O simplă căutare „pe Google”, după criteriul „întreprindere socială”, oferă 240.000 de rezultate. Totuşi, atât online cât şi offline, lipsesc informaţiile relevante privind aceşti actori.
În 2010, economia socială din România număra peste 31.000 de organizaţii „vizibile”, care şi-au depus bilanţul, conform datelor Institutului de Economie Socială (IES) din Atlasul Economiei Sociale 2012. Ele realizau venituri anuale de circa două miliarde de euro şi aveau peste 100.000 de angajaţi. România are peste 81.000 de organizaţii neguvernamentale. Dacă ne uităm la situaţia actuală a întreprinderilor sociale vedem că nu există o statistică oficială. Prin urmare, nu se ştie exact câte astfel de întreprinderi există în acest moment, sau cât din veniturile raportate anual de actorii din economia socială provin din activităţile lor economice.
NESsT România, parte a organizaţiei internaţionale NESsT, este unul dintre cei mai importanţi actori neguvernamentali care oferă consultanţă şi finanţare pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi sociale, indiferent de forma legală sub care sunt organizate. “Până în prezent, în România am ajutat peste 100 de organizații să-și creeze un plan de afacere, iar la ora actuală, 16 dintre acestea se află în etapă de incubare a întreprinderii sociale. Împreună cu partenerii noștri, în principal cu suportul Romanian American Foundation, am investit aproximativ un milion de dolari în dezvoltarea întreprinderilor sociale din România”, menţionează Zoltan Bereczki, manager pentru dezvoltarea întreprinderii la NESst România.
Întreprinderile în care s-a implicat NESsT se susţin financiar singure după 3-4 ani. Foarte puţine afaceri sociale reuşesc să-şi asigure necesarul de bani doar din vânzări. Nu toate organizaţiile care apelează la NESsT primesc ajutorul solicitat. Circa 20 – 30 dintre organizaţiile cărora nu le-a putut oferi finanţare, ci doar consultanţă, au reuşit, totuşi, să găsească modalităţi să-şi pună ideile în practică. “Noi nu finanțăm idei în sine, ci planuri de afaceri. Ideile vin din multe zone, au însă câteva caracteristici comune: transpare clar componenta socială, e fezabilă, aplicabilă și e pe un trend bun sau, cum zicem noi, are piață. Mai mult, de cele mai multe ori în spatele ideii stă o echipă performantă și un leadership sănătos”, subliniază Bereczki.
Până pe 7 iulie, organizaţiile neguvernamentale, întreprinderile mici şi mijlocii şi antreprenorii care doresc să înfiinţeze o întreprindere socială s-au putut înscrie în cea de-a patra ediţie anuală a “compeţiei NESsT pentru întreprinderi sociale”. Câştigătorii, care vor fi anunţati la începutul lui 2014, vor primi câte o finanţare între 10.000 şi 20.000 de euro.
Experienţa acumulată în anii anteriori le-a arătat celor de NeSsT România că, de cele mai multe ori, antreprenorii care vor să pună bazele unei întreprinderi sociale cunosc şi pot diagnostica destul de clar problema socială, “pun mult suflet, sunt reponsabili şi pasionaţi de ceea ce fac”. “În categoria de greșeli aş enumera, în primul rând, așteptările nerealiste pentru primul an al afacerii, atitudinea “socială” de genul “problema mea e cea mai importantă, clienții vor cumpăra doar auzind mesajul social, emoţionându-se”. Uneori, aceşti antreprenori nu păstrează un echilibru între planificare, acțiune și promovare, nu își măsoară perfomanţa adevărată sau își iau indicatori operaționali”, precizează Zoltan Bereczki.
Afacerile sociale în care s-a implicat ONG-ul ajung, în medie, să se susţină după 3-4 ani. Foarte puţine întreprinderi sociale reuşesc să-şi asigure necesarul de bani doar din vânzări, iar finanţele altora sunt asigurate din vânzări şi subvenţii, sponsorizări sau muncă voluntară, pe alocuri.
„Fiecare își face propria rețetă. Sigur, ideal ar fi că întreprinderile să se susțină doar din vânzări. Alții pierd bani, își reduc sau recalibrează activitățile, însă păstrează aceiaşi parametrii de performanță socială”, subliniază managerul.
Un studiu publicat la începutul lunii iunie arată că aproape nouă din zece (88%) organizaţii neguvernamentale cred că antreprenoriatul social este o oportunitate de dezvoltare şi de autosusţinere a activităţii lor. Totuşi, trebuie reţinut că, aşa cum au evidenţiat şi reprezentanţii NESsT, investiţia într-o întreprindere socială se poate dovedi la fel de riscantă ca implicarea unei organizaţii nepregătite înproiecte foarte mari finanţate din fonduri europene. În momentul în care vor trage linie, nimeni nu-şi va asuma riscurile afacerii în locul lor; de aceea, planul de afaceri şi ancorarea în realitatea economică sunt la fel de importante precum nevoia socială la care răspunde o întreprindere socială.
Autor: Liviu Florea
Sursa: Al treilea sector
Adauga comentariu