A fost şi ceva bun în zilele astea- care evident că nu s-au încheiat, corporatocratia globalistă a investit mult prea mult că să lase proiectul de izbelişte. S-a văzut clar la noi cine sunt “acoperiţii” şi idioţii utili.
Unii au ieşit ca muştele la căldura și aburul privatei, fără să le mai pese de imagine, spurcând fără inhibiţii ideea de presă, cu numerele de telefon sau adresele pesediştilor făcute publice – în fine, o mizerie.
Intelectualitatea băsisto-macovistă (inclusiv “teologii”, cu necesitate snobi și ecumeniști) și chibiții (inclusiv “naționaliștii creștini”) au aceeași linie, mi se par irecuperabili politic și cazuri dramatice de prostie cu ștaif, temă pe care o discutam adesea cu bătrânul Al. Paleologu, unul dintre putinii conservatori veritabili pe care i-am avut după 89.
Ceea ce-i uneşte pe majoritatea este dispreţul mizantrop faţă de masele de români, de românul real, nu de idealurile lor forjate în cărţi; ideea că formează împreună o “elită” olimpiană a noii Europe. Sunt cei care au primit misiunea divină de a lupta cu “stânga” până la spânzurarea ultimului şef pesedist cu maţele ultimului votant. Întrucât nu pot pricepe succesul PSD-ului, dispreţuiesc poporul de mitocani fără dinţi.
Unii sunt cazuri patologice de arivism.
Toţi visează votul censitar.
Alţii au fost însă mult mai abili şi au jucat la două capete, au atacat şi s-au repliat în funcţie de miza jocului politic pe moment.
E interesant să-i observi.
Autor: Iulian Capsali
Sursa: Iulian Capsali
Adauga comentariu