Intamplare adevarata de la intalnirea lui Iohannis cu “intelectualii”

M-am întors foarte nervos de la întîlnirea din seara asta cu Klaus Iohannis, și o să vă povestesc îndată de ce. N-a fost un tete-a-tete, dimpotrivă: a fost o întîlnire la GDS, pe Calea Victoriei, la care a participat toată floarea cea vestită a intelectualității: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Livius Ciocîrlie, Andrei Oișteanu, Sorin Alexandrescu și așa mai departe. Eu nu am fost invitat ca intelectual, căci nu sînt și nici nu îmi doresc să fiu un intelectual, ci ca susținător al lui Klaus Iohannis. A fost prezent și Victor Rebengiuc, care e actor, nu intelectual.

Sînt prea plictisit acum ca să intru în detalii. Vă voi spune că, după mintea mea, Klaus Iohannis și-a cam pierdut vremea venind la întîlnirea cu intelectualii de la GDS. Și-ar fi putut petrece două ore din această importantă săptămînă mult mai interesant și mai util. Asta este strict impresia mea. Discuția a fost plicticoasă, anodină, searbădă. Mulți dintre cei care au luat cuvîntul au vorbit doar ca să se audă, doar ca să se afle în treabă. În plus, am văzut o întreagă colecție de toamnă-iarnă de fețe acrite, lipsite de entuaziasm, și expresii țîfnoase, dintre care se detașa cea a lui Liiceanu. Singurul moment vesel a fost atunci cînd a vorbit Andrei Pleșu, care a spus o glumă, nu înainte de a-i zice lui Iohannis că nu are să-i dea nici un sfat, că, „fără să doresc să vă lingușesc, domnule Iohannis, cred că alcătuirea dumneavoastră e cea corectă“.

Iohannis a fost, ca de obicei, civilizat. A mulțumit pentru invitație și a spus dintru început că el este foarte optimist cu privire la rezultatul de duminică. Cineva l-a întrebat ce va face dacă va pierde alegerile, iar răspunsul lui a fost că nu ia în calcul așa ceva, că nu are un plan B. Liiceanu l-a luat la rost că e prea pasiv, că nu a avut nici o reacție cu privire la fraudele care s-au făcut în primul tur, iar Iohannis, oarecum vexat, i-a spus: „Dumneavoastră ori nu m-ați urmărit, ori m-ați ignorat. Eu am vorbit deja despre lucrurile astea“. Liiceanu era țîfnos, poate și pentru că vorbea ca unul care tocmai îi cîntase o serenadă encomiastică Monicăi Macovei, fiind pus acum în situația de a vota cu Iohannis. „Spuneți-mi cum veți cîștiga alegerile!“, i-a zis Liiceanu, cu multă țîfnă, lui Iohannis, moment în care nu m-am mai putut abține și am zis: „Cu voturi!“. Așa se cîștigă alegerile: cu voturi, nu cu altceva.
Întreaga discuție mi s-a părut sterilă, lipsită de sens: cînd se va unifica dreapta, ce aveți de gînd să faceți pentru electoratul de stînga, care nu se regăsește în PSD, bine măcar că nu i-a cerut nimeni lui Iohannis să înființeze un partid socialist autentic.

Eu am crezut, sincer, că intelectualii ăștia ultradeștepți îi vor spune niște lucruri interesante lui Iohannis, care să îi folosească în următoarele zile. N-a fost nimic de genul ăsta. A fost cam jalnic, după gustul meu. Eu mă pregătisem vreo cîteva ore pentru întîlnirea asta. Am primit peste o sută de mesaje de la voi și le-am pus pe cele care mi s-au părut mai interesante într-un document. Am subliniat anumite lucruri și am făcut un print color. Nu m-am dus acolo ca să mă aflu în treabă, ca alții. N-am luat cuvîntul pentru că mi-am dat seama că n-avea rost. La sfîrșit, m-am dus la Iohannis, am schimbat cîteva vorbe cu el și i-am pasat un A4, printat față-verso, pe care și l-a pus în buzunarul de la piept. I-am mai spus că dezbaterea cu Ponta e musai să aibă loc. Am părăsit locul faptei cît se poate de enervat. Cu intelectualii nu cîștigi alegerile, asta e clar.

Autor: Iulian Tanase

Sursa: Iulian Tanase