O problemă se poate spune complet nouă care va bate la uşa preşedintelui Iohannis o constituie consecinţele intrării masive în acţiune a justiţiei din România. Aceasta are o problemă în economie: furtul abominabil, care datează de ani de zile şi s-a amplificat cu timpul. Pentru a da o dimensiune fenomenului, se poate arăta că transferul de la stat către privat a economiei – transformare de esenţă în trecerea de la comunism la capitalism – s-a realizat în proporţie de cel puţin 80% prin furt, printr-o gamă întreagă de instrumente dintre care foarte puţine reprezintă jaf material în sine, iar cele mai multe sunt montaje şi malversaţiuni financiare din arsenalul retrocedărilor frauduloase, al subevaluării activelor când statul este vânzător şi supraevaluării activelor când statul este cumpărător. Deci, un teren integralist pentru justiţie! Din păcate, justiţia – pentru a nu fugi de cuvinte – n-a “deranjat” acest proces. Acum, după ani şi ani, parcă se trezeşte şi intră masiv în acţiune. Începe acum să facă ceea ce trebuia să facă de cel puţin 10-15 ani. Se află în vizor spre investigare un “teren” de circa 40-50 miliarde euro în termeni anuali!
Din imensul prejudiciu adus ţării, justiţia n-a reuşit până acum decât recuperări derizorii. Deoarece, chiar şi în acţiunea în forţă din ultimul timp, n-a ajuns la marii prejudiciatori, iar în cazul unor personaje sonore s-a limitat la cauze de rangul 14: personajul vânduse ţara şi a fost “luat” pentru nişte termopane! Cea mai tulburătoare disfuncţie este că, în timp ce capitalul străin a ajuns de departe principalul evazionist fiscal, este, probabil ca nou stăpân al României, ocolit de justiţie care se poartă cu acesta precum cu un bibelou de porţelan.
Nimeni nu ştie de fapt ce consecinţe concrete va avea, pe plan imediat şi pe termen lung, intervenţia masivă, dar deocamdată selectivă şi oricum tardivă, a justiţiei în acest hătiş economic infracţional. Pornind de la faptul obiectiv că “mai bine mai târziu decât niciodată”, există desigur un tronson puternic de consecinţe pozitive, ceea ce se va concretiza în anumite recuperări din prejudiciile trecutului şi poate mai ales în descurajări ale infracţionalităţii viitoare. Totuşi, nu sunt de ignorat consecinţele să le zicem colaterale, respectiv reacţii de dezangajare – fugă de răspundere, evitarea preluării de responsabilităţi, ocolirea funcţiilor – care pot duce la blocaje în administraţie, îndeosebi la nivel local, dar şi la nivel central. Este foarte posibil ca, pe termen scurt, consecinţele pe linie de blocaj să apuce să cântărească mai greu până ce vor ajunge să fie resimţite consecinţele pozitive.
Fără să vrea, toate aceste probleme se vor strânge pe masa preşedintelui. Cu atât mai mult cu cât, ca fenomen nou, nu există instituţional nimeni care să fie împuternicit şi pregătit să gestioneze în echilibru asemenea probleme. (va urma)
Autor: Ilie Serbanescu
Sursa: Jurnalul.ro
Lol … Ilie Serbanescu a fost Ministru reformelor pe vremea guvernului Ciorbea, deci a pus umarul din plin la furaciune … Lupul moralist … Bleah!
poate, dupa ce a avut burta plina, a avut timp sa stea sa observe ce a facut iar acum este si el suparat ca si noi. din ce am observat eu in ultimul timp incearca sa spuna lucrurilor pe nume!
Fara a face polemica, I. Serbanescu a fost citeva luni secretar de stat, mai mult decit ministru, iar politica de privatizare/devalizare nu se facea la acest nivel, ci la acela la care se luau bani buni, pentru activele din utilitati.Spuneti acest lucru, la fel ca treaba ca toti am fost membri de partid, pentru a nu face distinctia de nomenclaturisti, a simplului muncitor, membru de partid.
Cu alte cuvinte, praduirea averii nationale nu se putea face, fara ,,aportul” celor mari in politica, care au avut rolul lor in instrainarea averii nationale, cita n-a fost devalizata in mod direct, de acestia.
Problema este ca industria si utilitatile se afla in mina strainilor, iar intreprinderile straine au o pondere de 90 la suta la export.Industria si economia nationala au disparut, iar acest lucru a fost ,,favorizat” de cele straine.Altfel, ele nu puteau dispare.Punct.
Acelasi Petrom care aduce acum profit, era muls si capust, oare nu de aceeasi politic de virf, prin baietii destepti?
Este adevarat, ca atunci, altul era pretul benzinei si motorinei, care mai putea fi tinut in friu!
Acum putem fi fericiti ca sintem devalizati de o lume normala fiindca ,,lumea aceea” nu ne restituie nimic din ce beneficiaza, iar UE care o reprezinta nu face nimic pentru ca noile investitii sa se localizeze in Romania, ca beneficiu pentru ce ne-a luat.
Asta-i problema de FOND, iar nu statutul de pradator universal, al oricui putea sa ne ,,cumpere tara”.Ideea este ca acest capital strain, reprezentat politic si administrativ de UE, nu se indura sa faca cooperari industriale, sa vizeze o dezvoltare economica articulate intre firme straine si romanesti, nu construieste nimic in Romania, ci in diverse marocuri!Pe de alta parte avem restrictii la orice.Nu putem pune taxe vamale, trebuie sa platim totul in Euro, desi avem salarii in lei, nu putem trata separat pentru gaze, fiindca ,,vin rusii”, nu avem locuri de munca,dar AJOFEM-urile anunta locuri de capsunari in UE, raminem fara doctori, ca-i preia spitalele vestice pe gratis, etc.Guvernul si clasa politica pot vegeta in liniste, fiindca se ofera locuri de munca (in Vest), situatie care ar fi de neimaginat, fara UE.
In concluzie, fara UE nu ne vindeam tara, aveam locuri de munca, fie zburau de la guvernare partide intregi, la protestele contra somajului.
UE ar ajuta Romania, dar fara un proiect national, postaderare, care sa se articuleze cu proiecte punctuale,la care sa fie invitate firmele straine, ce sa ne faca UE, altceva, decit sa raminem devalizati ,,de o lume cit de cit mai normala …decit sa fimi furati pe fata de niste barbari din Est”.
Pentru FYM : Ilie Serbanescu chiar este un profesionist cu diplome obtinute pe bune si nu cumparate cum se obisnuieste. Chiar a vrut sa faca ceva a constatat ca nu se poate si a plecat. Pmv ca nu poate fi banuit de furaciuni.