În timp ce lucram la un articol pe care l-am scris luna trecută despre o mină de aur canadiană care a fost închisă de protestatari în Kirghizstan, am dat peste o statistică pe care am considerat-o o greșeală. După toate scandalurile locale și internaționale care au implicat companii miniere, mi se pare șocant că nu se scrie în presă despre faptul că 75% dintre companiile miniere din lume au sediul în Canada.
Peste tot în lume, companiile listate la Bursa din Toronto și conduse din birouri de avocatură de pe Bay Street sau din zgârie-nori din centrul Vancouver-ului (ai căror magnați probabil locuiesc în Australia sau Nevada) gestionează jocurile miniere de acasă, prin Asia, America de Sud și, în mod suprinzător, deși se tot vorbește de investițiile Chinei în Africa, se pare că nu China, ci Canada domină și exploatează minele din Africa. Pe scurt, aproape 1 300 de companii miniere cu sediul în Canada investesc miliarde de dolari în peste 100 de țări din toată lumea.
Întrebarea care se ridică e: de ce? De ce e Canada o opțiune atât de atrăgătoare pentru industria extractoare? Chiar dacă directorii și proprietarii acestor companii nu sunt canadieni, aceste organizații își aleg sediul în Canada. De ce e această țară un rai al industriei miniere?
I-am cerut părerea lui Jamie Kneen, coordonator de cercetare în cadrul asociației Mining Watch Canada, o organizație non-profit din Ottawa care se vrea a fi „o reacție directă la faptul că guvernul și industria nu reușesc să protejeze publicul și mediul înconjurător de practicile miniere distructive și să aibă un discurs sustenabil.” Prin urmare, de ce e Canada locul perfect pentru companiile miniere?
„Sunt două motive”, a spus el. „Unul e faptul că aici e o concentrație mare de experți în finanțele și legile mineritului”. Se referă la diversele goane după aur din Canada, depozitele de nichel din Sudbury, cărbunele din Cape Breton etc. „Celălalt motiv e faptul că această țară le oferă acestor companii condiții foarte favorabile. Cerințele de înscriere la Bursă sunt foarte ușor de îndeplinit, legile sunt relaxate, nu e nevoie să ai adresă canadiană sau acționari canadieni ca să fii companie canadiană… iar guvernul canadian nu te întreabă dacă ți-ai plătit taxele sub alte jurisdicții (de exemplu, în țările străine în care operează minele).”
Începeam să am impresia că aceste companii plătesc taxe doar birourilor de aici și apoi sunt trimise peste mări să facă absolut orice au chef. L-am întrebat pe Jamie dacă guvernul canadian supraveghează ce relații au aceste companii cu populațiile locale ale țărilor unde au activitate, cum își tratează angajații sau dacă natura din jurul minelor e în siguranță și mi-a răspuns: „Într-un singur cuvânt, nu. Există doar două legi canadiene care li se aplică internațional practicilor miniere, iar una dintre ele e împotriva sexului cu copii. Cealaltă e împotriva mitei și a corupției. RCMP ne-a spus că nu au cum să controleze asta. Au investit multe resurse în acest scop, ca să încerce să spele imaginea Canadei în lume, dar nu pot fi siguri că totul decurge conform legilor. E la noroc, țin pumnii strânși și speră ca aceste companii să acționeze responsabil.”
Deși RCMP întâmpină dificultăți în supravegherea activității acestor companii în străinătate, tot au existat câteva desconspirări de succes ale unor cazuri de mită și corupție. În luna ianuarie a anului acesta, compania Griffiths Energy, cu sediul în Calgary, a fost prinsă după ce a oferit mită în valoare de două milioane de dolari guvernului din Ciad, pentru obținerea permisiunii de exploatare a unor resurse. Mai încearcă, Griffiths.
Dacă faci un search pe Google cu termenii „abuzuri ale minelor canadiene”, găsești un milion de povești care indică toate aceeași problemă: lupta între corporație și populațiile locale asemănătoare celei din filmul Avatar. Iată câteva exemple din diverse regiuni care ilustrează cât de brutal acționează aceste companii miniere atunci când reprezintă Canada peste mări și țări.
Barrick Gold Corporation e un nume implicat în mai multe scandaluri. Cu sediul în TD Canada Trust Tower, la numărul 161 pe strada Bay din Toronto, această companie deține mina de aur din Papua Noua Guinee unde s-au tras focuri de armă letale, iar forțele de securitate miniere au bătut și au violat femeile indigene. Barrick a recunoscut problemele și a oferit victimelor unele compensații – dar, pe înțelegere, acestea semnează că nu vor da niciodată în judecată firma pentru daune morale. N-am găsit nicio urmă de investigație sau vreo intenție de intervenție a guvernului canadian în această problemă.
În Congo în 2005, Anvil Mining Ltd., cu sediul în Quebec, a furnizat suport logistic și transport armatei congoleze ca să ajungă în orașul port Kilwa, unde a masacrat sute de persoane. O organizație canadiană care îi reprezintă pe supraviețuitorii masacrului, Asociația Canadiană Împotriva Impunității – al cărei scop e să se asigure că firmele miniere din Africa își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lor – a deschis un proces împotriva companiei miniere, dar a fost respins de Curtea Supremă din Canada, care a spus că plângerea ar trebui să fie făcută în Congo (țara a cărei armată a fost susținută de către mină).
TVI Pacific, cu sediul în Calgary, și-a folosit forțele paramilitare de care dispunea într-o regiune izolată din Filipine pentru a intimida și elimina populația indigenă de pe teritoriile ei ancestrale ca să poată săpa după aur. Într-un incident certificat, membrii forțelor de securitate ale TVI – care sunt toți angajați ai unor companii canadiene – au intrat în casa unui localnic, l-au bătut cu un ciocan, i-au distrus echipamentul minier sărăcăcios pe care îl deținea, apoi, în semn de bună purtare, au pocnit-o pe soția lui care era însărcinată și au tras focuri de armă la picioarele fiicei lor adolescente.
Neglijența companiei China Gold International din Vancouver a îngropat în subteran 83 de mineri tibetani în urma unei alunecări de teren în luna martie – un dezastru natural care mulți cred că a fost cauzat de acțiunile miniere distructive din zonă. Mai mult de cinci mii de trupe chineze au fost trimise în regiune pentru a salva eventualii supraviețuitori, dar un călugăr tibetan care locuiește acolo e de părere că trupele au fost trimise cu scopul de a înăbuși protestele localnicilor.
În America Centrală și de Sud, reputația Canadei e atât de terfelită în noroi, încât în unele țări e mai bine pentru turiști să spună că sunt americani decât canadieni. Și nici nu e de mirare. Compania Pacific Rim din Vancouver dă în judecată guvernul din El Salvador, o țară cu un profit intern brut de 23 de miliarde de dolari (al Canadei e de 1,7 trilioane de dolari), pentru 315 milioane de dolari, deoarece nu i-a permis să continue lucrările într-o mină care amenința să polueze râul Lempa – din care provine 60% din apa curată a țării.
Ca și cum toate astea n-ar fi de ajuns, o regiune din Guatemala a fost militarizată luna trecută – iar dreptul la proteste sau mitinguri a fost suspendat de către președinte – în urma ciocnirilor dintre protestatarii locali care erau îngrijorați în privința apei potabile din regiune și angajații companiei din Vancouver Tahoe Resources inc.
Deși sunt destule companii care probabil operează etic pe cât posibil și mențin relații sănătoase și sustenabile cu toate culturile locale și mediul înconjurător, din păcate, aceste câteva exemple sunt doar vârful icebergului, iar reputația minieră a Canadei începe să fie cunoscută ca cea mai rea din lume.
Declarația guvernului canadian despre mineritul în străinătate, potrivit lui Jamie Kneen, e următoarea: „Ne așteptăm ca organizațiile canadiene să respecte legea în țările în care operează, dar nu putem garanta că vor face asta. Asta depinde de legea din țările respective și de abilitatea guvernelor de a o aplica.”
În ciuda recentelor abuzuri asupra mediului comise de industria minieră din lumea întreagă, facem în continuare tot posibilul pentru a păstra aparențele în relație cu partenerii noștri globali. Chiar acum două luni, Ministrul Cooperării Internaționale (fostul șef al Poliției din Toronto și al Poliției Provinciale din Ontario) Julian Fantino a vizitat Cape Town pentru a lăuda „modul responsabil în care Canada exploatează resursele din Africa.” Deși e evident că nu suntem deloc atât de responsabili pe cât ar trebui să fim.
Canada s-a implicat dintotdeauna în conflictele din străinătate pentru a apăra drepturile omului și ne place să ne păstrăm rolul de personaj pozitiv în politica mondială. Dar oare companiile noastre nu ar trebui să se supună acelorași standarde cu care judecăm celelalte națiuni? După ce afli ce se întâmplă în industria de exploatare canadiană, e imposibil să mai faci diferența între politica externă a Canadei și politica minieră a Canadei – iar ipocrizia noastră e țipătoare.
Autor: Dave Dean
Sursa: Vice.com
Adauga comentariu