Cum s-a ajuns aici? Partidele politice din Grecia au castigat alegeri dupa alegeri folosind mita electorala pe scara larga. Ca la noi.
Au ascuns deficitele bugetare imense, au apelat la imprumuturi peste imprumuturi, au dat populatiei iluzia ca e suficient sa conduca tara partidul X si din Olimp se revarsa lapte si miere peste populatie. Asa de bine au mintit si manipulat incat au fost crezuti. Ca la noi.
La noi, banii din privatizari s-au dus pe mita electorala, pentru alegerea PSD. Guvernarea Tariceanu a dus la apogeu fenomenul, cheltuind 3 miliarde de euro, banii din privatizarea BCR, plus o crestere economica de 8%, pentru mita electorala din 2008. A lasat un deficit bugetar de 5% si nici alegerile nu le-a castigat. Pentru ca romanii mai au un dram de inteligenta si suspiciune. Au mirosit cum devine cazul. Si au votat altfel.
Din pacate, guvernul Boc si PD-L sunt pe cale sa le infirme, din nou, sperantele. De frica sa nu-si diminueze sansele electorale in 2012 nu iau masurile de austeritate pe care nici guvernele Greciei nu le-au luat.
Cand scriu aceste randuri populatia Greciei ca si a Romaniei este pe strazi si cere bani de la guvernele lor. Fara sa se intrebe de unde. Grecii nici nu vor sa auda de FMI care impune masuri draconice de austeritate. Ei vor sa primeasca in continuare al 13-lea, al 14-lea, al 15-lea salariu, fara sa se intrebe de unde ar putea veni acesti bani.
Inconstienta sinucigasa. Ca la noi.
Uniunea Europeana se afla la o rascruce existentiala. Cum n-a mai avut alta de la inceputurile ei. Pornita dintr-o idee altruista, sa traim bine cu totii, s-a trezit in punctul in care se pune problema “scapa cine poate”.
Un ajutor de 45 de miliarde de euro pentru Grecia care are o datorie de 400 de miliarde de euro, din care 11 miliarde scadente in 3 saptamani, este frectie pe un picior de lemn. Nu rezolva nimic. Si daca ar fi un caz izolat.
Vin tare din urma Portugalia, Spania, Italia, posibil Romania si Bulgaria. Si atunci e normal ca popoarele bogate, in frunte cu Germania, sa se intrebe daca beneficiile UE, legate de globalizarea pietelor, nu sunt de departe batute de pierderile legate de incapacitatea tarilor sudice de a performa economic.
Se contureaza tot mai clar ideea ca singura solutie este excluderea Greciei din zona euro, ca un avertisment teribil pentru cei care viseaza sa profite de munca altora. Ca un semnal ca virusul trebuie eliminat inainte de a distruge tot organismul european.
Ce invataminte se pot trage pentru Romania?
Ca la o adica se va afla singura in fata furtunii. Ca nu putem spera la mila altora pentru ca noi nu stim sa ne gospodarim. Ca toate imprumuturile facute in ultimii doi ani trebuie returnate. Cu ce pret, doar Dumnezeu stie.
Actualii conducatori trebuie sa faca ce trebuie pentru tara, indiferent de costurile electorale. Oricum vor ajunge la cosul istoriei daca intretin iluzia ca vom iesi din criza fara sacrificii.
Pentru a ramane in nucleul “curat” al UE trebuie sa demonstram ca nu suntem balcanici. Chiar daca suntem. Ca ne putem curata singuri economia de balast si uscaturi, de taietorii de frunze la caini bugetari (taietorii, nu cainii!).
Aceasta-i miza pentru actualii conducatori.
Este instalarea unui guvern de tehnocrati o solutie de avarie intr-o situatie de criza? Posibil. Abia s-ar echilibra lupta electorala pentru 2012, in conditiile in care niciun partid nu ar avea avantajul accesului la resurse si la bazinul cu functii publice.
Guvernul de tehnocrati nu trebuie sa dea socoteala electoratului. Sa faca ce a facut Leszek Balcerowicz, fost ministru de Finante al Poloniei, omul care in anii ’90 a introdus “terapia de soc”, salvand astfel economia poloneza de la prabusire. La inceput a fost hulit si injurat, pentru ca apoi sa devina erou national. Asa eroi ne trebuie si noua acum.
Dupa cat rau au facut romanilor in ultimii 20 de ani, ar fi cazul ca politicienii sa faca si lucruri bune. Pana nu ajungem sa ne intrebam: la ce bun democratia?
Prof. Stefan Vlaston