Iluziile mass-media

Spatiul mediatic autohton este toxic, frustrant, anost si tampit. O populatie dispusa sa priveasca cu sufletul la gura la aventurile juridico-amoroase ale lui Moni si Iri merita toate nenorocirile de ordin economic care o asteapta. O populatie dispusa sa sacrifice ore bune din week-end ca sa vada daca “Romania are talent” merita sa fie condusa de personajele care o conduc astazi. Cine spune ca poporul, in starea lui actuala, este demn de niste conducatori mai buni este rupt de realitate. O consolare meschina poate fi derivata din faptul ca Vestul se confrunta cu o problema similara si va suporta consecinte similare. Deseori, in discutii private, am auzit argumentul ca Vestul a fost asa intotdeauna, dar s-a descurcat de minune. Realitatea este cu totul alta. Procesul de tampire organizata a consumatorului de media a demarat in tromba dupa 1980 si acum a atins turatiile maxime. Demonstratie: in cadrul stirilor zilnice, fragmentele discursurilor lui Barack Obama au o durata medie de 18 de secunde. In cazul lui Reagan, durata medie era de peste doua minute. In timpul razboiului mondial, presedintele Roosevelt facea emisiuni radio in regim live. Aceste emisiuni saptamanale durau cate doua ore si presedintele ii indemna pe americani sa le asculte cu o harta geografica pe masa ca sa inteleaga stirile despre miscarile trupelor si luptele pentru controlul asupra insulelor din Oceanul Pacific. Astazi, o buna parte din elevii de liceu atat din SUA cat si din Romania vor avea anumite dificultati in a determina pozitia pe harta a unei insule, dar vor sti la perfectie detaliile vietii amoroase ale starletelor din show-biz.

Datorita faptului ca majoritatea consumatorilor si producatorilor de media nu dispun de o pregatire specializata in domeniul economic, de cele mai dese ori, discutiile despre economie sunt duse in derizoriu inainte ca cineva sa reuseasca sa formuleze macar un singur gand coerent. Moderatorii sezatorilor televizate nu par a fi interesati sa contribuie la calitatea discutiilor. De fiecare data cand un invitat incepe sa vorbeasca despre mecanisme macroeconomice reale, moderatorii reactioneaza cu acelasi cliseu aberant: “va rog sa vorbiti asa ca sa inteleaga telespectatorii nostri”, ceea ce este o cerinta perfect justificata din punct de vedere comercial, dar total lipsita de logica. Mecanismele functionarii unui sistem economic, fie si al unuia destul de primitiv precum cel din Romania de astazi, au un grad inerent de complexitate si nu pot fi descrise “pe intelesul tuturor” in 30 de secunde, oricare ar fi nivelul de talent oratoric sau didactic al expertului. O alta problema fundamentala consta in faptul ca exista anumite prejudecati care formeaza baza cognitiva a unor personaje care nu se pricep deloc la economie, dar mult prea des participa la discutiile despre fenomenele asociate crizei economice. Topul celor mai aberante prejudecati este urmatorul:

1. “Orice s-ar intampla, politica economica a SUA (optional, UE) este o politica corecta”. In diverse forme, aceasta mantra este repetata la nesfarsit de semidoctii care prefera sa dea uitarii faptul ca anume politica economica dezastruoasa a SUA, dirijata de Alan Greenspan si Ben Shalom Bernanke a fost declansatorul crizei actuale.

2. “Poporul nu a avut nicio contributie la criza din Romania”. In varianta lui Mugur Ciuvica, argumentul este prezentat sub forma “sa nu-mi spuneti ca a inceput criza pentru ca mi-am luat frigider”. Este o formula pe placul poporului privitor la TV, dar este o formula falsa. Supraindatorarea, contractarea de credite in valuta straina si utilizarea neproductiva a banilor imprumutati, toate aceste erori fundamentale de administrare a finantelor personale au contribuit la crearea unui mediu economic neproductiv si concentrat exclusiv pe satisfacerea consumului excesiv, nejustificat din punct de vedere al productivitatii reale. Supraconsum azi inseamna frugalitate maine. Desigur, BNR-ul a esuat lamentabil in misi unea de a proteja consumatorul de rand de diverse produse financiare periculoase insa erorile facute la nivel individual trebuie recunoscute, cel putin pentru a educa populatia in aceasta privinta.

3. “Europa si SUA au iesit din criza”. Aceasta convingere aberanta se bazeaza pe niste calcule statistice care nu au o legatura directa si demonstrabila cu realitatea de zi cu zi a economiei. In marea lor majoritate, aceste cresteri sunt “facute din pix” printr-o metoda care a fost adoptata recent si de guvernul Boc. Metoda consta in plasarea de catre stat a unui numar mare de comenzi pe la diverse companii private. Aceste comenzi sunt fie platite din bani imprumutati (cazul Europa si SUA), fie devin automat arierate (cazul Romaniei), dar in ciuda acestui fapt sunt luate in consideratie pentru calculul PIB-ului. Pentru a vedea daca politicienii vestici spun adevarul despre iesirea din criza merita analizata rata somajului. Acest indicator este mult mai relevant pentru populatie si mult mai dificil de manipulat. Rata somajului peste tot in lume este substantial mai mare decat in 2008. Criza este departe de sfarsit. Daca o comparam cu un meci de fotbal, suntem la inceputului reprizei secunde, iar meciul va avea prelungiri si lovituri de departajare.

Speram ca unul dintre efectele benefice ale crizei va fi dorinta consumatorilor de produse mass-media sa inteleaga esenta fenomenelor economice care le inconjoara. Daca va exista o intelegere colectiva a acestor fenomene, exista sanse ca unele probleme fundamentale sa se rezolve fara perturbari sociale majore.

sursa: cronicaromana.ro