Suntem din nou dezbinați, din nou fără perspectivă, din nou incapabili să ne susținem legitimitățile… Cu un președinte la final de mandat și un premier acuzat de carierism politic agresiv și de inconsecvențe etice, România nu este nici măcar un tutore solid al luptei conaționalilor noștri de dincolo de granițe. Mai mult decât atât, nici problemele noastre nu ni le putem gestiona cu seriozitate. Incapabili să fructificăm sprijinul european, ne găsim în situația de a restitui sumele alocate pentru proiecte de dezvoltare și folosite doar parțial. Nu mai inspirăm încredere nici pentru partenerii noștri europeni sau de peste Ocean, nevoiți să ne culeagă din deriva în care ne complacem fie din debusolare neaoșă, fie din naivitate, neaoșă și ea.
Clasa noastră politică, eterogenă, imorală, coruptă și confruntată cu justiția face tot ce îi stă în putere să se apere împiedicând instituțiile statului de drept să-și exercite funcțiile. Facem și desfacem alianțe după calcule demagogice, construim majorități de rezervă doar ca să ne știm la putere cu susținere confortabilă. Orizontul alegerilor prezidențiale tulbură orgoliile. Eliminarea din joc a lui Crin Antonescu este, desigur, imorală, dar era previzibilă încă de la început, de când Victor Ponta își anunța cu ostentație obiectivul politic ca a fi lupta cu Traian Băsescu, nicidecum cine știe ce deziderate generoase ale guvernării care l-a găsit fără proiecte pozitive. Amenințarea pe care o prezintă pentru guvern verticalitatea lui Klaus Iohannis a făcut ca USL să nu promoveze testul loialității.
Crin Antonescu ar putea avea un sprijin mai sigur pe dreapta, dar nu mai poate nici măcar să-și retragă liberalii de la guvernare. A se vedea cazul Marianei Câmpeanu nu pentru acuzațiile aduse privind pensionarea discutabilă a soțului, ci pentru a nu-și urma pur și simplu liderul politic. Apoi cazul Ștefaniei Duminică, de la Educație, protejată în culpa plagiatului de precedentul premierului. Victor Ponta se înfundă în ridicol în situația în care amenințarea liberală devine destul de serioasă, el anunță obsesiv pentru electoratul său ipotetic tot obiectivul Băsescu. Ponta se sustrage consultațiilor la care este invitat sfidând seriozitatea problemelor urgente, nu pe cea a colocutorului.
Nu este exclus ca în mintea lui să surâdă un scenariu cu un Băsescu hăituit la București precum Viktor Ianukovici la Kiev. Cifrele de la ultimul referendum pentru demitere îl amăgesc pe Ponta după o aritmetică speculativă în care nimeni nu mai crede. Iată de ce resursele competitive ale PSD ar trebui bine evaluate în suma beneficiilor tangibile și intangibile. Resursele sale organizaționale nu înseamnă totul, în ciuda structurii teritoriale și a tuturor activiștilor săi, cu toată disciplina rigidă a prestației politicienilor social-democrați, cu toată poziționarea fermă față de adversarii politici, cu toată încrederea în mecanismele locale de campanie, cu toată adjudecarea presei locale. Prestația lui Victor Ponta este vulnerabilă din direcția reputației, a rețelei de relații, contacte și alianțe, din direcția capacității de inovare și adaptare și chiar a calităților și competențelor; Victor Ponta construiește sau promovează proiecte dejucate de Curtea Constituțională, nu are curajul asumării, își pierde aliații în condiții care nu-l avantajează.
Victor Ponta, din proprie inițiativă sau la presiuni oculte, nu admite că în această perioadă ar avea mai mult de câștigat mergând în consens cu organismele Uniunii Europene, că renunțând fie și vremelnic la disputa neonorantă și rebelă cu președintele, uneori în termeni lipsiți de o minimă manieră, ar avea de câștigat cel puțin tăcând dacă nu poate să construiască și să deruleze proiecte generoase cu care să-și umbrească adversarii. Cert este că finalul de mandat al lui Traian Băsescu, ceea ce nu i se poate imputa lui, dacă nu va putea să aducă pe scena politică internă personalități capabile să preia cu demnitate obiective naționale majore, ne vom afunda pentru multă vreme în confuzii și vom bâjbâi în derivă hrănind interese înguste de partid și lansând personalități imature ce eșuează la prima confruntare cu viața românească concretă, obiectivă. Din păcate, în astfel de rătăciri, pierdem prilejuri care nu ne surâd în fiecare zi.
Autor: Iulian Chivu
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu