Intr-un stat normal, activitatea unor companii comerciale de stat este reglementata foarte strict de legislatie, iar managementul acestor companii este apreciat dupa aceleasi criterii dupa care sunt apreciati si remunerati managerii unor companii private. De cele mai dese ori, profitul companiilor de stat care nu este reinvestit in activitatea comerciala este transferat la bugetul de stat si, din aceasta cauza, companiile de acest gen din strainatate incearca sa investeasca cat mai mult cu putinta in dezvoltarea afacerii, inclusiv prin extinderea activitatii in strainatate. Pentru sustinatorii privatizarii tuturor companiilor cu caracter strategic ar fi bine de stiut ca foarte multe din companiile straine care au beneficiat de pe urma programelor de privatizare din Romania sunt, de facto, companii de stat.
Romtelecom a fost vandut companiei OTE din Grecia, care apartine statului elen. De ce guvernul Romaniei a considerat ca statul elen este un administrator mai bun decat statul roman? Compania CEZ, care a cumparat filiala Electrica din Oltenia este, la fel, o companie de stat. Compania Enel care a cumparat Electrica Muntenia Sud si Electrica Dobrogea este o entitate cu participare minoritara a statului (aproximativ 31%), insa este controlata la nivel guvernamental. Compania OMV este controlata impreuna de institutii de stat ale Austriei si emiratului Abu Dhabi. Cum am ajuns in situatia in care companiile de stat din alte tari sa detina controlul asupra unor companii cu caracter strategic? Se pot spune multe despre “plata de polite” si “necesitatea construirii de parteneriate in vederea aderarii la UE si NATO”, dar avem senzatia ca asta nu este problema principala.
Republica Ceha a aderat la NATO si Uniunea Europeana fara sa-si sacrifice toate companiile cu caracter strategic. A fost vanduta compania Skoda, care este importanta, dar nu critica pentru functionarea statului ceh si a economiei cehe, totodata compania energetica nationala CEZ a fost aparata de toate tentativele de privatizare completa, in ciuda eforturilor sustinute ale intregii comunitati europene. Statul nu a cedat controlul asupra companiei energetice, permitand listarea la bursa a unui numar limitat de actiuni si a intreprins toate eforturile posibile pentru a facilita extinderea acestei companii in alte tari. La capitolul eforturilor formale pot fi inscrise creditele contractate de CEZ de la banci de stat si crearea unui cadru legislativ intern care i-a protejat interesele, iar la capitolul eforturilor informale pot fi inscrise actiunile intreprinse de anumiti functionari cehi in Romania in perioada privatizarii Electrica Oltenia. In acelasi stil, dar cu mai putin succes pe pietele externe, Ungaria si-a protejat gigantul energetic MVM si a sprijinit activitatea principalei companii petroliere MOL. Polonia a refuzat privatizarea retelelor electrice si a sustinut compania energetica de stat, reusind sa se limiteze strictamente la listarea pe bursa a unui numar limitat de actiuni. Concluzia este ca exista tari in Europa de Est care au reusit sa intre in Nato si Uniunea Europeana fara sa sacrifice controlul asupra componentelor-cheie ale economiei nationale. Romania a fost tara care a cedat controlul asupra petrolului romanesc si asupra retelelor de distributie a energiei electrice si a gazelor naturale. Comparatia cu alte tari releva faptul ca aderarea la UE putea fi realizata fara astfel de sacrificii inutile, deci trebuie sa constatam existenta unei dorinte concertate a tuturor politicienilor care s-au perindat la guvernarea tarii de a vinde tot ce poate fi vandut.
Astazi, guvernul Basescu-Boc pregateste urmatorul pas pentru falimentarea si trecerea sub control strain a unor importante companii de stat. Se pare ca furtul institutionalizat nu a fost indeajuns pentru a falimenta suficient de rapid anumite companii de stat care au reusit sa faca profit. Ministerul de Finante a gasit o modalitate ingenioasa de a scoate banii din vistieria companiilor de stat, fortandu-le sa faca “donatii obligatorii” din profitul obtinut in anii trecuti. Justificarea oficiala a acestei actiuni tine de necesitatea de acoperire a gaurilor din bugetul de stat, dar cel mai probabil, acest pas este necesar pentru a lasa fara lichiditati acele companii de stat care au reusit sa faca profit in ciuda eforturilor regimului Basescu-Boc. In cadrul scrisorii de intentie adresate FMI, guvernul s-a angajat deja sa vanda sau sa lichideze companii strategice precum CFR Marfa si Termoelectrica, dar clica portocalie de la conducerea tarii nu doreste sa se opreasca aici. Companiile de stat care reusesc sa functioneze profitabil vor fi secate de bani si vor ajunge pe lista entitatilor care vor trebui vandute sau lichidate pentru a respecta termenele acordurilor cu FMI. Anumiti PD-L-isti, printre care si Ionut Popescu, se zbat degeaba pentru a opri rectificarea bugetara care prevede transferul catre stat al profitului companiilor in care Fondul Proprietatea este actionar minoritar. Aceasta actiune se face in interesul unor persoane si organizatii cu mult mai puternice decat gasca de smecheri care-si doresc sa mulga Fondul Proprietatea de bani. Este mare pacat ca, astazi, in culoarele puterii nu exista absolut nimeni care sa lucreze in interesul national si nu in interesul unui clan sau grup cleptocratic. Guvernul Basescu-Boc urmeaza sa faca inca un pas spre lichidarea completa a suveranitatii economice a tarii noastre.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu