Hoitarii Antenei 3, cadavrul României și erudiții morți vioi (II)

Un vechi acces de optimism

În Kamikaze din 15 septembrie 2011 scriam: „Mă întreb cum ar fi ca într-o bună zi, folosindu-și credința în Dumnezeu și notorietatea, să-l văd pe Andrei Pleșu în DN 66A din Retezat, protestând cot la cot cu Gabriel Păun împotriva «drumului Băsescu». Certamente și pentru toți, un drum absolut idiot. Nu știu… Pesemne că imaginația îmi joacă feste“. La acea vreme, luni de zile, un numeros grup de tineri și foarte tineri protestatari (cel mai tânăr având două luni) s-a pus la propriu în calea buldozerelor care urmau să distrugă o parte din Parcul Național Retezat, spre a se realiza nocivul drum, atât de adecvat poreclit. Deloc cu pretenții de elită, oamenii aceia văzuseră din timp răul și i se opuseseră, avertizând țara prin glasul presei libere. În ciuda vârstei, ei înțelegeau misia pe care Václav Havel o atribuise intelectualului: „Rolul intelectualului este, printre alte lucruri, să prevadă ca o Casandră diferitele primejdii, orori și catastrofe“. Imaginatul ajutor pe care un Andrei Pleșu – sau vreun un alt notoriu erudit dintre „humanitrăistari“ – prezent acolo l-ar fi fi putut oferi ar fi cumpănit mult. N-a fost să fie, „olimpianul“ personaj mai ratând astfel un prilej de a coborî pe Pământ, ridicându-se la nivelul intelectualului.

Alt prilej ratat: „euforia simpatică“ de la Roșia Montană
Când alți tineri obișnuiți s-au opus proiectului RMGC de la Roșia Montană, pentru Andrei Pleșu manifestarea a însemnat numai „o euforie simpatică“. Ba mai mult, într-un interviu difuzat de TVR, el arăta clar dimensiunile cauzelor pentru care, după capul său, „se merită“ a se ieși în stradă: „Aș spune chiar că cele pentru care aș ieși eu nu sunt cele pentru care se iese acum și mă miră că la alte lucruri nu s-a ieșit. Dau un exemplu tot în zona economică. Mă mir că n-au ieșit românii în stradă de când se taie pădurile. Asta-i foarte grav!“, spunea Andrei Pleșu. Grav este, în opinia mea, faptul ca Andrei Pleșu nu întelegea că exemplul său, cel cu distrugerea pădurilor, nu e în primul rând „din zona economică“, ci din cea patrimonială, spirituală, morală, înainte de toate (cum era și cauza luptei contra „drumului Băsescu“), atentatul despăduririlor atingând viața însăși, mai cu seamă astăzi, în condițiile încălzirii globale, cea pe care mereu Andrei Pleșu a luat-o în zeflemea, fie în cărțile sale, fie în interviurile televizate. Apropo: recent, inundațiile catastrofale din Marea Britanie au pus în sfârșit capăt „apatiei generale privind schimbarea climei“ – nota, pe site-ul Goodplanet, Adam Corner, cercetător la Universitatea din Cardiff. Mintea englezului „a’ de pe urmă“, ceea ce m-aș fi așteptat și la Pleșu.

Aceiași absenți și la Pungești
Nici periculoasa cauză a exploatării prin fracturare hidraulică a gazelor de șist nu l-a scos din casă pe Andrei Pleșu și nici pe vreun alt „elitist“ din cercul lui de amici. Cauză măruntă pentru ei, pesemne. La Pungești am fost, nu i-am văzut și am scris asta. Și acolo notorietatea „cercului de la Humanitas“ ar fi însemnat mult în fața bastoanelor jandarmilor, niște inocenți trădători. Cu acel prilej, mi-am amintit de filosoful norvegian Arne Næss, care în 1970 s-a așezat ferm în calea buldozerelor care distrugeau natura și a jandarmilor care îi apărau pe lacomii industriași. Veți spune ca Arne Næss a fost un adevărat intelectual, nu numai un mort vioi… Păi, da!

Linșajul unui mort vioi și o euforie antipatică
Apetitul necrofilic al Antenei 3 a fost nu demult satisfăcut și prin inutilul linșaj al lui Andrei Pleșu, la o oră de vârf și în direct. Nimic deosebit, mi-am spus, decât o secvență normală din etologia oricărui hoitar. Ce m-a uimit a fost însă reacția „boborului“ subțire și ieșirea lui în stradă pentru apărarea imaginii „olimpianului“ belfer. De data asta însă, minune: în fruntea protestatarilor s-a aflat însuși Gabriel Liiceanu! Cu acest prilej, în sfârșit, am aflat și eu (alături de mulți români vii – nu numai vioi!) care este dimensiunea „ciclopică“ necesară unei cauze spre a scoate în stradă „elitele“ dâmbovițene.

Nicolae R. Dărămuș

Sursa: Kamikaze

Cel mai nou volum scris de Nicolae R. Dărămuș este „Inocenții marii terori”  și a apărut la Alexandria Publishing House în luna octombrie. Ecolog, prozator, publicist, desenator şi fotograf de natură, Nicolae Dărămuș a fondat în 1994 Societatea Nordică de Ecologie TUA RES AGITUR (SENTRA), axată pe educaţia „pro natura” prin mijloacele artelor – literatură, fotografie, desen, film – şi pe activităţi de teren (preponderent pe observarea şi dezvăluirea spre public a agresării patrimoniului faunistic şi a habitatului forestier).

Gandește România recomandă INOCENȚII MARII TERORI, o carte scrisă în numele celor care nu se pot apăra, cuvântând în faţa oamenilor.