Dacă ar fi să ne luăm după comunicatul oficial al companiei, un an de secetă a fost suficient pentru ca Hidroelectrica să intre în incapacitate de plată. Totuşi, nu vorbim aici de o companie cu câteva micro-hidrocentrale, ci de ditamai colosul, „perla” economiei de stat, producătorul unei treimi din totalul energiei electrice autohtone. Este realmente suficient ca un an de secetă să arunce o societate de asemenea mărime în insolvenţă?
Conform comunicatului companiei, semnat de Remus Vulpescu, preşedintele Consiliului de Administraţie, aflăm că:
„Datorită secetei prelungite de la sfârşitul anului 2011 şi începutul anului 2012, care a avut ca efect diminuarea în 2011 a cifrei de afaceri a societăţii SC Hidroelectrica SA cu 10%, a pierderilor rezultate în urma diferenţelor de curs valutar şi a deprecierii monedei naţionale, a reducerii fluxurilor de numerar cu peste 27% în anul 2012, a creşterii datoriilor cu termen scadent de plată mai are de 90 de zile la 470 de milioane de lei, a pierderii financiare înregistrate (în 2011 de 121 milioane lei şi pe primele cinci luni din 2012 de 112 milioane lei) SC Hidroelectrica SA a hotărât în şedinţa Consiliului de Administraţie din 15.06.2012 să înainteze Tribunalului Bucureşti cererea de intrare în procedura generală a insolvenţei, în scopul reorganizării activităţii conform unui plan de reorganizare ce va fi aprobat în condiţiile legii 85/2006, la finalizarea căruia societatea să iasă din procedura insolvenţei şi să îşi continue activitatea comercială fără supravegherea autorităţii judecătoreşti.
Dorim să asigurăm şi pe această cale toţi partenerii noştri comerciali, clienţi, furnizori şi instituţii financiare de derularea în continuare a tuturor contractelor în condiţii de eficienţă, transparenţă şi legalitate, urmărind creşterea şi exploatarea în siguranţă a capacităţilor de producţie concomitent cu păstrarea locurilor de muncă pentru cei peste 5.000 de angajaţi şi îmbunătăţirea indicatorilor financiar contabili ai companiei.”
O societate cu capital social în valoare de 4,44 miliarde lei, o cifră de afaceri pe 2011 de 3,02 miliarde lei şi un profit din exploatare de 140 milioane lei cere protecţia insolvenţei pentru datorii de 470 milioane lei? (Datoriile totale ale companiei, care nu sunt pomenite în comunicat, se ridicau la aproape 3,9 miliarde lei la sfârşitul anului trecut, dintre care 2,6 miliarde lei sunt pe termen scurt.)
Păi dacă Hidroelectrica nu îşi permite să renegocieze contractele cu băncile şi ce debitorii, atunci ce companie din România are şanse să primească vreo păsuire de la bănci?
Teoretic, niciuna. Practic, toţi creditorii (bănci, furnizori etc.) preferă să negocieze o datorie dacă există şanse de revenire pentru companie, decât să ceară insolvenţa şi administrarea judiciară. Atunci, ce naiba se întâmplă la Hidroelectrica?
În primul rând, producătorul de energie hidroelectrică este o vacă numai bună de muls. Lucru cunoscut şi ştiut de toată lumea de ani de zile. Am auzit atât de multe despre „băieţii deştepţi din energie” că în curând or să ne pară chiar simpatici. În orice caz, este clar că Hidroelectrica vinde multă producţie sub preţul pieţei, motiv pentru care compania câştigă mult mai puţin decât ar trebui. Estimările merg de la 1,5 miliarde lei până la 5 miliarde lei, sume care ar trebui recuperate în contul ultimilor trei-cinci ani.
AŞTEPTĂM COMISIA EUROPEANĂ
Culmea este că s-ar putea să ne oblige Comisia Europeană să îi recuperăm. În cazul în care vor fi consideraţi ajutor de stat, companiile care au beneficiat de „favoruri” ar trebui să plătească diferenţele. Cam greu, având în vedere că banii respectivi oricum nu mai există sau este vorba de societăţi care, la rândul lor, nu se simt foarte bine (cum ar fi cazul Alro).
Influenţează insolvenţa în vreun decizia CE? Nu prea, nici în sens pozitiv şi nici negativ. CE îşi vede de ancheta proprie deoarece are în vedere un „ajutor de stat”, Ministrul Economiei, adică statul român, fiind acţionarul majoritar al Hidroelectrica, iar contractele cu „băieţii deştepţi” au fost semnate cu acordul acţionarului. De altfel, „salvarea” companiilor de la plata respectivelor diferenţe este chiar statutul juridic al contractelor, acestea fiind contracte comerciale între două persoane juridice. Caz în care nu mai este vorba de ajutor de stat.
DIRECTORUL ÎN FUNCŢIE NU ARE CUM SĂ CUNOASCĂ SITUAŢIA
Oarecum amuzantă prin presa de astăzi care a încercat să afle o poziţie oficială de la directorul executiv Gheorghe Ştefan şi care a declarat că nu cunoaşte situaţia. Incredibil, cum poate un manager general să nu ştie ce se întâmplă în ograda proprie?! Ei bine, poate.
Gheorghe Ştefan a fost „înscăunat” printr-o decizie de guvern pe 6 iunie. Adică în urmă cu o săptămână. Cel mai probabil, Gheorghe Ştefan abia a ajuns pe la noul său birou în zilele care au trecut, aşa că să şi afle detalii despre activitatea societăţii este aproape imposibil. Nu de alta, dar oricum premierul Ponta tot a format un comitet care să evalueze situaţia companiei.
Să revenim: Gheorghe Ştefan este numit în funcţie pe 6 iunie, pe 15 iunie Hidroelectrica depune dosarul de intrare în insolvenţă, termenul de judecată este pe 20 iunie. Pare greu de crezut că executivii şi membrii CA ai Hidroelectrica au decis intrarea în insolvenţă în câteva zile, un dosar de acest gen nu se face prea uşor. Cu alte cuvinte, se ştia prin companie că urmează să se ceară insolvenţa la tribunal. De ce nu ştia acest lucru şi directorul general?
Sunt două posibilităţi (de fapt, trei): ori ştia, iar acum face pe niznaiul, ori nu ştia nimic. Primul caz, cel în care ştia, este puţin probabil. Dacă ştia, nu s-ar fi făcut de râs declarând că nu ştie de ce compania pe care o conduce cere insolvenţa.
Mult mai probabil, nu ştia nimic. Ceea ce este mult mai grav, pentru că înseamnă că a fost „lucrat”, atât el, cât şi premierul Ponta. Este grav nu pentru că guvernul Ponta se face de râs în vreun fel (nu mai avea nevoie de insolvenţa Hidroelectrica pentru aceasta), ci pentru că asistăm la un război deschis între două tabere, scopul fiind un bun care nu le aparţine. Şi vorbim de soarta a foarte mulţi bani şi a 5.000 de angajaţi cu familiile lor.
Dar atunci cine ştia şi cine a luat decizia de depunere a dosarului? Acţionarul majoritar, Ministrul Economiei, a dat un comunicat în care spune că decizia aparţine Consiliului de Administraţie şi, în calitate de acţionar, nu declară nimic deoarece nu vrea să influenţeze instanţele de judecată. Remus Vulpescu, preşedintele CA şi şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (instituţia care gestionează inclusiv participaţia statului la Hidroelectrica) declară, la rândul lui, că nu ştie nimic (deşi, câteva ore mai târziu semna comunicatul oficial al companiei). Mai mult, se află în delegaţie la Viena cu premierul Ponta.
Nici Remus Vulpescu nu este de prea mult timp la Hidroelectrica. Doar de o lună, de când a fost numit şeful OPSPI şi, implicit, preşedinte de CA la Hidroelectrica.
Ne mai rămâne varianta (a treia) în care Gheorghe Ştefan ştia şi, chiar mai mult, el a găsit o modalitate de a întocmi rapid dosarul de insolvenţă şi l-a depus. Sau l-a găsit deja făcut şi doar a aprobat depunerea la tribunal. Fără să spună nimic, nimănui. Caz în care s-ar justifica ideea conform căreia insolvenţa este doar o modalitate de a scăpa de contractele cu „băieţi deştepţi”.
În sensul că, dacă tribunalul aprobă, Hidroelectrica are dreptul să ceară un anume administrator judiciar. Şi astfel să poată renegocia contractele, inclusiv cele în derulare. Varianta pare plauzibilă, şi dacă ne uităm că şi alt membru de CA. Andrei Todea, a declarat că a aflat din presă de insolvenţă. Ceea ce arată că membrii CA au fost puşi în faţa faptului împlinit şi nu au mai avut ce face decât să semneze comunicatul.
Dar măcar Victor Ponta ar fi trebuit să ştie, că doar numirea lui Gheorghe Ştefan a depins (teoretic) de voinţa lui. Şi ar fi trebuit să îl oprească pe Vulpescu să dea declaraţii aiurea. Sau nu?!
PRIMUL PERDANT, FONDUL PROPRIETATEA
Înainte de a vedea dacă vor fi reziliate sau nu contractele cu „băieţii deştepţi”, primul perdant în cazul intrării în insolvenţă este Fondul Proprietatea. Care a dat deja un comunicat conform căruia valoarea, în caz de insolvenţă, a Hidroelectrica în portofoliul FP va fi zero (conform legii). Adică vor dispărea instantaneu 3,288 miliarde lei din valoarea activelor nete, adică 20,98% din total VAN. Fondul mai are de recuperat de la Hidroelectrica şi dividendele aferente 2010, adică 46,87 milioane lei, pe care le trece la „pierderi”.
Interesantă este şi evaluarea Hidroelectrica în portofoliul FP. Pachetul de aproximativ 20% valorează, la 31 mai, 3,29 miliarde lei, adică valoarea Hidroelectrica este de peste 16 miliarde lei. Iar valoarea activelor producătorului de energie se ridică la 19 miliarde lei.
Vom afla, în zilele următoare, mai multe despre insolvenţa haotică de la Hidroelectrica. Un lucru rămâne însă clar: guvernul Ponta a reuşit să creeze un haos teribil în economie, mai ales în partea care are legătură cu statul. Nu, nu era mai bine dacă rămânea Boc sau Ungureanu la guvernare, dar ne aşteptam la mai puţin haos din partea actualilor.
sursa: businesscover.ro
Adauga comentariu