proteine. De fapt suntem intr-o supradoza de proteine animale si am tot fost in ultimii mai mult de 50 de ani, ceea ce ne-a adus in “dar” o pleiada de probleme : osteoporoza, ateroscleroza, boli de rinichi, cancer, boli de colon, probleme legate de colesterolul si grasimile animale. Trebuie stiut de asemenea ca dintre toate mamiferele, omul este cel al carui lapte are cel mai mic continut de proteine (0.9%). Asta ar trebui sa ne spuna daca ar trebui sa consumam proteine multe sau putine.

Lactoza, o alta problema
Lactoza este principalul carbohidrat din lapte. Se pare ca natura asigura pentru noii nascuti echipamentul enzematic necesar pentru a metaboliza lactoza. Dar aceasta abilitate dispare deobicei in jurul varstei de 4 sau 5 ani.

Care este problema cu lactoza sau zaharul din lapte? Se pare ca este un dizaharid care este prea mare pentru a putea fi absorbit in sange fara a fi nevoie sa fie rupt mai intai in monozaharide, numite glucoza si galactoza. Aceasta necesita prezenta unei enzime specifice, lactaza, care impreuna cu alte enzime au sarcina de a rupe galactoza in glucoza.

Daca ne gandim pentru un moment ne dam seama ca natura ne da posibilitatea de a metaboliza lactoza pentru o perioada de timp, apoi o opreste. Oare incearca Mama Natura sa ne spuna ceva? Este clar ca toti noii nascuti trebuie sa bea lapte. Faptul ca foarte multi adulti nu pot sa bea lapte (intoleranta la lactoza), se pare a fi legat de abandonarea acestor mecanisme care nu mai sunt necesare. Cel putin jumatate dintre adultii de pe pamant au intoleranta la lactoza. Astfel 90% dintre afro-americani, precum si asiaticii, au intoleranta la lactoza si asta se datoreaza faptului ca spre deosebire de caucazieni, acestia nu au o traditie prea veche in cultura si consumul laptelui, care sa le permita adaptarea organismelor pentru a putea consuma lapte.

Vacile platesc un pret mare

Vacile traiesc aproximativ 25 de ani si produc lapte timp de 9 ani. Stresul la care sunt supuse in conditiile din fabrici duc la tot felul de boli, asa ca dupa doar 4 ani mare parte din ele mor sau sunt trimise la abator.
In ferme, vacile sunt prinse de ugere cu masini electrice, fiind astfel supuse constant socurilor electrice. Aceasta duce la mastita (o infectie a ugerului), care binenteles ca este tratata cu antibiotice.
Isi petrec toti anii vietii pe suprafete de beton in conditii ingrozitoare, de multe ori fara sa apuce sa vada vreodata cum arata o pasune.
Vacile sunt manipulate genetic. Le sunt injectate tot felul de substante, hormoni si antibiotice pentru a creste productia de lapte.
Pentru a produce laptele, vacile trebuie sa devina gestante si sa nasca. Daca se naste o vacuta, aceasta este ori omorata si vanduta pentru carne, ori este trecuta in turmele pentru lapte, spre a urma o viata ca a mamei ei. Daca este un tauras, acesta este sacrificat, carnea sa fiind considerata o delicatesa.
Viteii care sunt crescuti pentru carne, sunt separati de mamele lor de mici si sunt hraniti un substitut care ii ajuta sa se ingrase. Formula folosita pentru hrana lor este slaba in fier pentru a da o culoare mai palida carnei lor. Ei sunt legati si tinuti in locuri stramte in propria urina si fecale, in timp ce tipa si se agita disperati dupa mamele lor. In tot acest timp, laptele care era menit pentru ei, este colectat pentru oameni.
Concluzii:
Laptele este un pericol ecologic. Pentru crestearea vacilor sunt distruse in toata lumea paduri pentru a crea spatiu, iar excesul de gaz metan din matele vacilor si excrementele lor fac aceasta industrie al treilea contribuitor din lume la efectul de sera. Poate pare greu de crezut dar o vaca produce mai multa poluare decat o masina!
Laptele este plin de colesterol si grasimi.
Produsele din lapte nu contin fibra sau carbohidrati complecsi
Laptele este contaminat cu sange, pesticide, hormoni, antibiotice, durere si suferinta
Lactatele sunt legate prin sute de studii de alergii, constipatie, obezitate, anemie, boli de inima, cancer, leucemie, diabet, sinuzita si altele.
Laptele nu contine fier si pe deasupra mai si blocheaza absorbtia sa.
Laptele are mai putine proteine decat multe dintre legume.
Laptele nu vindeca ulcerul peptic, doar ofera un confort pe moment. In timp el creaza aciditate si mai multe daune stomacului.
Laptele are potential carcinogen, el contine factorul numit IGF-I. Toate studiile au aratat ca atunci cand nivelul acestuia creste in sange, cancerul se instaleaza.
Laptele are cu 300% mai multa caseina decat laptele de mama. Caseina, proteina din lapte, este folosita ca ingredient principal in fabricarea de lipici.
Produsele lactate de fapt produc osteoporoza nu o previn. Femeile din China care asimileaza calciul mai mult din plante decat din lapte au o incidenta a fracturilor mult mai mica.
Din intelegerea mea, nu exista un alt motiv valid de a consuma lapte in afara de faptul ca pur si simplu vrem sa o facem. Pentru ca ne place si pentru ca a devenit parte din cultura noastra. Pentru ca ne-am obisnuit cu gustul si textura lui sau pentru ca pur si simplu ne place cum ne curge pe gat. Poate pentru ca parintii ne-au invatat ca este bun, asa cum parintii lor ii invatasera si pe ei la randul lor. Oricare ar fi cauza, un singur lucru trebuie luat in considerare si anume sa nu bem lapte din motive de sanatate. Multi oameni de pe planeta noastra nu consuma lapte deloc si sunt foarte sanatosi. Iar daca nu sunteti convinsi incercati un mic experiment. Acordati-va un numar de zile (7 sau 10 sau 30) in care sa nu consumati deloc produse lactate si incercati sa observati singuri daca anumite probleme de sanatate pe care le aveti se amelioreaza. Ce aveti de pierdut? Este sigur si nu costa nimic! Pe de alta parte ati putea castiga foarte mult fara sa platiti nimic!

Sursa: Viata verde viu

Surse:
http://www.afpafitness.com/articles/MILKDOC.HTM
http://www.thebestofrawfood.com/vegan-protein.html
http://www.alternet.org/story/12002
http://www.peta.org/issues/Animals-Used-For-Food/Cows-Milk-A-Cruel-and-Unhealthy-Product.aspx
http://milk.elehost.com/html/cancer.html
Articole,carti,publicatii:
Plant Foods and Dairy Products, Am J Clin Nutr 61, suppl 6 (Jun 1995): 1407 S—1415S.
M. Nestle, Food Lobbies, the Food Pyramid, and U.S. Nutrition Policy, Int J Health Serv 23, no. 3 (1993): 483-96.
W. C. Willett, Department of Nutrition, Harvard School of Public Health, in theBoston Globe, June 8, 1999.
Reuters, “Animal Protein and Fat Raise Endometrial Cancer Risk,” 21 Mar. 2007.