C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Gustul amar al unui pariu pierdut

Este greu sa supravietuiesti in politica damboviteana. Iti trebuie atat “calitati” native cat si unele care se deprind in arena electorala. Inainte de toate, trebuie sa ai o intrare. Mai pe romaneste, pe cineva care sa te recomande acolo unde trebuie. La inceput, trebuie sa faci orice. Fara prea multe comentarii, orice. Pana la urma viata este cruda, iar cei slabi, cu prejudecati, nu pot razbate nici pana la primul ghiseu. In prima faza, caratul gentii este inevitabil. Si aici iti trebuie o abilitate pe care multi nu o au. Trebuie sa fii jovial, sa iti tii la curent seful cu barfele de prin sediu, minister, agentie… Trebuie sa fii util, de incredere, sa te pliezi instantaneu pe nevoile celui care te protejeaza. Apoi, cu timpul, poti avansa. La organizatia de tineret, pe la filiale… Dai din coate, mai te lingusesti putin, incerci sa te faci important. Daca seful te apreciaza, te introduce incet, incet, in sistem. Trebuie sa taci, sa asculti si poate, cu putin noroc, inveti. Faci anticamera, zambesti, nu pui intrebari, executi orbeste totul. Incepi sa prinzi gustul Puterii, sa realizezi ca exista si o alta lume. Lumea celor aroganti, care se ascund in spatele imunitatii si care confunda bugetul de stat cu propriul portofel. Nu scoti un cuvant, pentru ca risti sa pierzi totul intr-un moment. Daca seful tipa mergi pe varfuri, daca este binedispus te fortezi sa razi la glumele sale. Si asa ajungi consilier. Apoi expert parlamentar sau director prin vreun minister, cu putin noroc chiar sef de agentie ori secretar de stat. Reforma clasei politice reprezinta unul dintre sloganurile electorale ale decidentilor zilei. De ce nu ai fi tu cel promovat, bineinteles pe criterii de “competenta”. Concurenta este a dracului de mare. Te enervezi cand altii, cu proptea mai puternica, te desconsidera din start si cred ca au mai multe merite decat tine pentru a obtine un loc eligibil pe liste. Crezi ca a venit si vremea ta. Vremea in care poti face pasul spre lumea celor care se considera stalpii societatii. Daca esti unul dintre cei alesi, te integrezi imediat in sistem. Ramai la remorca lor si accepti sa te prezinte ca pe o parte integranta a unui viitor credibil. Ei se gandesc la viitorul lor, dar tu accepti sa fii marioneta. Asta este pretul pe care il platesti neconditionat, ca tanar in politica. Faci compromisurile de rigoare. Cei multi, milioanele de romani, nu stiu ca alta optiune nu exista. Nu poti gandi cu mintea ta, nu poti vota dupa notiunile tale despre bine si rau, nu poti decat sa mimezi docilitatea fata de partid. Partidul care ti-a luat totul in schimbul unui post caldut. Nu ai dreptul decat sa votezi. Poti fi eliminat politic dupa o singura intrunire a conducerii partidului. Contezi doar cat timp faci jocurile celor care te dirijeaza, care te privesc si te trateaza ca pe un simplu vot in ecuatia Parlamentului. Unul necesar stabilitatii partidului, Coalitiei. Reforma clasei politice reprezinta un pariu pierdut. Tineri necopti, cu pregatire indoielnica, sunt cocotati in posturi cheie pe principiile enumerate mai sus. Schimbarea mult clamata nu reprezinta decat demagogie. Mostenirea celor harsiti in politica trebuie dusa mai departe de invataceii lor. Invatacei care au inteles repede ca minciuna uneori convinge, tupeul propulseaza, iar incompetenta nu conteaza cat timp ea exista in politica la toate nivelurile.
Viitorul suna ingrijorator. In vara lui 2009, Romania este bantuita de o criza care isi infinge tot mai adanc cotii intr-o economie incapabila sa reactioneze. Bugetul tot mai firav este pus pe butuci de o fiscalitate excesiva, care a trimis sute de mii de oameni in somaj. Firmele isi inchid portile una dupa alta, sindicatele se pregatesc de proteste, in timp ce romanii incep sa fie tot mai nemultumiti, tot mai agitati, tot mai revoltati de directia in care se indreapta Romania. Suflul vicios al politicii a pervertit tot. Neincredere generalizata, coruptie institutionala, disperare electorala. Vremea schimbarii se apropie. Iar ei, cei “vechi” si cei “noi” vor parasi scena in vacarmul multimii ajunsa pe culmile disperarii. Nimeni nu mai poate invoca atunci scuze. Nici chiar cei care se vor ascunde in spatele tineretii. Nu este prea tarziu ca toti cei manevrati ca niste marionete sa ridice privirea din pamant. Sa rupa sforile si sa priveasca spre Romania reala. Vor vedea atata suferinta…

Iulian Badea
sursa: cronicaronama.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss