După referendumul grecesc, cele mai dure reacții vin din Germania. Asta, nu atît pentru că revolta grecilor lovește crunt în UE, principial vorbind, ci pentru că ea lovește într-o UE AȘA CUM O VOR GERMANII. Așa se explică, probabil, reacțiile mult mai ponderate ale altor mari cancelarii europene, care au înțeles demult jocul nemților. Adică o dezvoltare proprie fără precedent, prin sufocarea tuturor statelor europene cu exporturile livrate de prospera industrie germană și susținută, dacă se poate, de resursele energetice rusești, la preț preferențial. Deocamdată, Grecia (probabil nu chiar singură) administrează regimului Merkel o lovitură zdravănă. Ce s-ar întîmpla dacă ea va fi urmată curînd de încă una, venită tot din zona Balcanilor? O lovitură care să poarte numele de EADS?
În urmă cu exact un an, pe la jumătatea lunii iulie, exploda scandalul EADS, după ce DNA anunța oficial demararea unei anchete, în conexiune și cu scandalul Microsoft. EADS, un concern germano-francez de mare calibru, creat în jurul companiei Daimler-Chrysler, încasase sume uriașe de la statul român pentru securizarea frontierelor, parte a procesului de admitere în NATO și Schengen, în baza unui mega-contract încheiat cu guvernul Năstase. Numai că afacerea mirosea a corupție și a cumpărare a bunăvoinței germane, de la o poștă. Printre primii care au formulat această acuzație a fost chiar Traian Băsescu, în campania din 2004.
Prin declanșarea unei anchete în dosarul respectiv, era de așteptat un cutremur care să zguduie din temelii clasa politică, grație numelor mari implicate.
Faptul că scandalul a luat imediat amploare în urma unor articole incriminatoare publicate în presa germană de către un jurnalist român suspectat de legături cu SIE a turnat gaz pe foc. De ce ar achiesa SIE la un asemenea scandal, în prag de campanie, dacă nu ar fi o miză electorală, se întrebau mulți, la vremea respectivă?
Vehicularea, în articole, a numelui Elenei Udrea a fost speculată de către analistul Ion Cristoiu ca fiind un atac la Traian Băsescu; totuși, el a lăsat loc și pentru o altă ipoteză, aceea că SIE încearcă, de fapt, să contracareze implicarea SRI, prin DNA, în campania electorală.
Această din urmă teorie pare să fie mult mai bine susținută azi, chiar dacă dintr-o perspectivă încă și mai spectaculoasă.
După ce am aflat că România și-a ales un președinte filogerman cu ajutorul SRI și al DNA, amorsarea scandalului EADS, întreținerea lui mediatică cu ajutorul SIE, dar, mai ales, îngroparea lui, ar putea să explice multe lucruri.
Scriam, anul trecut, în iulie, că e posibil ca miza scandalului să fie mult mai mare decît capetele unor politicieni români ori germani. Să fie, de fapt, compromiterea dramatică a Germaniei, ca țară care una trîmbițează și alta fumează. Care vorbește de anticorupție, dar nu se codește să dea șpăgi uriașe pentru a obține contracte de miliarde de euro. Scandalul EADS, să nu uităm, exploda într-un context extrem de delicat al relațiilor americano-germane, tot mai reci în ultimii ani. Să o spunem pe șleau: americanilor – și nu doar lor – nu prea le convenea deloc evoluția din interiorul UE, dar situația nu era ușor de manageriat, dat fiind statutul de aliat important al Germaniei.
Un scandal venit din altă direcție, precum afacerea EADS, era perfect pentru lovirea Germaniei la capitolul imagine.
În același timp – ce nu intuiam anul trecut – el ar fi blocat și eforturile SRI-ului, devenit de la o vreme filogerman, de a propulsa la șefia statului un etnic neamț.
Știind mai multe decît putea spune, proamericanul Traian Băsescu își freca, deja, mîinile de satisfacție în timpul campaniei electorale, dînd ca sigură explozia dosarului săptămîna care urma.
”M-aş bucura dacă ar ieşi şi EADS(…)Toate partidele vor fi afectate, dacă ceea ce am avut eu în informări se materializează” declara șeful statului, adăugînd, sigur pe el, că nu Elena Udrea e miza.
Victor Ponta trăda, și el, o doză de satisfacție: “Ceea ce mă îngrijorează foarte tare este că Băsescu confirmă nişte fapte de corupţie legate de relaţia Germania-România şi asta trebuie tratat cu toată prudenţa. Faptul că şi nemţii sunt corupţi e un lucru pe care trebuie să îl spuneţi «Serviciului de Propagandă» care s-a mutat acum, dar când vorbim totuşi de relaţii guvernamentale trebuie să fim serioşi şi raţionali”.
Ponta intuia corect că un scandal relevînd corupția germană ar fi redus masiv șansele alegerii unui neamț; probabil că, în realitate, el miza chiar pe mai mult de atît.
Nu a fost să fie, însă.
Binomul SRI-DNA a reușit imposibilul, adică să blocheze dosarul EADS nu doar pe durata campaniei, ci pînă în ziua de azi, în timp ce din mega-dosarul Microsoft au rămas doar cîteva rămășițe pricăjite. Este uluitor, să recunoaștem, felul cum s-a pus batista pe țambal în cel mai mare scandal de corupție politică, unul transfrontalier, în raport cu energia depusă, spre exemplu, pentru arestările pe bandă ale Elenei Udrea ori pentru scandalosul caz Rarinca.
Nu e exclus ca un rol în această mușamalizare să fi avut și situația creată la SIE, al cărui director, Teodor Meleșcanu, a plecat înantea campaniei pentru a candida la prezidențiale, ceea ce a paralizat, în bună măsură, serviciul.
E probabil că SRI și Iohannis au făcut totul ca să țină SIE decapitat o perioadă cît mai lungă de timp, pînă cînd americanii și-au pierdut răbdarea și l-au trimis la înaintare pe șeful MI6, să deblocheze situația.
Readucerea lui Ungureanu la șefia serviciului – o manevră fără precedent – aduce cu o misiune bine determinată, pe care acesta a fost desemnat să o îndeplinească.
MRU ar putea fi personajul menit să forțeze relansarea scandalului EADS, în perioada imediat următoare, profitîndu-se de conjunctura creată de Grecia.
Deja lovită grav în plex, Germania ar putea fi îngenuncheată, efectiv, de o a doua lovitură de imagine; fie că s-ar pune capăt regimului de fier Merkel, fie că ar marca o schimbare majoră a viziunii asupra UE din partea Berlinului, ar fi o victorie de proporții pentru adversarii – aliați totodată – ai germanilor din Europa, dar și de peste ocean.
Să fim, deci, cu ochii pe SIE: de acolo ar putea veni curînd surprize mari.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: InPolitics.ro
Adauga comentariu