Presedintele Klaus Iohannis pleaca la lupta fara mandat. Incep negocierile pentru viitorul Uniunii Europene, negocieri de care depinde si viitorul Romaniei. Dar, in tara, nu s-a convenit nimic. Nu exista un consens pentru o Europa cu mai multe viteze. Nici un consens pentru o Europa concentrica. Si, in general, niciun consens. Pentru niciuna dintre variantele avansate, pana in prezent, de conducatorii Uniunii Europene. Romania nu are, cum ar fi putut sa aiba, o propunere a sa. Un scenariu diferit de toate celelalte si care ar putea fi luat in calcul. Macar la negocieri.
Presedintele Klaus Iohannis e un fel de caine surd la vanatoare. El nu a primit un mandat din partea societatii romanesti pentru a negocia un obiectiv anume. Si nu are nici mandat din partea Parlamentului, singura institutie, in afara poporului roman, care poate decide viitorul pe termen lung al acestui stat. In alte parti, intr-o chestiune atat de importanta, se fac referendumuri. Cum este posibil asa ceva?
Fara a avea spatele acoperit de o decizie luata la nivel national, domnul Klaus Iohannis se misca intre doi parametri extremi. In cel mai rau caz, el poate lua decizii neasumate de romani, dar care, pe termen mediu si lung, sa impinga aceasta tara intr-o aventura inacceptabila. Si atunci vom vorbi despre tradarea in cel mai inalt grad si in cel mai grav mod a interesului national. In cel mai bun caz, insa, Klaus Iohannis, prevalandu-se de prevederea constitutionala conform careia el reprezinta statul roman in plan extern, va opta pentru formula convenita de nucleul dur al Europei, dar fara a avea in spate o sustinere din partea populatiei, a Parlamentului, a majoritatii parlamentare si a Guvernului. Iar Romania, in aceste conditii, nu isi va putea indeplini angajamentele luate, in numele ei, de catre Klaus Iohannis.
Au fost cateva momente in care presedintele Romaniei si-a devoalat intentiile. El si-a fixat un obiectiv cel putin ciudat. Pe de o parte, afirma el, Romania se pronunta nu pentru mai multe viteze si nu pentru o Europa concentrica, ci pentru o Europa mult mai integrata. In care, il citez, “Romania trebuie sa mai cedeze ceva suveranitate”. Iar pe de alta parte, el promoveaza teza conform careia Romania ar putea sa intre in nucleul dur UE.
Interesant! Dar ce este, in definitiv, acest nucleu dur UE? Este acea parte a Europei care ar cea mai mare viteza. Si ce inseamna asta? Inseamna cel mai inalt nivel de dezvoltare din Europa. Un grup restrans de state, in epicentrul caruia se afla Germania si Franta, care dispun de cele mai dezvoltate economii. Cum sa intre Romania in acest nucleu dur, cand ea nu reprezinta decat 1% din produsul intern brut realizat la nivel european?
Acest proiect, destul de neclar conturat, al presedintelui Klaus Iohannis impinge Romania intr-un fel de holograma, iar efectele unor asemenea demersuri, finalizate prin “sa mai cedam ceva suveranitate”, pot fi dramatice.
Tocmai de aceea ma asteptam ca macar in sedinta CSAT sa fi fost abordata aceasta tema, pentru ca presedintele Klaus Iohannis sa auda si parerile celorlalti membri ai acestei institutii, responsabila pentru apararea si siguranta nationala. Dar nu s-a intamplat asa.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog
Facand abstractie de omul care ocupa inalta functie in stat,institutia prezidentiala este destinata sa vegheze la transpunerea in fapte a prevederilor constitutiei in folosul natiunii si prestigiului tarii in lume,orice abatere de la acest deziderat,constitue o frana si regres pentru intrarea Romaniei in randul tarilor cu economie puternica si un inalt standard de viata!