Recent s-au împlinit 26 de ani de la trecerea la Domnul a marelui român Petre Ţuţea, care a spus „Definiţia mea este: Petre Ţutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă”.
Totuşi, în amintirea marelui român, a cărui zi de comemorare a urmat Zilei Naţionale, nu s-a pomenit nimic în mass-media principală. Ziua Naţională este celebrată fastuos – deşi, an de an, discursurile politicienilor, paradele şi ospeţele în pieţele publice reuşesc tot mai puţin să consoleze sufletul românului îndurerat că a ajuns „străin în propria ţară” -, se rostesc discursuri sforăitoare, totuşi, se pare că se doreşte ca marii români, şi valorile pentru care s-au jertfit aceştia, să fie tot mai puţin prezenţi în memoria şi sufletul românilor. Mai mult, prin legea adoptată în 2015, nu mai avem voie să vorbim despre ei şi despre jertfa lor, a celor care au pătimit în temniţele comuniste, aceştia fiind condamnaţi a doua oară.
De Ziua Naţională, românii îşi mai pot aminti de idealurile care i-au animat pe înaintaşi, care, plini de elan naţional, nu au ezitat să meargă la luptă şi să-şi dea viaţa pentru neam, credinţă, unitatea românilor, libertate („Vom muri şi vom fi liberi!”, au strigat românii la Revoluţia din ‘89), păstrarea limbii şi apărarea pământului strămoşesc şi pentru „acea Românie profundă, vie, întemeiată pe credinţa de veacuri a neamului nostru” (Părintele Galeriu). Însă în zilele obişnuite, mulţi români, apăsaţi de griji, debusolaţi sau demoralizaţi, nu mai au timp sau puterea de a reflecta la ceea ce ne mai poate uni şi ce importanţă mai au astăzi iubirea de patrie şi valorile care ne dau identitatea.
Deşi neamul, credinţa, limba, pământul strămoşesc au fost valorile invocate manifest şi apărate cu preţul vieţii de eroii şi martirii români, dacă analizăm discursurile de 1 decembrie a celor mai importanţi politicieni, constatăm că despre acestea nu s-a adus vorba. În schimb s-a vorbit despre necesitatea de a fi „liberi și uniți într-o Românie prosperă”, de a construi „o Românie puternică și respectată în Europa”, un singur politician a îndrăznit să pomenească despre suveranitate („idealul unei țări suverane și prospere, respectate în lume”), altul a recunoscut că „trăim într-o perioadă în care se pare că românii nu-și pot singuri decide viitorul”, şi totuşi, s-au lăudat eforturile depuse „de toți românii” pentru aducerea României către „valorile euro-atlantice” şi aderarea la UE. Premierul a declarat că, pentru dezvoltarea ţării, trebuie asigurate „servicii publice mai bune — asistență medicală de calitate, un sistem de educație performant, infrastructură adaptată nevoilor prezentului — și prosperitate fiecărui român”.
Însă „idealurile” despre care s-a vorbit de Ziua Naţională dau bine în discursuri de politician, dar nu corespund cu situaţia reală în care a fost adusă România. În plus, s-au făcut destule jertfe pentru „valorile euro-atlantice” şi aderarea la UE, pentru a constata, în urma acestor sacrificii multe şi dureroase, că rezultatul acestora nu este o Românie puternică, demnă, respectată, liberă, ci, cum spunea Eminescu, o ţară transformată într-un „teren pentru colonii”.
Milioane de români (4-5 milioane, conform unor estimări), au fost nevoiţi să plece în bejenie, urmarea fiind numeroase familii destrămate, dezrădăcinarea, împuţinarea neamului românesc. Dacă se continuă această tendinţă, previziunile sunt foarte sumbre. O ştire apărută chiar de Ziua Naţională dezvăluie că, până în 2060, populația rezidentă a României se va reduce cu valori cuprinse între 3,6 și 8,8 milioane de persoane, arată un studiu al Institutului Național de Statistică (INS). Şi chiar dacă majoritatea celor care muncesc în străinătate îşi doresc să revină în ţară, nu sunt stimulaţi în acest sens, dimpotrivă, sunt încurajaţi să se obișnuiască cu ideea că trăiesc departe de țară, potrivit unui studiu prezentat de Romanian Business Leaders. După 10 ani de când România a intrat în UE, milioane de români şi-au părăsit ţara pentru a presta munci de jos şi prost plătite, foarte mulţi dintre aceştia fiind exploataţi şi umiliţi. Şi mai trist este că ţara noastră a devenit o furnizoare de forță de muncă pentru bordeluri. Iar de la an la an, populaţia României scade într-un ritm tot mai alarmant. Ce poate fi mai tragic pentru un neam decât transformarea a sute de mii de tinere femei din acesta în sclave sexuale în bordelurile unor ţări dezvoltate ale unui „club” din care se laudă că face parte? (Conform unei cercetări coordonate de Centrul Regional Timişoara din cadrul Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, cele mai multe victime ale exploatării sexuale în Europa provin din România şi Nigeria). Însă cum este tratat el şi care îi este locul în acest „club select”? De asemenea, 250.000 de copii din România au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, potrivit unui studiu al organizaţiei Salvați Copiii. Înainte de a ţine discursuri care sună bine de Ziua Naţională, cei care au în mână soarta acestei ţări şi-au pus vreodată problema în legătură cu suferinţele şi dramele trăite de aceşti copii?
Marii duhovnici ai acestui neam au avertizat în repetate rânduri că distrugerea societătii începe cu decăderea femeii, iar războiul împotriva femeii este un război împotriva familiei şi a neamului, după cum se argumentează în acest editorial. „Educația mamei în duhul credinței și al dragostei de neam face mai mult decât instrucția unei armate”, spunea Părintele Iustin Pârvu. Politicienii care laudă, de Ziua Naţională, faptele de eroism şi jertfă ale înaintaşilor, spunând că e de datoria noastră să le urmăm exemplul, ar putea da ei înşişi dovadă de demnitate şi eroism promovând o astfel de educaţie, lucrând astfel în interesul neamului românesc?
Relativ la idealul „României prospere”, acesta a tot fost invocat în ultimii 27 de ani, mai ales în ultimii 10, de la aderarea României la clubul european. Însă românii nu trebuie să fie experţi ca să constate că, după dezindustrializare, năruirea agriculturii (prin alungarea ţăranilor şi acapararea pământurilor) şi a capitalului autohton, ţara le-a devenit o piaţă de desfacere şi sursă de mână de lucru ieftină. Majoritatea românilor îşi doresc să consume alimente româneşti, produse în mod tradiţional şi sănătos, însetează după gustul legumelor şi fructelor româneşti, a produselor sănătoase, care pot ieşi doar din munca ţaranului lăsat să muncească cinstit în ţara sa şi pe cele câteva hectare de pământ ale sale. Ţăranul nu este însă lasat. Numai dacă este alungat de la vatra sa, jefuit şi înjosit, pot prospera marile lanţuri de supermarketuri şi reţele de magazine din Europa de Vest, vânzând în România produse de calitate inferioară.
În ceea ce priveşte dezideratul privind „servicii publice mai bune — asistență medicală de calitate, un sistem de educație performant, infrastructură adaptată nevoilor prezentului”, un grafic prezentat de viceguvernatorul BNR Florin Georgescu, la conferința „Measuring Development in Turbulent Times”, grafic cu titlul „Locurile ocupate de România conform indicelui de competitivitate globală” (preluat dintr-un studiu al Forumului Economic Mondial), dezvăluie date îngrijorătoare. Potrivit graficului, avansăm puţin la infrastructură și mediu macroeconomic, adică tocmai la acei factori care vin în sprijinul marilor afaceri, favorizând marile corporaţii (merită adăugat aici şi faptul că, potrivit unui studiu efectuat de Creditinfo Romania, comerțul românesc este controlat, preponderent, de țări din afară, companiile străine cu o cotă-parte de 0,4% generând peste jumătate – 56 la sută – din profiturile din domeniul comerțului cu amănuntul, bani care ajung, evident, în țara de origine a retailerilor).
Însă graficul arată că în ceea ce priveşte sistemele publice de educaţie (în special educaţie primară) şi sănătate, România a regresat mult, pierzând 40 de locuri într-un deceniu. Iată cum se distruge o ţară! Dintre aceşti „stâlpi” care alcătuiesc temelia competitivităţii, „o ducem prost exact la resursa umană de producție, definită prin educație de bază și sănătate, adică la ceea ce creează sau surpă viitorul în mod elementar”, scrie tolo.ro. Şi la capitolul „Educaţie superioară”, România a coborât 16 locuri. Prin urmare, dacă România nu va investi în aceste domenii de bază, în educaţie şi sănătate, sunt slabe şanse să se ajungă la creşterea competitivităţii şi a calităţii vieţii şi la prosperitatea trâmbiţată în discursuri. Românii au obosit să muncească precum sclavii, iar continuareapoliticii „competitivităţii prin salarii mici” nu poate decât să curme cu totulsperanţa lor la o viaţă mai bună şi demnă.
În urma acestor date prezentate, putem să ne amintim de ceea ce spunea Petre Ţuţea în 1935: „Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e statul naţional al Românilor, ci statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca’n colonii. De aceea nu e tragere de inimă în ţara românească (…). Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolenţei româneşti: în exploatare.” Par cuvinte scrise pentru România vremurilor noastre.
Astfel, conştientizând situaţia în care a ajuns ţara lor, în prag de Centenar, românii trebuie să nu abandoneze lupta. Credinţa în Dumnezeu, gândul la luptele şi jertfa înaintaşilor noştri şi la valorile care azi trebuie să ne unească, mai mult decât oricând, pentru a putea apăra fundamentele fiinţei noastre naţionale în faţa internaţionalismului globalist dizolvant, sunt motivele care trebuie să ne menţină uniţi ferm în luptă. „Înfrânt nu ești atunci când sângeri,/ nici ochii când în lacrimi ți-s./ Adevăratele înfrângeri/ sunt renunțările la vis” (Radu Gyr).
Autor: Irina Bazon
Sursa: Regasirea frumosului pierdut
Adauga comentariu