Invazia căpuşelor

Autorităţile naţionale sunt în alertă, deoarece nu mai fac faţă invaziei de insecte venite de aiurea să ne cotropească. Fluturii buha gamma şi ţânţarii africani sunt ultimii musafiri nepoftiţi pe meleagurile lui Dracula. Cică de vină ar fi schimbarea climei în zonă. Până deunăzi eram atenţionaţi să ne ferim de căpuşe. S-au înregistrat chiar şi decese din pricina nesuferitelor gângănii, iar farmaciile şi-au triplat vânzările de alifii şi insectifuge inventate să alunge letala vietate. Nimeni nu a sesizat că schimbarea temperaturii politice de acum două decenii şi ceva a deschis calea căpuşelor de tot felul. Corpul viguros al ţării a fost căpuşat de dăunători lacomi, ademeniţi de mirosul proaspăt de sânge. Roiuri de lighioane exotice s-au pripăşit aici şi ne-au supt de snagă, de-am ajuns aidoma subnutriţilor ăia din Sahel. S-o spunem, totuşi, pe şleau: capitalismul e a mai periculoasă căpuşă înfiptă pe omoplatul României de ieri. S-a prins adânc şi n-o slăbeşte deloc. Şi, nemernica, se tot îngraşă, aproape că plesneşte de umflată ce e ! Măcar de-am găsi insecticidul nimerit s-o stârpim, da’ de unde, o îngrijim şi-o hrănim dihai, ca nu cumva să-i supărăm pe cei care au trimis-o…

Căpuşa de care pomeneam s-a aciuat vorace şi în Cehia, şi în Slovacia, şi în Ucraina, şi-n Polonia sau Bulgaria ori în spaţiul ex-iugoslav, pretutindeni în Europa Centrală şi de Est, în spaţiul de odinioară al comunismului. Şi bolile de sistem au apărut de îndată: şomajul, înstrăinarea de sine, spaima economică, crima organizată, traficul de stupefiante, exploatarea brutală a celui oropsit, inegalitatea socială, criza financiară, dezrădăcinarea, umilinţa naţională… Ho, opreşte-te ! îmi porunceşte o voce din interior, speriată să nu umplu întreaga pagină cu epidemiile aduse de căpuşa capitalistă. Cine să ne mai vindece, dacă, de pildă, şeful statului ceh e anchetat pentru amnistierea câtorva mii de condamnaţi, iar foştii premieri de la Kiev, Praga sau Bucureşti au executat, execută ori vor executa pedepse în temniţă, ca să nu vorbesc despre cei de la Zagreb şi Sarajevo ? Blestemata căpuşă a muşcat mortal din trupurile zgâlţâite de friguri occidentale şi febră atlantică şi le devorează hain. Culmea, vaccinul se vinde la pachet cu dăunătorul apusean, la preţuri înrobitoare, înhăţate de fondurile monetare, devenite… veterinari planetari.

La Calafat, capitalismul românesc a înregistrat o nouă performanţă – a isprăvit un pod peste Dunăre ! După 13 ani de robotit cu vecinii bulgari, alţi năpăstuiţi de căpuşele străine. Canciocul de saftea i l-a vărsat Mugur Isărescu, premierul de atunci şi, probabil, viitorul preşedinte din 2014 încolo al ţării de cobai. (Apropo, chiar şi croiala proiectului de Constituţie, pliată de minune pe silueta neutră a longevivului guvernator, îmi întăreşte pronosticul. Un mediator de faţadă, cu puteri pirpirii, şi-un legislativ întărit, întru satisfacţia politicienilor.) Comuniştii atât de huliţi azi construiseră puntea dintre Giurgiu şi Ruse în numai câteva luni, vreo 24 la număr, prin 1952. Adică pe vremea silniciei cu lopata şi târnăcopul, în detaşamentele de muncă patriotică.… Cu banii ăstora recenţi, ăilalţi trăgeau un pod de la Baziaş la Sulina. Le ascundeau ălora fluviul în sectorul traco-valah, dacă îşi puneau în cap ! Pe când ăştia s-au căznit vai şi-amar, un deceniu şi juma’ , să bată nişte stâlpi şi să toarne un preş de asfalt între repetenţii Europei. D-aia rostesc şi eu, mormăind şi suduind, că e tare bine în capitalism. Păi, cum să nu fie, fiindcă tuturor li se oferă şanse egale să ciordească ?! Sub pretexte care mai de care, nu oricum, ba cu autostrada, ba cu apeductu’, ba… Toate cu asistenţă euro-atlantică, ce credeaţi ?, căpuşa şi proiectul de finanţare. Sper să nu uitaţi curând “întâmplarea” Bechtel ! Ne dau ca să ne ia, ce nu pricepeţi ! Capitalul naţional a fost pulverizat, iar oamenii de afaceri băştinaşi cată cu teamă şi blazare spre… Jilava.

“Nu doresc să trăiesc într-o lume unde tot ce fac şi spun este înregistrat”, s-a revoltat Edward Snowden, ultimul inamic public al SUA. Dar ca s-o strige public fu silit să fugă, cu eticheta de “cârtiţă” lipită pe frunte, tocmai în Hong Kong şi Rusia, altfel statul cel mai democrat de pe glob l-ar fi… încarcerat niţel, să-i treacă cheful de hârjoneală. Iacă-tă, deci, că delictul de opinie contravine grav libertăţii sistemului clădit pe monitorizarea electronică a cetăţeanului. Americanul ăsta anonim alaltăieri, i-a dat în vileag pe alde Obama, pârându-i că ar pregăti o maşinărie de spionaj planetar de care să nu scape nimeni. Proscrisul va fi aspru pedepsit pentru scurgerea de informaţii, legea va fi aplicată şi de data aceasta, ne asigură administraţia de la Washington, cu glas revanşard. O administraţie dispusă să negocieze la sânge cu Moscova extrădarea spionului, deşi tevatura l-a obosit deja pe ţarul Putin. Care, în băşcălie pravoslavnică, a comparat agitaţia yankeilor cu “tunsul unui purcel”, adică “mult grohăit, puţin păr”. Individul, emigrat de nevoie, dar şi alţii ca el, trebuie anihilaţi prompt şi exemplar, altminteri sistemul se duce pe apa… Potomacului. Vasăzică, scopul revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi tehnologice e aproape să se împlinească. Fiecare muritor va fi supravegheat şi interceptat, astfel încât Big-Brother să-l controleze şi şantajeze oricând. Nu să-i uşureze viaţa şi să-l apropie de fericire, ci să-l vulnerabilizeze şi să-i anuleze libertatea. Se va invoca securitatea naţională ori lupta împotriva terorismului internaţional, însă nimic nu e mai simplu decât să scorneşti justificări. Nici mie, fugarule, nu-mi place să trăiesc într-o aşa lume şi de aceea privesc înapoi cu mărturisită nostalgie! Înspre timpurile în care ochiul abuziv şi ticălos al statului nu ne găsea ca să ne strice destinul, ca-n zilele noastre.

Autor: Marian Nazat

Sursa: Jurnalul.ro