Marile teme europene sunt, practic, inexistente pe agenda publica romaneasca. Din pacate pentru noi, deciziile si dezbaterile europene de astazi vor influenta viata a sute de milioane de oameni, dintre care vor fi si cateva zeci de milioane de romani.
Clasa politica din Romania si, in general, elita intelectuala (cu unele exceptii fericite) sunt prea putin preocupate de temele europene. Agenda politica romaneasca este obsedata de lupta pentru putere.
Guvernarea decupeaza, de cate ori are ocazia, putinele rezultate pozitive din economie si face nesfarsitele promisiuni de crestere si dezvoltare. Majoritatea realizarilor puterii sunt la timpul viitor.
Investitiile, deciziile, cresterea economica, toate vor fi, se vor face, vor exista. Foarte putin se face cu adevarat astazi. Puterea traieste din proiecte, din promisiuni, din decizii viitoare, traieste in viitor, dar foarte putin din prezent si din fapte concrete.
Din pacate, nu sunt diferente semnificative intre opozitie si puterea politica. Opozitia se hraneste cu iluzii si, uneori, cu un populism exacerbat.
Ceea ce deosebeste, totusi, puterea de opozitie este ca cea dintai are, acum, toate parghiile sa faca, opozitia nu poate decat sa critice, eventual, constructiv.
Clasa politica romaneasca este cantonata in controversele autohtone. In acest timp, Europa are cu totul alte preocupari.
Uniunea discuta despre Agenda “Europa 2020”, traseaza coordonatele noii guvernante economice si a coagulat asa-numitul pact “Euro plus”, numit pana de curand pactul de competitivitate.
Dincolo de noua limba “de lemn” europeana, des utilizata in limbajul european si in definirea obiectivelor acestor noi documente europene, toate acestea ascund mari schimbari ale Uniunii Europene.
Pana acum, Romania a inghitit pe nemestecate toate noile proiecte europene, fie ca i-au fost sau nu favorabile si chiar daca unele decizii europene au toate sansele sa aduca restrictii extrem de dure pentru economia romaneasca, restrictii care vor pune sub semnul intrebarii potentialul de dezvoltare.
Despre ce este vorba? Iata cateva teme europene care vor avea un impact semnificativ asupra Romaniei. Legarea salariilor de productivitate si nu de inflatie.
Specialistii romani avertizeaza ca o astfel de procedura va plafona cresterea salariala din Romania in sectorul public, evident, pentru ca este greu de crezut ca ar putea sa se impuna o regula salariala companiilor private. De altfel, sindicatele se opun acestei prevederi.
Ramane de vazut, din aceasta noua perspectiva, in ce masura se va putea recupera, de anul viitor, pierderea salariala a bugetarilor dupa taierile cu 25%.
Cresterea varstei de pensionare pe masura ce creste speranta de viata.
Legislatia romaneasca a facut deja pasi importanti pentru cresterea varstei de pensionare, prin introducerea in legea pensiilor a acestor prevederi.
Dar conditia europeana (cresterea varstei de pensionare o data cu cresterea sperantei de viata) a fost omisa.
Aparitia semestrului european, care inseamna ca, anual, membrii europeni sunt obligati sa trimita la Bruxelles, la Comisia Europeana, bugetele de stat si, repectiv, strategia bugetar-fiscala.
Documentele vor trebui avizate de catre Comisie inainte de a fi apobate in parlamentele nationale, astfel ca observatiile Comisiei vor trebui avute in vedere de catre statele nationale.
Practic, bugetele nationale vor fi supervizate de Comisia Europeana, iar nerespectarea indicatorilor conveniti va atrage dupa sine amenzi sau sanctiuni.
Legiferarea nivelului de deficit bugetar de 3% din PIB. Exista tot mai multi lideri europeni influenti care cer ca aceasta prevedere sa fie introdusa in Constitutia statelor membre. De altfel, este de urmarit daca nu cumva proiectul de modificare a Constitutiei Romaniei include deja o asemenea clauza.
Exista contestatari virulenti ai ideei. Ei vorbesc despre faptul ca o limitare a deficitului ar condamna statele mai putin dezvoltate la imposibilitatea de a mobiliza fonduri publice pentru investitii.
In aceste conditii, cheltuielile de capital se vor putea mentine la acelasi nivel pe seama taierilor celor materiale si de personal, in absenta unei cresteri semnificative a sectorului privat.Cei care doresc, insa, o astfel de masura vad beneficiile legate de disciplina fiscala.
De asemenea, impunerea plafonului de 3% din PIB ar pune intr-o postura delicata si statele europene care doresc sa dezvolte pilonul de pensii administrate privat, prin faptul ca restrictiile legate de deficit vor face ca guvernele sa nu mai mareasca nivelul contributiilor transferate de la buget catre sistemul de pensii administrat privat.
Datoria publica va fi atent monitorizata. De altfel, aceasta este una dintre preocuparile cele mai importante ale noilor principii privind guvernanta economica europeana.
Daca la nivelul Uniunii Europene deficitele bugetare dau semne de scadere, datoria publica, dimpotriva, a crescut in anul 2010 pana la un nivel greu de imaginat in urma cu patru-cinci ani, adica, ajungand, in medie, la 80% din PIB.
Cresterea datoriei publice este efectul crizei si al masurilor luate de state de a finanta bancile sau, in unele cazuri, de a finanta bugetele de stat printr-o indatorare agresiva.
Din acest motiv, intoarcerea la datoria publica de 60% din PIB va fi o regula la fel de severa precum scaderea deficitului public la 3% din PIB.
O economie precum cea a Romaniei are toate sansele sa fie legata de maini si de picioare de noile reguli europene. Deficitul de 3% va taia puternic din potentialul de investitii.
Statul va incerca sa se orienteze catre imprumuturi.
Deocamdata, Romania (in anul 2010) are o datorie publica confortabila in raport cu alte state si cu normele Tratatului de la Maastricht, dar exista deja temeri ca ar putea sa se apropie de “zona de alarma” de 60% din PIB. Asadar, imprumuturile publice vor trebui utilizate cu parcimonie.
In fine, am putea spera ca un regim fiscal incurajator ar aduce investitori privati care sa compenseze limitele bugetului. Este insa greu de anticipat ca se va intampla asa, daca luam in calcul faptul ca Uniunea Europeana discuta si despre o armonizare a politicii fiscale europene.
In plus, in ultimii ani, statul roman s-a obisnuit sa traiasca pe datorie. A fost, mai intai, imprumutul de la FMI si Comisia Europeana, bani care s-au folosit pentru consolidarea leului, plata salariilor si a pensiilor si fara efecte vizibile in investitii.
Un alt exemplu al dependentei exagerate a economiei romanesti de imprumturi este chiar mult-discutatul proiect al inchiderii spitalelor si transformarii lor in centre pentru ingrijirea persoanelor in varsta. Pentru acest program a fost contractat un imprumut de la Banca Mondiala.
Pare ca Romania nu mai poate face nimic fara sa ia un imprumut si, in aceste conditii, ne putem intreba: “in cat timp datoria publica va ajunge la “cota de alarma”?Impozitarea unitara a companiilor care activeaza in mai multe state europene.
Deocamdata, mecanismul nu este definit, dar exista opinii ale specialistilor care arata ca aceasta prevedere ar putea sa vizeze uniformizarea cheltuiellilor considerate deductibile din impozitul pe profit.
Acest lucru ar avantaja Romania, intrucat, in prezent, legislatia fiscala autohtona este mai putin permisiva in acest domeniu decat cea din alte state. Dar, este posibil ca prevederea sa se refere si la uniformizarea cotelor de impozitare, fapt care ar dezavantaja Romania.
Liberalizarea pretului energiei electrice si gazului natural.
Exista presiuni vizibile pentru ca acest fapt sa aiba loc. Presiuni care vin atat din partea Comisiei Europene, cat si dinspre FMI. O foarte posibila liberalizare ar duce Romania catre doua crize majore ale preturilor la energia electrica si la energia termica.
Liberalizarea va anula, practic, avantajul Romaniei de a fi stat care dispune de rezerve naturale si, iata, ca apar opinii radicale care vorbesc despre organizarea unui referendum privind suspendarea exploatarii resurselor autohtone.
Politica fiscala unitara nu a fost inca definita si conceptul a trezit deja reactii contrare, intrucat statele europene s-au obisnuit ca regimul fiscal sa fie un atribut national si nu unul european.
Ce este de facut?
Deocamdata, nimeni nu face mare lucru. Puterea politica ia decizii fara sa explice impactul acestora asupra economiei romanesti. Un exemplu concludent in acest sens este aderarea la pactul “Euro plus”, fostul pact de competitivitate, care a fost adoptat de Romania peste noapte si fara nicio dezbatere publica.
Opozitia politica nu exceleaza nici ea in a discuta temele europene. Presedintele Basescu, asa cum ne-a obisnuit, isi continua vocatia de a dezbina si nu de a uni fortele politice chiar si in ceea ce priveste temele de importanta majora pentru tara. Desigur, este simplu de spus ca Romania nu trebuia sa adere la pactul Euro plus.
Ungaria chiar a facut acest lucru (a ramas in afara pactului), explicand ca asteapta clarificari in ceea ce priveste obiectivele legate de politica fiscala unitara.
Poate ca modelul maghiar nu este neaparat de urmat astazi, pentru ca Ungaria este vazuta ca o tara aflata la granita dintre excentricitate, limitarea democratiei europene si interes national pronuntat. Dar Ungaria si-a argumentat pozitia si a calcuat interesul economic national.
In Romania, prevederile, restrictiile si impunerile pactului sunt practic necunoscute atat la nivelul publicului larg, cat si in randul politicienilor.
Politicienii romani alearga dupa ciolan. Pentru ei, politica este o afacere si nu o responsabilitate publica. Ei vin in politica pentru a face bani si nu pentru a lucra in folosul tarii.
Dar, in timp ce noi, la Bucuresti, dormim sau ne certam sau luptam sa facem bani, Europa ia decizii care vor schimba radical vietile cetatenilor sai, inclusiv pe cele ale romanilor. Obsedati de putere si de bani, politicienii romani nu vad decat pana in interiorul granitelor Romaniei.
Dincolo de ele, insa, se pregateste o schimbare profunda pentru care Romania nu este pregatita.
Evident, in buna traditie romaneasca, politicienii si publicul larg pot merge pe ideea ca birocratia europeana va omori initiativele aflate acum in dezbatere, ca incurcatul mecanism european se va gripa sau va amana deciziile.
Sau putem merge pe ideea ca nimeni nu ne va sanctiona daca nu ne vom indeplini angajamentele pe care le-am luat in mod pripit, chiar daca noua guvernanta economica va include amenzi drastice si sanctiuni pentru fiecare obiectiv pe care un stat membru nu reuseste sa-l indeplineasca.
Putem gandi ca europenii nu vor duce la bun sfarsit schimbarile pe care le anunta astazi. Dar facem acest lucru pe riscul nostru.
Daca, de data aceasta, chiar le iese europenilor?
Constantin Rudnitchi
Sursa: bloombiz
SA NE RETRAGEM DE PESTE TOT SI SA NE VEDEM LINISTITI DE SARACIA NOASTRA CA E MAI BINE.FORURILE MONDIALE,MONSTRUOASA COALITIE NU NE VREA BINELE.EI AU INTERESELE LOR FINANCIARE.SA PLECE TOTI STRAINII DIN ROMANIA.FIECARE LA CASELE LOR.NU MAI AVEM NEVOIE DE N.A.T.O.NU MAI AVEM NEVOIE DE UNIUNEA EUROPEANA.NU MAI AVEM NEVOIE DE F.M.I.CE CAUTA TINERII NOSTRI PE TEATRELE DE RAZBOI DIN LUMEA INTREAGA?PENTRU CE CAUZA MOR ACESTI TINERI?FACEM JOCUL AMERICANILOR!ASTEPTAM AMERICANII.DIN 1940 PERIOADA CELUI DEAL-II-LEA RAZBOI MONDIAL,NICI IN ZIUA DE ASTAZI NU AU AJUNS IN ROMANIA.NOI ACUM I-I INSOTIM PESTE TOT IN LUMEA INTREAGA.DE CE?SE BATE FALCA CU UNIUNEA EUROPEANA(INTRAREA-NEADMITEREA IN FORURILE EUROPENE)UNDE PUPAZA ESTE PLASATA ROMANIA?PROBABIL SE INVECINEAZA CU TRIBURILE DIN LUGUBAMBA-IZULU.DE CE SA APELAT LA F.M.I.?PENTRU A NE INGROPA IN DATORII MAI MULT(ASA AM AJUNS LA IMENSURABILA CIFRA DE 200 MILIARDE DE EURO DATORIE EXTERNA).LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE ’89 A GASIT ROMANIA CU 0 DATORII EXTERNE O INDUSTRIE DEZVOLTATA,O ECONOMIE STABILA.PENTRU CE FACEM JOCUL STRAINATATII?TOTI POLITICII(PRESEDINTI,PRIM-MINISTRII,ECHIPE GUVERNAMENTALE)DIN ’89 SI PANA IN PREZENT SA FIE DEFERITI CURTII MARTIALE(CONDAMNATI LA MOARTE).ASTA ESTE SINGURA ALTERNATIVA PENTRU ROMANIA.NOI NU AVEM NEVOIE DE NIMENI SI NIMIC.