Dacian Palladi, (vezi detalii) un reputat analist financiar ne spune adevarul verde-n fata despre “o afacere care miroase” si care este “cusuta cu ata alba”. Este vorba despre tunul ce urmeaza a fi dat de cei de la rmgc, o firma cu o istorie destul de controversata, la Rosia Montana. In cadrul unui interviu document acordat postului de televiziunie DIGI24 Oradea, Palladi ii acuza, printre altele, pe cei care sustin , direct sau indirect, acesta afacere care a debutat in 1995, de tradare.
Statul roman este reprezentat de oameni care, fie nu stiu management, fie nu stiu economie, fie sunt tradatori. Asta s-a intamplat de 23 de ani…! Va prezentam mai jos o sinteza a celor mai importante argumente aduse de Dacian Palladi insotita de comentariile noastre.
Palladi sustine ca ar ar fi bine ca aurul de la Rosia Montana sa fie exploatat de Romania pentru-ca profitul sa ne apartina in totalitate. Pozitia regionala, Europeana si globala a tarii noastre s-ar intari considerabil daca acest profit, care ar putea cantari extrem de mult pentru un stat ca Romania, ar intra in visteria tarii si nu in conturi obscure din afara ale unor afaceristi straini si romani, cat si in conturile unor politicieni romani. In prezent, doar 6% din intreaga cantitate de aur si argint ce va fi exploatata (sunt estimate 300 de tone de aur si 1600 de tone de argint) va intra in posesia tarii. Restul pleca la “candieni”. CURAT TUN!! Acesti 6% sunt ceea ce avem in mana, cat despre profit, in urma unor mijmajuri, acesta poate fi adus a zero, iar statul nu mai castiga nimic.
Aurul nostru va intra in posesia altora doar pe considerentul ca este exploatat de o firma din afara tarii… Daca asta nu este inalta tradare nationala atunci ce este?
URMARESTE AICI INTERVIUL DOCUMENT (click pe link)
“Cine are un zacamant de felul asta are o mica tara”, sustine analistul financiar subliniind si faptul ca zacamantul de la Rosia Montana este unul sarac. In tara sunt zacaminte mult mai bogate care, dupa acelasi model patentat de “canadieni” si politicienii romani la Rosia Montana, ar putea fi exploatate de strani fara ca noi sa castigam mare lucru.
Referindu-se la acordul dintre statul roman si cei de la rmgc analistul sustine ca pe langa faptul ca exista parti secrete (de ce exista parti secrete?), nerespectarea acordului de catre canadieni nu este sanctionata. Cu alte cuvinte, daca statul face ceva gresit el plateste despagubiri canadienilor de ne sar noua buzunarele, dar daca canadienii nu isi respecta promisiunile nici o precizare din acord nu ne spune cum vor fi sanctionati…. E tare, nu-i asa?! E ca si cum ai da o lege fara sa spui si ce te asteapta daca o incalci. Pai cine o mai respecta?
Doriti sa cunoasteti cine sunt tradatorii?! Urmariti televiziunile si idenificatii pe cei care sustin acest tun. Ii vedem zilnic, atat pe ei cat si pe catei lor, la tv sustinand aceasta afacere dezastroasa din punct de vedere ecomic si criminala din punct de vedere ecologic. Referindu-se la cei care se afla in spatele afacerii, Palladi sustine ca aceasta a fost girata “de persoane inalte si cu influenta la nivelul statului roman”.
Mitul creerii a nenumarate locuri de munca este spulberat extrem de dur de analistul economic. Exploatarea de suprafata la Rosia Montana creeaza mult mai putine locuri de munca decat exploatarea in mine. Daca se doreste sa se dea de munca localnicilor de ce nu se alege exploatarea in mine, indraznesc sa intreb ? Automatizarea productiei, extrem de profitabila pentru rmgc, nu va permite angajarea unui numar mare de localnici ci va necesita prezenta unor specialisti pe care compania ii va aduce, fie din afara tarii, fie din alte orase sau zone. Pe langa toate aceste aspecte subliniate de noi, Palladi mai atrage atentia si asupra faptului ca salariile pe care romanii le vor primi vor fi “salarii romanesti”. Cat poate castiga statul din taxe si impozitele de pe salarii?! De pe luna se vede ca afacerea este un tun si argumentele nu stau in picioare.
Analistul apreciaza pozitia Academiei Romane si a Academiei de Studii Economice care s-au declarat, furnizand argumente solide, impotriva acestei afaceri. Academiei Romana sustine ca afacerea, “nu este in interesul statului Roman” cerand, totodata, oprirea proiectului. Academia cere guvernului si nationalizarea proprietatilor cumparate de rmgc pe care statul trebuie sa le returneze proprietarilor in scopul refacerii comunitatii locale.
Abordand trecutul destul de controversat al firmei rmgc analistul prezinta faptul ca in 1995 firma canadiana a primit de la statul roman o licenta de explorare a unui iaz de decantare care continea substantele rezultate a unor exploatari anterioare pentru a face cercetari. In urma unor combinatii, dintre reprezentantii companiei si cei ai statui, statul accepta ca din pozitia de parte majoritara care detinea controlul asupra situatiei sa devina, peste noapte, un element minoritar. Apoi in 2007 si 2009 satatul roman s-a imprumutat de la firma canadiana cu sume considerabile de bani despre a caror folosire nu se stie nimic.
Ca o concluzie ce se deduce din emisiune, ar fi incomparabil mai profitabila o exploatare realizata de statul roman, avem in acest scop specialistii iar instiutile financiare din afara ar imprumuta Romania cu siguranta. De partea noastra sta traditia, stiinta, priceperea, institutiile cu experienta in minerit si alternativa tehnica, inventata tot de romani, care poate exploata aurul fara cianuri. Intrebarea este de ce se prefera aducerea unui strain care sa ne sece de bogatii pentru doar 6% din redevente? Cine are acest interes si contra a ce sume de bani din moment ce tara nu castiga nimic?
PS – ACEST ARTICOL ESTE REALIZAT PE BAZA ARGUMENTELOR OFERITE SI DE DACIAN PALADI. Citarile sunt inexacte si contin interpretarile noastre. Petru a urmari emisiunea inregistrata click aici.
Sursa: Proiect Romania
De la inceputul acestui cosmar am spus ca pentru noi ar fi infinit mai rentabil sa exploatam noi ce e acolo chiar daca tehnologiile noastre scot doar 80 % din aur si 90 & din argint, pentru ca restul de 20 % aur si 10 % argint raman tarii, depozitate in sterilul din halde, in bazine de retentie, in decantoare si vor fi exploatate de urmasi cand vor avea si ei o nevoie si cand vor avea tehnologii performante. Iar ceanurarea facuta in ritmul de exploatare in galerii, abataje, etc este usor de suportat de catre mediu si natura reuseste sa se refaca, vindecand ranile inerente produse mediului. Dar – vorba ceea – una e 6 % si alta 80 % si cu ce e pana la 100 % ramase aici la indemana. Daca problema aurului se “rezolva” in 15 ani va fi un dezastru ecologic pe care natura nu il va putea asimila, daunele vor fi atat de mari incat vor fi ireversibile, iremediabile, mediul nu isi va reveni niciodata. Asta pe langa ca ne-am lins pe veci de 300 de tone de aur si de 1600 tone de argint, fara sa mai vorbim de celelalte metale rare despre care toti – firma rmgc si conducatorii de la Bucuresti – se fac ca n-au auzit in viata lor. Mizeaza pe faptul ca aurul ia ochii fraierilor si le distrage atentia de la adevarata miza a exploatarii. Aurul este deci osul pe care il arunci unui caine ca sa ii distragi atentia de la ceea ce are el de pazit. Adica tara e in criza si recesiune dar arunca in acest timp pe fereastra sute de tone de aur, mii de tone de argint si cine stie cate metale rare. Si atunci nu meritam sa murim dracului de foame ? Si apoi cum poti recunoaste senin (sau poate senil) ca tu o tara intreaga nu poti suporta sa-ti iei din subsolul tau comorile dar o firma de la mii si mii de km poate cand firma aceasta vine cu mainile in buzunat si cu sefii cautati de toate politiile planetei. Ace pute porcaria asta ?.
Romanii nu isi doresc inceperea acestui proiect, guvernantii da, fiindca sunt foarte lacomi si nu se mai gindesc la generatiile viitoare.
Au uitat si de Dumnezeu si de stramosi , isi vand tara ca si Iuda pt un pumn de galbeni.