O mare majoritate a cetăţenilor ţărilor dezvoltate şi-au văzut, în 2013, veniturile mult diminuate, situaţie ce se anunţă a fi la fel şi în 2014. În opinia laureatului Premiului Nobel pentru economie, niciun guvern nu pare a fi în măsură să opereze reformele necesare pentru a schimba în 2014 această situaţie.
“Nu trebuie să ne aşteptăm la progrese semnificative nici în 2014 şi nici într-un viitor previzibil: atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, dat fiind că sistemele politice par a fi incapabile să întreprindă reformele necesare construirii unui viitor mai bun”
Este oarecum dificil, spune într-o analiză laureatul Premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz, să faci un bilanţ al anului care a trecut şi la cinci ani după criza financiară mondială declanşată în 2008. Da, a fost evitată o a doua “Mare Depresiune”, dar nu şi “Marea Amărăciune” provocată de efectele crizei. Căci, cu excepţia unei minorităţi, veniturile cetăţenilor din ţările avansate economic s-au diminuat sau au stagnat – situaţie ce se va prelungi, potrivit analizei reputatului economist, şi în 2014.
În Statele Unite, există date potrivit cărora venitul mediu este în continuă scădere. Un salariat are în prezent un venit inferior celui pe care-l avea în urmă cu 40 de ani. În Europa, mai bine de jumătate din tinerii spanioli şi greci sunt şomeri. Stiglitz crede că, în ciuda unor previziuni ceva mai optimiste apărute în presa spaniolă privind ieşirea din actuala situaţie financiară şi economică dramatică, în anii următori, rata şomajului în aceste ţări ar putea ajunge la peste 25%.
Marele pericol pentru Europa – ritmul lent al reformelor
În opinia lui Joseph Stiglitz, “veritabilul pericol pentru Europa este afundarea într-un sentiment de automulţumire”. În cursul anului trecut, ritmul reformelor instituţionale în ţările europene dezvoltate s-a încetinit, deşi – se ştie – zona euro are nevoie de o adevărată Uniune bancară care să nu se limiteze doar la o supraveghere bancară comună, ci la asigurarea unor depozite şi a unui mecanism comun de soluţionare a crizelor. Are, de asemenea, nevoie de euro-obligaţiuni sau de un vehicul similar pentru mutualizarea datoriilor. Nu, lucrurile au evoluat altfel. În 2013, zona euro nu s-a apropiat prea mult de atingerea acestor obiective. Stagnarea economică prelungită provoacă nelinişte şi accentuează riscul unei noi crize. Dacă nu anul acesta, prognozează Stiglitz, ea ar putea exploda într-un viitor relativ apropiat. Situaţia din SUA nu este decât un pic mai bună, dar acolo inegalităţile în continuă creştere sunt însoţite de o foarte puternică polarizare politică. Chiar dacă FED îşi reduce achiziţiile de active pe termen lung, nu este aşteptată, înainte de 2015, o majorare a dobânzilor, aflate actualmente la nivel zero. Sigur, susţine Stiglitz, nu ar fi judicios să se mărească dobânzile, chiar dacă relaxarea monetară a adus relativ puţine beneficii economiei americane, dar amplificând riscurile în afara graniţelor.
Discuţiile care au avut loc la începutul anului trecut referitoare la încetarea adoptării de măsuri vizând o relaxare monetară, reaminteşte economistul american, au provocat fluctuaţii pe pieţele financiare mondiale, demonstrând în mod clar interdependenţa din cadrul economiei mondiale. În primul rând, reamintesc analişti occidentali, au fost declanşate deprecierile. Din fericire, cea mai mare parte a pieţelor emergente au rezistat şocului întrucât aveau acumulate importante rezerve de devize străine, iar economiile lor erau în acel moment puternice. Fără îndoială, însă, încetinirea ritmului creşterii economice în ţările emergente a provocat decepţie, evoluţie care, potrivit lui Stiglitz, se va prelungi şi în 2014. Explicaţiile variază de la o ţară la alta. În India, de exemplu, sunt invocate problemele politice la New Delhi.
În Brazilia, tulburările sociale despre care s-a scris mult în ultima vreme arată că, în ciuda progreselor remarcabile în direcţia reducerii sărăciei şi a inegalităţilor înregistrate în ultimii ani, această ţară mai are de parcurs un drum lung până la a se asigura prosperitate tuturor cetăţenilor ţării. În China, încetinirea ritmului creşterii economice are repercusiuni importante asupra preţurilor la materiile prime şi asupra exportatorilor lor de pe toată planeta. Trebuie, însă, ca încetinirea ritmului creşterii în China să fie evaluat în perspectivă: toată planeta a invidiat ritmul de creştere din această ţară, chiar şi atunci când s-au înregistrat scăderi. Or, evoluţia sa către o creştere durabilă, subliniază Stiglitz, fie ea şi cu paşi mărunţi, îi va fi benefică pe termen lung nu doar ei, ci şi restului lumii.
O analiză globală arată că economia de piaţă nu funcţionează
În 2013, la fel ca în anii precedenţi, relevă economistul american, problema fundamentală care a chinuit economia mondială a fost diminuarea cererii. Nu, nu este vorba de inexistenţa nevoilor – în materie de infrastructură, de exemplu – sau, şi mai important, în domeniul adaptării economiei la schimbările de climă. Dar sistemul financiar privat la nivel mondial pare a fi incapabil să recicleze surplusurile pentru a răspunde nevoilor. Iar ideologia dominantă ne împiedică să găsim, să ne imaginăm alternative. Global, apreciază în mod surprinzător Stiglitz, economia de piaţă nu funcţionează. Importante resurse rămân neutilizate, în timp ce nevoile rămân nesatisfăcute. Importante segmente ale societăţilor noastre, sublinia în context economistul american, nu se bucură de niciun beneficiu. Nu trebuie să ne aşteptăm la progrese semnificative în acest sens nici în 2014 sau într-un viitor previzibil: atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, dat fiind că sistemele politice par a fi incapabile să întreprindă reformele necesare construirii unui viitor mai bun. Rezultatele economiei mondiale vor fi poate un pic mai bune în 2014 decât în 2013 dar, îşi încheie analiza reputatul economist american, nu este sigur că aşa vor evolua lucrurile.
Autor: Maria Capitaine
Sursa: Curierul National
Adauga comentariu