Eugeniu Carada (n. 29 noiembrie 1836, Craiova – d. 10 februarie 1910, București) a fost un economist politic și scriitor român.
Oltean din partea mamei (n. Slăvitescu), s-ar putea să aibă din partea tatălui unele rădăcini de origine aromâne sau grecești.
Alături de C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu și alți politicieni ai vremii, a pus bazele presei și economiei românești. Personalitatea sa este una obscură, aceasta nu datorită lipsei sale de importanță, ci dorinței sale de a rămâne în umbră, de nu se lăsa pervertit de putere și faimă.A avut roluri importante în Unirea de la 1859, independența de la 1877, a redactat, alături de Ion Brătianu, Constituția din 1866 și a susținut, atât financiar cât și moral, lupta românilor din teritoriile asuprite.
După terminarea activităților legate de recunoașterea independenței în cadrul Congresului de la Berlin, Carada nu are liniște și înființează, alături de Ion C. Brătianu, Banca Națională a României în 1880. Deși nu acceptă funcția de Guvernator, o preia într-un final pe cea de director, după ce Brătianu l-a amenințat că își dă demisia din Guvern. Aceste refuzuri, precum și multe altele adunate de-a lungul anilor, denotă nu atât demnitatea lui Carada, cât și modestia lui. În ceea ce privește Banca Națională, el însuși merge la Paris pentru a supraveghea tipărirea biletelor, organizează numeroase filiale și centre în toată țara etc. Din toate acțiunile sale se observă spiritul său extraordinar, spirit ghidat doar de dragostea pentru patrie și de dorința de a dezvolta țara cu puteri românești. El ajută și finanțează numeroase persoane, asigurând dezvoltarea unei burghezii autohtone. Remarcabil este însuși faptul că a compus planurile de construcție pentru Palatul Băncii Naționale. A lucrat în cadrul Băncii mai mult de 30 de ani, asigurându-i o asemenea prosperitate, încât multe personalități ale vremii spuneau că, și în cazul în care niste neghiobi ar veni la conducerea ei, Banca s-ar conduce singură, într-atât de bine organizată era de Eugeniu Carada.
Spre sfâriștul vieții sale, Carada a fost ultimul rămas dintre cei trei capi ai Partidului Național Liberal, artizani de seamă ai României moderne. C.A. Rosetti și Ion C. Brătianu decedaseră, lăsându-i lui Carada sarcina de a înfăptui Marea Unire. Nici el nu a apucat-o, deoarece s-a sfârșit din viață în 1910. Dar el i-a asigurat izbânda. L-a pus în fruntea PNL-ului pe Ion I.C. Brătianu , convins fiind că doar un Brătianu poate asigura buna dezvoltare a României. Trebuie amintită aici și influența avută de carvunarul român în familia Brătienilor. A trăit în casa Brătianu timp de mulți ani, le-a asigurat o existență prosperă prin dezvoltarea afacerilor lor, le-a îngrijit până și grădina.Când copiii erau mici, îi ducea în excursii prin Europa și se juca mereu cu ei. Când Ionel a trebuit să meargă la studii în Paris, Carada a fost cel care l-a însoțit, i-a arătat Parisul și mai multe orașe europene, i-a făcut cunoștință cu mai multe personalități franceze. Mai mult, prin scrisorile sale de recomandare, i-a asigurat accesul în numeroase locuri, cum ar fi atelierele lui Eiffel și alte uzine, de care Ionel era în special interesat.
Tot pentru izbânda Unirii, Carada și-a investit întreaga avere, imensă de altfel, în lupta românilor din Transilvania. A subvenționat ziare, reviste și cărți, a contribuit la construirea unor școli și biserici, a plătit cauțiunile revoluționarilor din Transilvania și procesele lor. A pregătit și opinia internațională pentru aceasta unire prin articolele publicate în străinătate și prin propaganda lansată prin prietenii săi de peste hotare.
Eugeniu Carada a fost unul din cei mai mari români prin activitatea sa de mărimi colosale. A activat aproape în toate domeniile. A știut să mulțumească celor ce au servit România (din dorința lui s-au construit numeroase statui și monumente pentru marii eroi), a știut să renunțe la putere când aceasta era în interesul Țării (dovada că rar a acceptat posturi înalte) și a muncit neobosit pentru patria sa, ghidându-se după principiul că e timp destul pentru odihnă după moarte, viața trebuind să fie închinată muncii.
„În generația mare a Brătienilor, a lui Kogălniceanu, Rosetti, Negri și a Goleștilor, Eugeniu Carada a avut rost de căpetenie la prefacerea țării noastre. Viața lui va rămâne o pildă veșnică tinerimei de azi și de mâine, prin munca neînfrânată în folosul patriei, prin stăruința în urmărirea înaltelor idealuri.”
—V. G. Mortun
(sursa Wikipedia)
Pandurul cersetor
de Eugeniu Carada
“Sunt batran, voi tineri inca, dar iubesc ca si voi tara,
Oarecand pentru scaparea-i m`am luptat spaimantator,
Dar cand vad ca lumea astazi vrea sa-mi usure povara,
Plang si inima-mi tresalta, caci sunt batran cersetor!
Langa Tudor, al meu sange pentru tara l-am varsat,
Si dintre Romani goniram pe strain apasator,
Noi cu armele in mana jugul greu l-am sfaramat,
Dar acum e randul vostru, eu sunt batran cersetor.
Pe atunci eram in lupta, iute, inimos si tare,
Si sub pasurile mele pieiri lasam si omor;
Dar acuma al meu suflet, desi inca mai tresare,
Bratul meu putere n-are, sunt un batran cersetor!
Insa voi ce-aveti mijloace, voi cei juni, cei cu putere,
Romani ascultati povata ce va da ca rugator –
Un batran ostean, ce-acuma merge pe la usi de cere!
El s`ar pune`n fruntea voastra, dar e batran cersetor!
Dac`aveti in vine sange, dac`aveti in voi simtire,
Pentru biata Romanie, pentru scumpu-i viitor,
Cu toti mana dati odata si`nchinati pentru Unire:
Fiti uniti, v`o zice asta, un biet batran cersetor!
In trecut se afla scoala, ce prezice viitorul,
Eu stejar sunt fara frunze, voi lastar infloritor;
Eu sunt iarna, cu voi insa primavara isi ia sborul,
Voi viata, iar eu moartea, – caci sunt un batran cersetor!
Dar desi batram stejarul, tot isi apara marirea!
Daca ceasul infratirii o veni pan`sa nu mor,
Cu Muntenii, Moldovenii strig: sa traiasca unirea
S`apoi pot muri in pace, ca un batran cersetor.
Insa ceasul e aproape, cerul tarii senin pare,
Moldovenii si Muntenii, boeri, tarani, infratiti,
Cei batrani ca si cei tineri sa strigam in gura mare,
In unire e puterea! La izbanda fiti uniti!”
Adauga comentariu