Cezar Ion: Codurile civile restrâng libertatea de exprimare pe motiv că respectă dreptul la viaţa privată, drept pe care-l fac praf în Codurile penale
Codul de procedură penală dă dreptul procurorului, nu judecătorului să ceară “supravegherea tehnică”
Constituţia, legea fundamentală a fiecărui stat de drept, este încălcată flagrant de prevederile prevăzute în cele patru coduri – penal, civil, de procedură penală şi civilă. Susţinând că respectă dreptul persoanelor la viaţa privată, limitând libertatea de exprimare a presei în Codul civil, cei care au lucrat la cele patru coduri încalcă aceste drepturi în Codul penal.
“Codurile civile restrâng libertatea de exprimare a presei, considerându-se că se respectă astfel dreptul la viaţa privată. Dar însăşi acest drept la viaţa privată este nimicit în Codul penal şi Codul de procedură penală”, a afirmat Cezar Ion, preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România, referindu-se la dreptul pe care-l are un procuror, potrivit noului Cod de procedură penală, de a dispune interceptarea unei persoane, chiar dacă n-a făcut încă nimic sau poate nici nu are de gând să facă.
În altă ordine de idei, Victor Alistar, reprezentantul Transparency International, a susţinut că procurorii anticorupţie au încheiat încă din 2003 un protocol cu Serviciul Român de Informaţii, protocol care este încă în vigoare. “Avem protocoale care bat un cod, o lege organică. Guvernanţii au avut o grijă extraordinară pentru mijloacele de probă, chiar dacă le confundă cu probele obţinute într-un dosar. Codurile trebuie cu totul oprite şi reconstruite, confuziile din acestea ducând mai devreme sau mai târziu la anularea unor rechizitorii”, a mai spus Alistar.
Monitorizarea tranzacţiilor financiare
Pornind de la premisa că însăşi Comisia Europeană a recomandat ascultarea telefoanelor şi a altor mijloace de comunicare în anumite limite care nu încalcă drepturile cetăţeneşti, comisia “de specialitate” a introdus în Codul de procedură penală articole de-a dreptul strigătoare la cer. Potrivit capitolului IV, prin tehnici speciale de supraveghere sau cercetare se înţelege, în afara interceptării convorbirilor şi comunicărilor, supravegherea audio, video, percheziţionarea trimiterilor poştale etc., şi… monitorizarea tranzacţiilor financiare şi dezvăluirea datelor financiare. Măsurile vor fi autorizate de către procuror (art. 139 C.P.P.), nu de judecător, ca până acum. Mai mult, aceste măsuri pot fi luate în faza de acte pregătitoare, nu de tentativă sau faptă săvârşită, în condiţiile în care actele pregătitoare nu sunt incriminate în legislaţia actuală, tocmai pentru că nu se poate discerne în ce măsură o acţiune poate fi considerată pregătitoare unei fapte ilegale şi în ce măsură este legală.
“Din toate aceste texte rezultă faptul că, în realitate, nu este vorba despre tehnici de supraveghere, mai mult sau mai puţin speciale, ci de două modalităţi distincte de a provoca săvârşirea de infracţiuni. Astfel, aceste tehnici de supraveghere pot fi dispuse chiar şi în situaţia în care prezumtivul autor nu a trecut la acte de executare ale infracţiunii, ci doar se pregăteşte. În faza pregătitoare, prezumtivul autor poate renunţa oricând la punerea în executare a hotărârii de a comite o infracţiune, situaţie în care nu intră sub incidenţa legii penale. Dar, prin utilizarea celor două “tehnici de supraveghere” se ajunge la situaţia în care acesta nu mai poate “da înapoi”, întrucât “agentul provocator” îi oferă cele mai bune condiţii, condiţiile ideale, pentru a trece la săvârşirea infracţiunii”, a explicat Diana Hatneanu, director executiv al APADOR-CH, una dintre cele peste 20 de organizaţii neguvernamentale care cer insistent guvernanţilor să oprească codurile şi să le supună în mod real dezbaterii publice înainte de promulgare.
Şi relaţiile de afaceri ar putea fi supravegheate
Mai grav decât atât este însă faptul că se permite aşa-zisa cercetare nu numai a persoanelor asupra cărora există suspiciuni (alt termen confuz reglementat – n.r.), ci şi a tuturor persoanelor cu care acesta a intrat în orice fel de contact, fie că-i este vecin sau coleg de birou sau au fost văzuţi ieşind, la distanţă de un minut, din scara aceluiaşi bloc. “Astfel, orice persoană suspectată că s-ar afla într-o relaţie (de afaceri, de prietenie) sau într-o simplă comunicare cu suspectul sau inculpatul poate fi, la rândul ei, supravegheată distinct (interceptare convorbiri, supraveghere video, audio etc., localizare/urmărire prin GPS, supraveghere date/tranzacţii financiare), chiar dacă acea persoană nu a participat la săvârşirea niciunei infracţiuni. Prevederile sunt excesive întrucât, prin lărgirea substanţială a cercului de persoane care pot fi supravegheate, se permite, practic, supravegherea oricărei persoane (spre exemplu, toţi cei care se află pe lista de adrese de mail a suspectului sau inculpatului, ori în agenda telefonică a acestuia, precum şi vecinii sau cunoscuţii/prietenii ori partenerii de afaceri)”, a mai spus Hatneanu.
Completând expunerea acesteia, Georgiana Iorgulescu, director executiv al Centrului de Resurse Juridice, a susţinut că, practic, flagrantul este înlocuit cu provocarea, “practică interzisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului”. “În ceea ce priveşte urmărirea penală, aceasta poate fi efectuată de nişte domni din cadrul unor organizaţii de stat care au atribuţii în asigurarea respectării prevederilor legate de siguranţa naţională. Or, serviciile secrete nu au dreptul să facă urmărirea penală”. Potrivit acesteia, alte nereguli procedurale privesc neefectuarea unui studiu de impact înainte de elaborarea codurilor şi inexistenţa unui aviz al CSM, acesta fiind acordat abia la 2 aprilie a.c.
Un alt aspect negativ al acestor coduri este faptul că nu cuprind prevederile legilor speciale. “Codul penal şi Codul de procedură penală (actuale – n.r.) erau nişte coduri generoase, dar noi am trăit după cele speciale, precum Legea 78 a DNA sau cele privind spălarea banilor. Am crezut că, dacă tot se vor face aceste coduri, vor prelua şi prevederile din legile speciale. Dar nu este aşa”, a mai spus Georgiana Iorgulescu, precizând că nu înţelege de ce atâta grabă cu adoptarea celor patru coduri, odată ce se presupune că vor intra în vigoare abia din 2011.
“Avem protocoale (protocolul încheiat în 2003 între PNA şi SRI – n.red.) care bat un cod, o lege organică. Guvernanţii au avut o grijă extraordinară pentru mijloacele de probă, chiar dacă le confundă cu probele obţinute într-un dosar. Codurile trebuie cu totul oprite şi reconstruite, confuziile din acestea ducând mai devreme sau mai târziu la anularea unor rechizitorii”, a spus Victor Alistar (TI)
Codul penal ar putea intra în Parlament mai devreme
Membrii coaliţiei au convenit ieri ca, în cazul în care lucrările din subcomisia specială pentru analizarea Codului penal se vor termina înaintea celor pe Codul civil, să fie posibil ca proiectul Codului penal să intre în dezbaterea Parlamentului mai devreme, pentru “armonizarea” lucrărilor.
Potrivit NewsIn, subcomisia parlamentară care analizează Codul penal a finalizat, miercurea trecută, dezbaterea primei părţi a proiectului, partea generală, care a fost votată cu excepţia unor articole care definesc termeni ce ţin de partea specială a codului. Preşedintele subcomisiei care analizează Codul penal şi Codul penal de procedură, Victor Ponta, consideră faptul că Guvernul nu şi-a asumat răspunderea pe coduri ca fiind o “victorie”, care trebuie folosită.
El a mai spus că, în opinia sa, nu retrimiterea la Guvern a codurilor este soluţia, ci continuarea discuţiilor în interiorul Parlamentului. “Astăzi distrugem un mit, în care şi preşedintele ţării credea, sau de care se lăsa influenţat, că Parlamentul nu poate să dezbată şi să adopte bine codurile”, a adăugat Ponta.
Afrodita Cicovschi
sursa: curierulnational.ro
Adauga comentariu