De câte ori l-aţi văzut pe Băsescu să ceară să se transmită în direct negocierile cu partidele? Să-şi exprime dorinţa ca poporul, şi ăla care l-a votat, dar mai ales celălalt, care încă speră să fie mai bine, să fie de faţă în bucătăria negocierilor politice? Cred că niciodată. De aceea s-a spus imediat că ar fi putut exista trei motivaţii care să determine reacţia preşedintelui.
Unu – s-a schimbat, a căpătat maturitate politică, a devenit mai înţelept. Doi – e obosit, lupta din campanie cu adevărat singur (tovarăşii de drum cu cifre şi abrevieri în loc de nume nu se pun) împotriva tuturor chiar l-a zdruncinat şi, dacă nu a căzut la confruntarea finală, a picat acum, după. Trei – de dimineaţă chiar i s-a servit un ceai cu lămâie pe stomacul gol.
Probabil e un dram de adevăr din fiecare, dar nu aceasta este explicaţia completă. Preşedintele a ţinut morţiş să fie totul fără perdea şi doar asta ar fi trebuit să-i pună partenerii de dialog pe gânduri. Pe jar… Sau poate chiar pe fugă… Raţionamentul a fost simplu, pragmatic şi a avut ca scop discreditarea unui adversar politic. De ce Antonescu? Fiindcă Geoană e ca şi mâncat în partid, iar o nouă rundă de „lasă-l că se face singur din vorbe“ era pierdere de timp şi nu făcea nici rating. Mai mult, la cât de tare l-a ajutat Geoană în campania electorală, omul merita recunoştinţă, nu încă o rundă de târnoseală în direct şi la o oră de vârf. Ba chiar un loc în guvern drept recompensă la cât a pus umărul (şi mâna cu care a sunat la uşa lui Vântu şi gura cu care a rostit 5 prostii la patru vorbe) cel mai tare la victoria lui Băsescu. E adevărat că nu a învins, dar Geoană a „înfrânt“ de o manieră categorică, fără drept de apel!
Cu Antonescu situaţia se schimbă. Crin încă mai pâlpâie. Ba chiar s-a ţinut tare, unii crezând şi acum că i-a tras-o lui Băsescu. A punctat însă doar la impresie artistică şi in inimile fetelor de pension pe care politica încă nu a reuşit să le scoată pe centură. Efectul faptului că l-a lăsat să vorbească şi să refuze de o manieră hollywoodiană mărul otrăvit oferit la Cotroceni se va vedea în curând. Şi anume când PNL se va trezi din ce în ce mai şubrezit în teritoriu şi când membrii de rând ai partidului vor deveni conştienţi că în politică nu cu o floare se face primăvară.
Toată lumea crede că l-a pus pe Boc fiindcă acesta e obedient şi că îi îndeplineşte toate dorinţele/capriciile/damblalele. Aşa este, dar nu e tot. De îndeplinit şi cele mai ascunse dorinţe era bun şi Negoiţă. Era OK şi Pogea. Era corespunzător şi Blaga. Ca să nu vorbim de doamna Udrea care ar fi inventat, cu siguranţă, şi ceva bestial pe deasupra.
Boc este ca Bubico, căţeluşul micuţ, dolofănel, pufos, care face frumos lu’ nenea şi lu’ tanti, şi e tocmai bun de scărmănat.
Adevărul este că, de când a văzut moartea politică cu ochii, preşedintele Băsescu s-a schimbat enorm, dar nu aşa cum o cred cu toţii. În primul rând, şi-a îmbunătăţit vizibil calităţile actoriceşti, plânsului atât de natural, la comandă, adăugân-du-i-se rolul Bătrânului Edec, al rabinului „ai-şi-tu-dreptate“ şi al timidului „eu-nu-vă-invit-eu-vă-rog“. Acum Băsescu gândeşte la mutarea a treia sau a patra şi de aceea este mai periculos pentru adversarii săi politici adormiţi de inexistenţa altor ţeluri politice declarate. Este evident că preşedintele (re)ales nu putea face acum o alianţă cu PSD sau PNL. În ambele partide apele sunt tulburi şi a avut şi domnia sa posibilitatea să le învolbureze mai mult. Coaliţia de-adevăratelea se va „întâmpla“ la anul, când actualul guvern va fi terminat să absoarbă antipatia populară inerentă perioadei pe care o traversăm. Şi mai mult ca sigur că va fi cu PSD-ul în care Geoană va fi de mult istorie.
De aceea actualul guvern va fi unul de tip „Bubico“. Frumos, pufos, va face frumos la nenea, va face frumos la tanti. Şi, mai ales, nu va reacţiona atunci când va fi aruncat pe geam. Din cuşeta de vagon-lit. A unui tren în care cu toţii ne-am promis să ajungem cât mai repede.
de Vlad Teodorescu
Sursa: Saptamana Financiara
Adauga comentariu