“În timp ce Franţa îşi obţinea un imperiu colonial în Asia, America şi Caraibe cu multă vărsare de sânge, Revoluţia franceză din 1789-93 urla cât o ţinea gura – pentru ca întreaga rasă umană şi istoria să o audă în secolele ce urmau să vină – «libertate, fraternitate şi egalitate»… Strigătul de «libertate» a fost auzit de douăzeci de milioane de africani deportaţi de către navele-galeră în Brazilia, Statele Unite, Caraibe şi Capul Bunei Speranțe. Pentru ei «libertatea» însemna sclavie.
Sute de milioane de africani, sute de milioane de «amerindieni» şi nenumărate zeci de milioane de asiatici ucişi de comerţul cu sclavi şi de cuceririle coloniale, au murit înainte să audă cuvântul «fraternitate». Primele societăţi bazate pe fraternitate urmau să se nască abia în secolul 20, după Revoluţia rusă comunistă din 1917, şi apoi urmau să fie aduse la ruină şi transformate în formaţiuni sociale coloniale de războiul rece condus de Statele Unite (cu sprijinul «comuniştilor» şi «socialiştilor» europeni occidentali).
Şi «egalitatea»? Ce s-a ales de ea? A existat pe undeva? Niciodată nu a însemnat mai mult decât dreptul de vot sau de cetăţenie pentru acei colonişti care au arborat drapelul Revoluţiei americane în 1776, dar care au refuzat chiar şi acest privilegiu pur formal şi juridic foştilor sclavi şi sclavilor, şi «indienilor». Şi apoi a intrat vreodată această formalitate în societăţile «utopice» fondate în America în secolul 17 de către pelerinii de la Plymouth, sau de quakeri, de Amish, de menoniți sau de «comunişti», care şi-au luat cu ei «Manifestul» pentru a zbura pe aripile «Utopiei» lor în Statele Unite ale Americii – «Utopie» pe care apoi au apărat-o, recurgând adesea la arme, tocmai de acele naţiuni «amerindiene» cărora le-au negat apartenenţa la «comunele» lor după ce le-au ocupat terenurile ilegal şi cu violenţă? La aceste niveluri de bază ale colonizării, «egalitatea» nu exista nici ca formalitate legală. Aceiaşi «comunişti» utopişti ai secolul al XIX-lea, cum ar fi Weitling, nu au fost altceva decât elemente ale colonizării capitaliste.
Egalitatea juridică a lucrătorilor blocului format de ţările imperialiste care, în ciuda înapoierii lor culturale sunt numite «first world», este egală cu egalitatea capitaliştilor lor, cel puţin formal. Cu toate acestea, în realitate ei nu sunt deloc egali. De fapt, nu există egalitate, ci inegalitate între clase. Dar în Occident această inegalitate este strâns legată de interesele comune pe care aceste două clase le au în globalizarea capitalistă (a se citi: imperialism).”
Autor: Hosea Jaffe, din cartea “La trappola coloniale oggi. Sudafrica, Israele, il mondo”
Sursa: Maria-Cristina Șerban
apartheid…..throughout !