Cultura şi literatura română se află în pragul unei demult aşteptate revoluţii, generată de super talentul scriitoricesc al preşedintelui Ţării. Să nu fie de deochi! Tace, scrie şi citeşte atunci cînd trebuie să vorbească. Şi cît de mirific şi nevinovat trăieşte inegalabilul scriitor Werner Klaus Iohannis în lumea laicurilor de pe feisbuc! Cu ce hobby măreţ şi-a cheltuit primele luni de mandat! Bravo! Are sfătuitori, pe cinste, care-l îmbrobodesc nemţeşte.
După „Pas cu pas” scoate de sub tipar „Primul pas”, deşi, invers se cădea a fi. Faimoasa scriitoare de origine germană, Anna Seghers editează în anul 1955 o carte exact cu acelaşi titlu, „Primul Pas”. Vine, aşadar, fireasca întrebare: cui aparţine dreptul de proprietate intelectuală asupra titlului? Cine a fost mai întîi? Oul sau găina? Seghers sau Iohannis? Asta, apropo de moda plagiatului.
Volumul e deja un best-seller! Ca şi la primul, va fi cod roşu de cumpărători, aduşi, probabil, cu autocarele la stand. Ghinion! Maculatura tot pe oala cu lapte ajunge, în cel mai fericit caz. Sau, poate, se va vinde pe sub mînă, mai ştiţi? Cine sînt cumpărătorii? Cei care pînă în urmă cu cîteva luni habar n-aveau cine e Iohannis, dar au pus ştampila pe el doar ca să nu iasă Ponta. Trăiască feisbook-ul şi „serviciile”! Iar a doua zi, ca nişte mahmuri după o beţie, ştiau despre Iohannis doar că e „unul care a fost primar în Sibiu”. Inutil să ne mai întrebăm cînd are timp să scrie!
Cerem ecranizarea celor două cărţi ale Preşedintelui!
Cărţile publicate de aşa-zisele vedete, politicieni, preşedinţi, sînt scrise de oameni plătiţi special şi nu încape vorbă de valoarea scriiturii. Cum la noi se vinde tot ceea ce este promovat din belşugul iraţiunii, se cuvine să încadrăm cele două cărţi la secţiunea „strategie de marketing”. Cu paşii aceştia nemăsuraţi, sigur o va da în gropi. În afara postărilor pe feisbuc şi a excursiilor externe, preşedintele îşi umple timpul cu iluzia că ar fi scriitor. Fără doar şi poate, a fost ales ca să-şi ridice statui în propriile scrieri, nu pentru a conduce Ţara. N-are aptitudini! Aştept cu mult interes ecranizarea celor două cărţi, de ce nu?, şi un documentar, în serial, pe Discovery Science Channel ori chiar un pui de „Oscar”. Se poartă! Va fi coleg cu Cristian Mungiu şi va duce Ţara în ritm de 234, după dealuri. Aşteptăm şi următoarele volume: „Paşi de melc”, „Di, di, di şi mai la pas”, „Un pas la stînga”, „Un pas înainte şi doi înapoi”, „Cu pas de front, înainte, marş”, spre „Ultimul pas”! Dacă nu s-a găsit nimeni să-i spună pe feisbuc cît de banală este scriitura sa, îi atrag atenţia, în calitate de cititor cu experienţă, că abia aştept momentul în care vreo instituţie culturală servilă să-l şi premieze! Nimic nu schimonoseşte atît de mult ca servilismul! Haideţi să citim împreună un pasaj din monumentalul volum: „Am descoperit, în toamna trecută, o mulţime de rude despre care nici nu am ştiut că există, dar care ne căutau ca să ne consilieze. Am fost cel mai sfătuit politician. Iar sfaturile au crescut în precizie după ce am ajuns la Cotroceni: ce trebuia neapărat să fac sau să nu fac. Acum parcă s-au mai liniştit, pentru că «binevoitorii» au văzut că nu funcţionează.” În faţa unor astfel de inspiraţii crescute în „precizie” şi „binevoire” nu mi-am mai putut stăpîni lacrimile şi am plîns ca un copil! Mă voi prăpădi de plîns, dacă peste cîţiva ani se va da, ca subiect pentru examenul de bac, una dintre celebrele opere ale lui Iohannis! Nu vor fi capabili liceenii să înjghebe o biată analiză pe o aşa măreaţă operă. Dar, ar scoate nişte perle de tot rîsul în lucrările lor, fiindcă materie primă ar avea din belşug. Şi-ar ieşi ceva de rîsu-plînsu…
Încrederea românilor în Iohannis s-a şubrezit simţitor, chiar dacă falsele sondaje îl indică în frunte
Vorbind cu seriozitate, fie-mi permis să ripostez, pentru că într-o astfel de scriitură, anemică în termeni, fragilă în fond, s-a intercalat o incredibilă confuzie între accident, fatalitate şi scopul care scuză mijloacele. Acest naiv amestec de planuri cere să fie pus la punct, ştiind cu toţii ce miraculos context îi conferă puterea, imaginea, prestigiul şi orgoliul unor determinante nepotrivite, care nu pot fi catalogate decît caricaturi metaforice ale unei individualităţi frustrate. Sub semnul tutelar al analizei, vorbesc despre un autor ale cărei scriituri, ca arie psihică, circumscriu excesului necizelat de idei, la care a lucrat „enorm” şi cu rezultate, practic, de necontestat pentru lada de uitare a istoriei literare; un scriitor aterizat în literatură ca bomba la Hiroshima în publicitatea plină ochi de vipuri false; un scriitor la urechile căruia probabil nu au ajuns încă acele stranii noţiuni despre diformitate, salt ilariant şi „refulare”. Literatura de calitate scrisă astăzi este aproape invizibilă. Ba chiar ajutată cu preacurvie să rămînă în sertare. Ce păcat, cultura nu avansează, ci doar sterilitatea, cărţile ridicole, pornografice şi cele cu miros politic. Președintele-scriitor ar trebui să fie tot timpul în gardă, mandatul se consumă repede, pînă la „Ultimul pas” mai sînt doar cîţiva paşi, iar încrederea românilor în Iohannis s-a şubrezit simţitor, chiar dacă false sondaje îl indică în frunte. Tot mai mulţi utilizatori din lista sa de feisbuc s-au convins că au de-a face cu o lipsă acută de simţ al ridicolului, pentru că la o conferinţă de presă a declarat că are peste un milion de „fani” pe feisbuc. A vrut să spună, susţinători politici, dar cum dovedeşte aproape mereu carenţe în folosirea corectă şi expresivă a limbii literare române, e de înţeles. Fani sînt ăia ai lui Michael Jackson. Nu poţi fi fan al unui preşedinte. Mîine-poimîine ne va rîde iarăşi în nas, spunîndu-ne că şi-a înmulţit averea din vînzarea cărţilor, cum, de altfel, a răspuns, întrebat fiind în campanie cu ce şi-a cumpărat casele: „cu bani din meditaţii”.
Un protest pentru ablaţiunea plăgilor din cultura timpului nostru
Şi un mesaj pentru „fanii” iubitori ai unei opere inflaţioniste, monumental de inutilă pentru piaţa literară, dar procopsitoare pentru autor: Nu fiți zgîrciţi! Literatura unui şef de stat costă! Dacă îl iubiţi cu multă umilinţă, faceţi „primul pas” şi mergeţi de-l cumpăraţi din tîrgul de carte. Dacă nu aveţi bani, împrumutaţi-vă la bănci! Adulaţi-i opera şi lăudaţi-o în fraze stupide şi linguşitoare! Criticii literari de bună credinţă n-ar trebui să se lase intimidaţi de gestul uşuratic şi imprudent al copertării unor dictări la citire, ce surghiunesc limba literară română şi genul epic. Revoltător să ştii că anumite cărţi valoroase ale unor scriitori contemporani şi oameni de ştiinţă sînt boicotate şi ţinute în anonimat, iar cele ale unui autor care joacă la miză maximă sînt tipărite în tiraje grele şi aşezate forţat pe primele rafuri din ţară şi din străinătate! Cum pe vremea preşedinţiei lui Băsescu vitrinele erau ticsite de Cărtărelul pornograf, preşedintele-scriitor în exerciţiu nu are nevoie de eforturi suplimentare. Va fi introdus şi în manualele şcolare, alături de orbitorul minţilor naive, iar noi nu vom fi în stare să declanşăm un protest pentru ablaţiunea plăgilor din cultura timpului nostru. În concluzie, am tratat cu multă amabilitate „opera” unui scriitor, în acelaşi ton şi pe acelaşi calapod cu ziariştii care supralicitează încercările unui preşedinte de stat de a face literatură, bistulînd în cultura vremii. Cum spuneam altă dată, de la „să trăiţi bine” la „România lucrului bine făcut”, e aceeaşi ţeapă! Nu mai credeţi în sloganuri sterile, în scrieri puerile! Nu e normal să gîndim ceea ce ni se spune să gîndim!
Autor: Maria Diana Popescu
Sursa: Revista Art-Emis
Adauga comentariu