A fost și nunta regală, motiv de nostalgie pentru mulți și de întrebări retorice. Oare care ar fi fost parcursul României dacă am fi rămas și noi cu eticheta casei regale? Oare am fi avut șansa de a nu mai fi fost confruntați cu manelismul politic ce s-a impregnat în existența noastră. Ar fi fost o șansă să fi gustat și noi din tortul civilizației?
Căutăm din nou formule salvatoare, uneori chiar magice. Așteptăm ca dintr-o anumită direcție să ne vină izbăvirea, denotând cât de haotice ne sunt perspectivele. Să fie oare chiar monarhia soluția miraculoasă???
„Popoarele nu sunt guvernate conform unui capriciu de moment, ci după cum o cere caracterul lor. Caracterul popoarelor, iar nu formele de guvernământ le determină destinul.” Afirmația îi aparține lui Gustave Le Bon, un specialist în psihologia mulțimilor, care arată că oricât se încearcă modificări constituționale și modernizări insituționale toate acestea sunt sortite eșecului atâta timp cât fondul care determină structura unei colectivități umane rămâne același. Cu alte cuvinte, nu se configurează idei, sentimente și nici moravuri doar rescriind coduri. Nici schimbând regimuri!
Instituțiile și formele de guvernare sunt un produs al caracterului. Departe de a modela un mod de a fi al unei nații, acestea sunt modelate de structura interioară a nației.
Imaginile romantice de pe străzile Londrei au reîncălzit discuțiile cu privire la oportunitatea revenirii la monarhie în România. Sobrietatea, decența, spiritul de civilizație ce au marcat nunta regală nu au făcut decât să evidențieze mocirla în care ne scăldăm. Nostalgicii regaliști au enunțat imediat soluția pentru ieșirea din acest marasm.
Nu știu dacă schimbarea regimului politic constituie cu adevărat asul din mânecă. Și dacă nu cumva continuăm prin asemenea propuneri să alergăm după alte himere care să ne anestezieze așteptările. Conform lui Le Bon singura variantă prin care deficiențele unei nații pot fi ameliorate este doar prinEDUCAȚIE. Însă, chiar acesta este domeniul care arată cât de profund este derapajul.
Fie că ne regăsim la iarba verde ce nu mai rămâne verde, în incinta școlilor ce etalează violența, lângă altarele bisericilor ce au devenit loc de îmbulzeală evidențele lipsei de educație sunt covârșitoare.Ignoranța a devenit îngrijorătoare iar comportamente specifice societăților primitive încep să ne invadeze viața. Și peste toate acestea isteria ce a devenit o normă socială!
Avem nevoie de mai mult bun simț și echilibru. De ceva mai multe repere morale și încredere. Iar acestea vin prin educație. Nu prin revoluție! Prin cultură și nu prin ignoranță. Prin implicare și nu prin evadare. Nu sunt soluții magice, ci doar eforturi consistente. Nici variante miraculoase, ci construcții durabile.
Nu cred că monarhia salvează România! Însă cred că poate să mai purifice aerul pe care îl respirăm. Conferindu-ne sentimentul de stabilitate și de valoare. Și fie și pentru acest lucru ar merita să ne gândim serios. Fără să trăim însă în imperiul himerelor!
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Oare mai stie cineva definitia de manual al cuvantului “rege” sau la alegere imparat, print, monarhie. Oare cum sa ne fie mai bine noua oamenilor de rand (toti oamenii sunt egali in fata legii; constitutia ROMANIEI) cand anumiti indivizi ca si noi de altfel dpdv fiziologic isi aroga titlul de “REGE”.
Oare de ce articolul acesta nu transmite nimic nou, individul clar stie sa scrie insa nu reuseste sa puna accentul pe I. Cine stie poate i se purifica lui aerul in creier aducandu-i “stabilitate si valoare”.
Oare de ce nu investigheaza nimeni unpic originile religiei si mai ales ale “unsilor” de Dumnezeu pe PAMANT, de ce facem ca in sanatate tratam efectele fara sa inlaturam cauza (cancerul).
Dupa cincizeci de ani de istorie stalinista si spalare a creierului ce mai cunoaste,adevarat ,cetateanul de azi,despre monarhie? Mai crede cineva azi ca Bucurestiul era,numit,PE BUNA DREPTATE, MICUL PARIS ? Romania intra in 1916 in primul razboi mondial.Cu aceasta ocazie,National Geographic facea o informare despre Romania publicului american.Vorbind despre Bucuresti,spunea ca:are de 10 ori mai multe strazi iluminate electric decat…Washington-ul,de 2 ori mai multe teatre si sali de spectacol,de 20 de ori mai multe restaurante.Era cel mai scump oras pt.cel bogat si cel mai ieftin pt.sarac.Cea mairafinata bucatarie la est de Paris era la Bucuresti,etc,etc. Cine nu crede sa caute numarul din septembrie 1916 al National Geographic. Articolul se intituleaza “Roumanie and its Rubicon”.Sa auzim numai de bine.
Inca o precizare:
THE NATIONAL GEOGRAPHIC MAGAZINE
Volume XXX – Number Three – September,1916
Roumania and its Rubicon
by John Oliver la Gorce
(pag.185)