Dupa alegerea sa in 2014 in functia de Presedinte, Klaus Iohannis are la activ UN SINGUR proiect politic concretizat : Pactul National privind alocarea a 2% din PIB pentru aparare incepand cu anul 2017 (Pact semnat la Cotroceni in data de 13.01.2015) .
Din acest motiv Dl Iohannis a afirmat in mai multe ocazii ca prioritatea sa pentru Bugetul de Stat al Romaniei din 2017 o reprezinta suma ce va fi prevazuta pentru Ministerul Apararii Nationale / In anul 2016 Romania a alocat pentru Aparare prin Legea Bugetului de Stat suma de 11,23 miliarde RON (adica 1,5% din PIB) .
2% din PIB-ul anului viitor inseamna o suma totala de 16,2 miliarde RON – ceva mai mult de 3,5 miliarde de Euro (o marire proportionala dar si reala pentru ca PIB ul Romaniei a crescut semnificativ in 2012-16 si va creste in 2017 la 807 miliarde RON) Sa facem precizarea ca din bugetul anual al Armatei peste 80% din fonduri merg la cheltuielile curente (salarii, operatiuni externe si interne, intretinere etc) si maxim 20% pt achizitii de tehnica noua = deci maxim 650 milioane Euro.
Acum sa trecem la informatii concrete si sume ( fac precizarea ca voi folosi doar date publice – nu incalc niciun fel de secret de stat)!
Guvernul Ciolos a adoptat la sfarsitul mandatului sau politic si constitutional doua decizii in domeniul achizitiilor militare :
1. In 29 Noiembrie 2016 Hotararea de Guvern privind Cumpararea de catre MApn pentru Marina Militara a 4 corvete (nave multifunctionale) in valoare de 1,6 miliarde Euro de la Compania DAMEN – Olanda
2. In 24 Noiembrie Acord cadru pentru achizitionarea a 600-800 de transportoare blindate de infanterie in valoare de aproximativ 2,4 miliarde Euro de la Compania RHEINMETTAL – Germania ( in “colaborare” cu Uzina Automecanica Moreni)
Mari probleme de strategie si legalitate :
1. ACHIZITIILE SE FAC FARA LICITATIE – nu s-au respectat nici macar formal procedurile competitive si transparente prevazute de reglementarile nationale si europene –
2. DECIZIIILE NU AU FORMA JURIDICA DE PROIECT DE LEGE – desi ambele contracte depasesc suma de 100 milioane de Euro nu au fost transformate in proiecte de lege care sa fie dezbatute si votate de Parlament ( Legea privind achizitionarea a 12 avioane multirol F16 a fost aprobata de Camera Deputatilor in 26 Iunie 2013 si promulgata de Presedintele Romaniei )!
3. Cele doua achizitii totalizeaza o cheltuiala bugetara de minim 4 miliarde Euro – deci in urmatorii 6 ani ( 2017-2022) Romania isi epuizeaza toate resursele de investitii militare (650 milioane / anual – vezi calculul de mai sus)
4. Romania renunta brusc si inexplicabil la Strategia de modernizare inceputa in 2013 prin achizitionarea primelor 12 avioane F16 ; acea Strategie prevedea achizitia a inca 12 avioane multirol (urmand sa avem astfel 2 escadrile complet operationale) si completarea capabilitatilor aeriene cu elicoptere militare moderne ( in acest scop Guvernul Romaniei sprijinind printr-un ajutor de stat de 23 Milioane RON investitia de la Ghimbav a celor de la Airbus Group) / aceste proiecte trebuie astfel decalate cel mai devreme pentru anul 2023
5. Desi Romania are un Parteneriat Strategic cu SUA ( pe care liderii politici de la Bucuresti il invoca in mod insistent) practic in urmatorii 6 ani TOATE RESURSELE BUGETARE disponibile vor fi alocate achizitiei de tehnica militara din Olanda si Germania !!!
Mari probleme legate de fondul contractelor :
1. Compania DAMEN Olanda nu a mai construit niciodata nave similare pentru alte tari NATO / singurul beneficiar pana in prezent este Marina Militara din Indonesia .
http://www.navyrecognition.com/index.php…
Din documentele oficiale pe care le atasam rezulta insa ca pretul achitat de Guvernul Indonesiei pentru 2 corvete identice cu cele oferite Romaniei ( SIGMA 10514 ) este de 345 milioane Euro = 172,5 milioane/ 1 fregata!
Romania este de acord sa plateasca insa 1,6 miliarde Euro pentru 4 corvete = 400 milioane Euro / 1 fregata!!! Romania plateste un pret dublu desi este stat NATO, achizitioneaza un numar dublu de nave si urmeaza sa foloseasca pt asamblare Santierul din Galati !
https://rhk111smilitaryandarmspage.wordpress.com/…/the-sig…/
De altfel Romania a primit oferte ferme de la alti producatori din tari NATO pentru livrarea a 4 corvete de acelasi tip ( care urmau sa fie asamblate la Constanta) la pretul maxim de 950 milioane Euro – insa a decis sa plateasca peste 600 milioane de Euro in plus catre DAMEN Olanda!
Pana si publicatia proguvernamentala “Romania Libera” a atras atentia asupra acestor grave nereguli :
http://m.romanialibera.ro/…/romania-cumpara-nave-de-lupta-m…
2. Acordul cadru cu firma germana RHEINMETTAL prin care Armata Romana urmeaza sa achizitioneze intre 600-800 transportoare blindate de infanterie la o suma totala de minim 2,4 miliarde Euro
Partenerul Romaniei este o companie care a fost recent investigata de justitia din Germania pentru dare de mita in vederea obtinerii unor contracte similare cu Grecia / acuzatiile au fost recunoscute si cazul a fost inchis prin plata unei amenzi de 37 milioane de Euro .
http://www.fcpablog.com/…/german-prosecutor-fines-rheinmeta…
http://mobile.reuters.com/article/idUSFWN0TT04M20141210
Dincolo de reputatia RHEINMETTAL Germania problema este ca exista oferte ferme de la alti producatori din tari NATO prin care se pot livra transportoare de acelasi tip cu un pret de maxim 2,5 milioane Euro / transportor ( in timp ce oferta acceptata de Romania este circa 4 milioane Euro / transportor).
Desi s-a sustinut public ca firma germana va colabora cu UM Moreni in realizarea transportorului blindat pentru moment aceasta colaborare este doar la stadiu de intentie neexistand capabilitati tehnologice in Romania in acest sens.
O alta problema strategica este reprezentata de faptul ca exista o opinie negativa unanima a specialistilor in ceea ce priveste achizitionarea de transportoare de infanterie fara a avea capacitati de protectie aeriana a acestora ! Ori in urmatorii 6 ani Romania nu va achizitiona elicoptere militare sau avioane de protectie necesare pentru a operationaliza mijloacele tehnice de infanterie!
http://www.stiripesurse.ro/romania-vulnerabila-in-fa-a-rusi…
Concluzii :
1. Guvernul “Dacian Ciolos” a angajat in numele Romaniei un program de achizitii militare de circa 4 Miliarde Euro in ultima sa luna de mandat, fara consultari politice sau dezbateri publice / ceea ce epuizeaza in totalitatea fondurile bugetare alocate pentru inzestrarea Armatei pentru urmatorii 6 ani
2. Deciziile au fost luate fara licitatie publica, fara respectarea procedurilor europene si fara consultarea si aprobarea Parlamentului
3. Achizitia de corvete si transportoare blindate schimba total Strategia de Achizitii care incepuse la momentul cumpararii primelor avioane multirol F16 / mijloacele achizitionate sunt total irelevante si inutile raportat la capabilitatile Federatie Ruse – singurul potential adversar strategic al Romaniei
4. Romania are un Parteneriat Strategic cu SUA dar achizitioneaza tehnica militara in urmatorii 6 anii exclusiv din Germania si Olanda
5. Cele doua firme selectate au fie probleme de reputatie (RHEINMETTAL a recunoscut in fata Justitiei din Germania implicarea intr-un caz de coruptie in Grecia pentru contracte similare platind o amenda de 37 milioane Euro) / fie de experienta anterioara ( DAMEN Olanda a livral corvete similare doar catre Indonesia- niciodata o alta tara NATO)
6. Pretul de achizitie este cel putin dublu fata de contractele anterioare ale celor doua companii pentru produse similare / Romania a primit oferte ferme de la alte companii din tari NATO cu preturi cu cel putin 40% mai mici
Dupa alegerea noului Parlament (la data de 11 Decembrie) este obligatorie analiza publica a acestor doua contracte de catre Legislativ / toate disfunctionalitatile trebuie indreptate si persoanele vinovate trebuie sa devina responsabil civil sau penal!
Sursa: VPonta
Si acum cateva cuvinte despre „Afacerea Škoda”
Afacerea Škoda a fost un puternic scandal politico-financiar care a zguduit viaţa politică din România interbelică. La baza lui a stat un contract pentru înzestrarea armatei române cu armament, în valoare de aproximativ 7 miliarde lei, semnat în 1930 de guvernul Maniu cu Uzinele de armament Škoda din Cehoslovacia. Stipulat în netă defavoare faţă de Statul Român, contractul a provocat o puternică criză politică, scoţând la iveală corupţia generalizată din aparatul administrativ al Statului, starea extrem de precară a Armatei Române, violarea secretelor de stat, implicarea politicienilor până la nivelele cele mai înalte şi culminând cu implicarea regelui Carol al II-lea şi a camarilei regale. Cazul a scandalizat opinia publică şi a fost cap de afiş pentru mai mulţi ani de la izbucnirea lui. A fost pe larg instrumentalizat de partidele şi oamenii politici, având în final un efect devastator asupra încrederii populaţiei în instituţiile statului democratic, în contextul în care Europa se afla în plin proces de înarmare şi în pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.
Context
Armata Română a ieşit din Primul Război Mondial într-o condiţie de dotare tehnică şi logistică complet necorespunzătoare necesităţilor de apărare ale noului stat naţional reîntregit. După 1920, Armata a început un program de modernizare, însă condiţiile politice şi financiare nefavorabile, au dus la o finanţare necorespunzătoare cu nevoile acesteia. În primul rând, în România nu exista o industrie de armament autohtonă, iar statul era obligat să apeleze la furnizori externi, care practicau preţuri foarte mari în raport cu posibilităţile financiare ale ţării. În al doilea rând, contractele de înarmare pe care statul român a reuşit să le contracteze, au fost fie prea mici şi scumpe, faţă de necesităţi, fie Statul a fost incapabil să le onoreze. Spre finalul anilor ’30, Armata avea o dotare care echivala cu cea dinainte de primul război mondial, cu toate că tehnica în acest domeniu suferise un proces accelerat de modernizare. În plus, s-a verificat şi un fenomen de fărâmiţare a contractelor de livrări de armament, motiv pentru care existau o multitudine de furnizori, fiecare folosind standarde şi aparate diferite, care la rândul lor necesitau mentenanţă sau piese de schimb corespunzătoare. Această lipsă de omogenitate apăsa şi mai mult asupra bugetului, şi aşa foarte redus, al Armatei.
Contractul
În data de 17 martie 1930, Ministerul Apărării Naţionale a semnat un contract de furnizare de armament cu Uzinele Škoda, în valoare de 1.250 milioane lei pentru puşti mitraliere şi 5.500 milioane lei pentru tunuri (în total 6,75 miliarde lei)[1]. După cum avea să susţină mai târziu Iuliu Maniu, guvernul naţional-ţărănesc prezidat de el avea deja un plan de modernizare şi înarmare cu mult înainte de această dată. Totodată, România încerca în acest fel să-şi onoreze angajamentele economice faţă de Mica Înţelegere (în speţă cu Cehoslovacia), alianţă care până atunci nu jucase decât un rol minor. Din partea Ministerului a semnat generalul Henri Cihoski. (mai multe aici: Afacerea Škoda)
Sursa: Valter Cojman
Asta nu e un guvern tehnocrat, pt ca un astfel de guvern se presupune ca este format din specialisti neimplicati politic, ci este un guvern “zerocrat”, avand in componenta sa, numai nulitati tradatoare, fiind o adevarata “varza de Bruxelles”.