Autorul arată publicului că a fost mituit pentru a scrie articole de presa proamericane și devoalează, în premieră, întregul mecanism prin care corupția a pus stăpânire pe mass-media germană. Mărturisirile sunt cu atât mai credibile cu cât ele aparțin unui om din interior: „Autorul a fost primit în rețeaua organizațiilor americane de elită și i-a fost acordată, drept recompensă pentru relatări pozitive, chiar și o cetățenie de onoare în SUA”.
Udo Ulfkotte se rușinează astăzi pentru faptul că a lucrat, timp de 17 ani, pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Tot aici lucrează Karl-Peter Schwarz, jurnalistul care a scris numeroase articole în favoarea regimului Băsescu în momentul suspendării acestuia din funcție, în 2012. Pentru amănunte despre acesta din urmă, dar și despre mulți alți ”agenți ai lui Băsescu” (și poate nu numai ai lui Traian Băsescu), recitiți ceea ce Cotidianul scria exact acum doi ani, pentru a observa dacă portretul acestor jurnaliști se aseamană cu cel schițat în prezentarea ”jurnaliștilor cumpărați” ai lui Udo Ulfkotte.
Prezentăm integral traducerea oferită de Lumea Justiției scurtei descrieri care însoțește best-seller-ul “Jurnaliști cumpărați”.
“Jurnaliștii ne manipulează în interesul celor puternici”
Aveți și dumneavoastră sentimentul că sunteți adeseori manipulați și mințiți de presă? Dacă da, înseamnă că vi se întâmplă precum majorității germanilor. Până acum, conta ca ”teorie a conspirației” faptul că presa de top manipulează premeditat cetățenii, prin tehnici de propagandă. Acum, un ‘om din interior’ (insider) dezvăluie ce se întâmplă de fapt în culise.
Jurnalistul Udo Ulfkotte se rușinează astăzi pentru faptul că a lucrat, timp de 17 ani, pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Înainte să devoaleze rețelele secrete ale Puterii, autorul își face o temeinică autocritică. Apoi documentează, în premieră, cum a fost mituit pentru relatările sale și cum s-a înstăpânit corupția. În plus, dezvăluie de ce formatori de opinie fac relatări tendențioase și cum brațul extins al biroului de presă al NATO pregășeste mediatic războaiele. În acest context, autorul a fost primit în rețeaua organizațiilor americane de elită și i-a fost acordată, drept recompensă pentru relatări pozitive, chiar și o cetățenie de onoare în SUA.
În această carte aflați care jurnaliști sunt cooptați în organizații de lobby și care sunt aceste organizații. Autorul înșira sute de nume și privește și în culisele acelor organizații care influențează presa germană propagandistic și unilateral, între care: Atlantic Bridge, Comisia Trilaterală, German Marshall Fund, Consiliul American pentru Germania, Academia Americană, Institutul Aspen și Institutul pentru Politică Europeană. De asemenea, sunt dezvăluite implicațiile serviciilor secrete în activitatea organizațiilor de lobby, tehnicile de propagandă și formularele prin care se pot accesa fonduri pentru proiecte de influențare țintită a opiniei publice în Germania.
Când CIA dictează ce trebuie scris
Va puteți imagina că lucrători ai serviciilor secrete compun texte care apoi sunt publicate sub semnătura unor jurnaliști consacrați? Știți care jurnaliști de la care „organe” de presă au fost mituiți pentru materialele lor de presă? Și aveți vreo idee despre cum se acordă cele mai reputate distincții pentru jurnalism?
Practic, aceasta se întamplă precum odinioară, în cazul titlurilor de ”Erou al muncii socialiste” din fosta RDG – este premiată munca de propagandă. De la jurnalist la propagandist nu este o distanță prea mare. Dacă veți citi această carte, veți citi ziarele noastre cu alți ochi, veți închide mai des televizorul și veți ști mai bine ce să credeți din ceea ce auziti la radio: aproape nimic! Pentru că Ulfkotte oferă și informațiile penibile despre fiecare post, cărui partid politic îi aparține și care jurnaliști sunt influențați și cum. La sfârșit devine limpede: diversitatea opiniilor este doar mimată. Căci ”știrile” sunt de cele mai multe ori curată spălare de creier”.
Cine este Udo Ulfkotte
Udo Ulfkotte (44 ani), jurnalist și publicist german, a studiat drept și științe politice la Freiburg si Londra, unde i-a avut ca profesori pe criminologul elvețian Ruediger Herren și pe Dieter Oberndoerfer, fost consilier al Cancelariei lui Helmuth Kohl. A lucrat pentru departamentul de politică externă al cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung începând cu 1986, până la sfârșitul lui 2003. Printre domeniile de activitate de care s-a preocupat se numără managementul securității, spionajul economic, concurența, dar și monitorizarea grupărilor teroriste islamice. În perioada 1986-1998, jurnalistul a călătorit în peste 60 de țări și chiar a trăit în câteva state islamice (Irak, Iran, Afganistan, Arabia Saudită, Oman, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Iordania). Ulfkotte a fost analist pentru țările din bazinul mediteranean, Africa și Orientul Mijloci, context în care a ajutat la dezvoltarea unui Ghid pentru Investiții în Orientul Apropiat, în cadrul Institutului FAZ.
Cariera publicistică cuprinde numeroase lucrări, avand ca tematică, printre altele, securitatea și spionajul industrial: “Heiliger Krieg in Europa” (“Jihadul în Europa”), “Der Krieg im Dunkeln. Die wahre Macht der Geheimdienste” (“Războiul în intuneric. Adevărata putere a serviciilor secrete”), “Grenzenlos kriminell” (“Criminal fără limite), “Marktplatz der Diebe” (“Piața de hoți”). A contribuit la dezvoltarea revistei “Park Avenue”, a mai scris pentru “Capital” și pentru “Cicero” și a fost corespondent pentru agenția de știri DDP. În prezent, fostul jurnalist FAZ oferă consultanță unor întreprinderi și este invitatul mai multor posturi de televiziune.
Ulfkotte este membru al “Marshall Memorial Fund” din SUA și fost membru al Fundației “Konrad Adenauer”.
În biografia lui Udo Ulfkotte realizată de Wikipedia mai apare faptul că acesta a devenit ateu, în perioada în care a trăit în țările musulmane s-a convertit la islam, iar apoi a decis să fie din nou botezat creștinește.
Udo Ulfkotte are legături cu organizația de dreapta Pax Europa, care a organizat la Bruxelles, în 2007, un protest intitulat ”Stop islamizării Europei”.
Sursa: Cotidianul