Gata! Nu mai sunt bani de salariile bugetarilor!

În Suceava, Botoșani și Dorohoi nu s-au plătit salariile pe februarie.

Bugetarii rămași fără salarii pe februarie au fost profesorii (păi se putea?). Care au si ieșit in strada joi si vineri. Ei nu mai cer recuperarea celor 25% pe care le-au pierdut. Ci vor sa-si primească salariile chiar si așa, micșorate.

Nu e prima oară când apar asemenea “găuri” in bugetul național. S-a mai întâmplat si anul trecut de mai multe ori ca oamenii sa nu-si primească salariile întregi (la Buzău de pilda). Dar atunci guvernul a dat vina pe contabili (care cică ar fi calculat prost), după care a luat bani din alta parte (adică de la FMI) si le-a închis gura oamenilor.

Acum însă nu s-a mai dat nici o scuză. Pur și simplu, oamenilor li s-a spus că “Ministerul de Finanțe nu a transferat mai multe fonduri”. Adică: nu vă mai plătim salariile, că s-au terminat banii. Simplu!

FMI a închis robinetul. Și România cade.

M-am întrebat cum va putea sa plătească România salariile si pensiile fără banii FMI. Iată răspunsul: nu poate!

Fără FMI, România ar fi dat faliment încă din 2009. O știe si PDL si PSD (care era atunci la guvernare). Tot banii FMI au evitat încetarea de plați in 2010.

Dar nici PDL, nici PSD n-au luat măsuri dure de reducere a cheltuielilor. Au preferat sa se împrumute și sa spere ca își revine ea economia europeană, și ne trage și pe noi din rahat. Ei, mâncați speranțe acuma! uite că nu ne trage nimeni! Ca nici n-are cum. Nu s-a inventat încă vreo Uniune (europeana, americana sau marțiană) care sa tina in spate un popor de 20 de milioane de oameni. Din care doar 1.8 milioane de oameni din sectorul privat produc bani efectiv, iar restul așteaptă sa le pice mâncarea-n gura.

Statul moare, dar nu recunoaște falimentul!

Amuzant e ca din 2009 pana azi, toți oficialii (absolut toți – inclusiv PSD, când era in guvern) au venit cu statistici optimiste. Care arătau ca acuși-acuși, criza e învinsă si fuge in deruta. In deruta au băgat însă doar poporul român, care a simțit pe pielea lui cum o duce tot mai rău de la un an la altul.

Sunt vremuri grele, iar populația avea nevoie sa simtă ca la conducerea tarii sunt oameni serioși, solizi, care știu pe ce lume trăiesc. In schimb, oficialii români s-au purtat ca niște palavragii de doi bani, in care nu poți sa-ti pui încrederea (si culmea, tot ei s-au plâns ca lumea nu are încredere).

Cui folosește sa vii cu statistici rozalii si dulcege, in fata unor oameni care nu-si mai iau salariile (nici măcar micșorate)? Asta nici măcar propagandă nu e (pentru ca propaganda e eficientă). E pur si simplu tâmpenie.

Vreți soluții? Uite soluții!

PDL-ul zice că e de dreapta, dar in doi ani a venit cu o singură măsură de dreapta: Codul Muncii. Pe mine m-a amuzat întotdeauna cererea politicienilor: “veniți voi cu soluții, daca tot criticați!”. E amuzant, pentru ca ei sunt plătiți din greu ca sa conducă (si nu mă refer la salarii, ci la cele 3 miliarde de euro spăgi, care pleacă anual din bugetul tarii). Iar in fisa postului oricărui conducător intra tocmai sa vii cu soluții.

Probabil voi va considerați foarte șmecheri ca dați replica asta mereu (nu m-ar mira sa fi fost stabilita la vreo adunare de partid). Dar sunteți doar prosti. Dovada: uitați-va la ce popularitate ați ajuns vorbind așa. Si țineți-o așa mai departe!

Mai ales ca soluția e una singura si inevitabila. Si o știm cu toții: România trebuie sa își îndrepte putinele resurse pe care le mai are, doar către repornirea economiei. Ca sa fie clar: asta înseamnă către sectorul privat. Către firme. Către patroni. Pentru ca de 70 de ani, statul n-a fost nici măcar o data capabil sa fie rentabil. Iar rentabilitatea e acum singurul scop. Orice alte prostii socialiste – mila față de săraci – trebuie sa dispară.

Redresarea economică e o problemă matematică și n-are treabă cu mila.

Matematic, bugetul țării e destul de clar: 10 miliarde de euro se duc pe salariile bugetarilor. 10 miliarde de euro se duc pe pensii. 10 miliarde pe datorii. Si 6 miliarde sunt cheltuielile curente și contractele de stat. Așa că măsurile sunt la fel de clare: datoriile trebuie plătite. Iar sectorul privat are nevoie de minimum 20 de miliarde pe an ca sa își revină (sub formă de reduceri de taxe). Asta înseamnă că pensiile, salariile bugetarilor și cheltuielile statului împreună, nu trebuie sa depășească 5-6 miliarde de euro pe an. Deci, la ce putem să renunțăm?

• La ajutoarele sociale. La toate. Auzi, ajutoare sociale…
• La sistemul de sănătate de stat. Aici e simplu: exista deja asigurări de sănătate private. Medicii deja au început sa se ducă spre spitalele private. Așa că cine are bani, își cumpără asigurare. Cine n-are, nu-si cumpără. Și îi urăm să n-aibă nevoie de asigurare. Multă sănătate! Statele Unite au funcționat 200 de ani așa, până la nefericita reformă Medicare a lui Obama.
• La cea mai mare parte din funcționarii publici. Acum sunt 1.200.000, si nici nu mai încap în sedii. 200 000 ar fi arhisuficienți. Și nu statul trebuie sa stabilească de câți oameni are nevoie. Statul doar oferă niște servicii de sprijin pentru firmele private. Așa că ele trebuie să spună de ce servicii au nevoie si cât sunt dispuse sa plătească. De fapt, majoritatea serviciilor publice pot fi privatizate și externalizate. Și in loc să mănânce bani de la buget, ar putea chiar sa producă bani în viitor.
• La învățământ. In primul rând, trebuie subvenționat elevul, nu școala. În al doilea rând, pe durata crizei, chiar și elevul ar putea fi subvenționat doar până în clasa a patra. După aceea, statul poate să dea niște burse pentru elevii buni (dacă mai are bani, dar eu nu cred). Intr-o țară în care majoritatea populației crede că Soarele se învârte în jurul Pământului, arunci oricum orzul pe gâște daca le predai oamenilor fizică, biologie sau chimie.
• La serviciile secrete. Datoria serviciilor secrete era să apere țara. Dar în ultimii 20 de ani, ei au fost principalii beneficiari ai distrugerii economiei naționale. Împreună cu Poliția, ei sunt implicați in toate afacerile ilegale: trafic de țigări și alcool, droguri, furturi de mașini, prostituție, cămătărie. E mai rentabil să externalizăm activitatea informativă către aliații noștri americani. Și sa plătim la CIA banii pe care ii aruncăm acum pe SRI, SIE, 0215 etc. etc. Și desigur, să predam către CIA și toate dosarele informative cu care se șantajează acum politrucii intre ei.  Asta, în special, ar fi minunat!

Mihai Giurgea
sursa: capitalismpepaine.wordpress.com