Exista o tara care a accesat in intregime fondurile puse la dispozitie de Uniunea Europeana. In intregime. Toate. Pana la ultimul euro. Parte din bani au fost incasati, parte urmeaza sa fie incasati pe proiecte deja contractate. Fapt este ca, potrivit ministrului Dezvoltarii Rgionale din acea tara, in acest moment, cine mai avanseaza vreun proiect nu mai are de unde primi vreun cent.
Tara aceata nu e pe Marte. Si nici nu e Taramul de Nicaieri al lui Peter Pan. Tara aceea se numeste Polonia, are in fruntea Ministerului Dezvoltarii Regionale tot o doamna blonda, absolventa de filologie orientala, care a coordonat integral aceasta absorbtie, si nu a fost in recesiune nici macar o singura zi din cauza crizei globale.
Ce a facut Polonia cu cele 68 de miliarde de euro de la UE? Investitii in valoare de 100 de miliarde, caci a angajat in confinantare pana la ultimul banut disponibil. Pe ce s-au dus banii? Drumurile, obsesia nationala a romanilor, nici nu au fost cele mai importante pentru polonezi, dar chiar si asa au fost construiti 600 de km de autostrada in ultimii 3 ani. Da, 600 de km in 3 ani! Nu e nicio greseala la mijloc, desi pare incredibil, intr-o tara unde autoritatile sarbatoresc cu sampanie cate 10 km pe an. Dar drumurile nici mcar nu au fost prioritatea polonezilor.
“Am decis ca o mare parte din bani – 60% – sa fie destinata pentru inovare, educatie, IT, invatamant superior, ceea ce nu inseamna ca am neglijat infrastructura, drumurile sau caile ferate. Importante fonduri au fost investite in sanatate si in cultura. Avem si programe pentru companiile inovatoare care promoveaza noi idei pe piata.
Bineinteles, implementam programele privind capitalul uman, finantate de la Fondul Social European. Sunt si programe speciale care au in vedere cinci dintre cele mai sarace regiuni ale Poloniei. De exemplu, realizam retele internet de mare viteza pentru toate cele cinci regiuni. Este un program de exceptie si revolutionar”, a explicat Elzbieta Bienkowska in interviul acordat ziarului Adevarul.
Secretul? Mentalitatea: “Trebuie sa folosim acesti bani pentru noi insine. Nu este extrem de greu, trebuie doar sa vrei sa folosesti acesti bani. (…)Explicatia ca ‘este prea complicat’ nu tine. Reprezentantii administratiilor autonome sunt evaluati dupa modul in care se straduiesc sa obtina fonduri europene”.
Rezultatul? “In ultimii trei ani, jumatate din cresterea economica a Poloniei s-a datorat fondurilor europene. In 2009, cresterea noastra economica a reprezentat 1,8% din PIB, iar in acest an, ne asteptam la o crestere de 4%”, explica minstrul polonez al Dezvlotarii.
Toate acestea adunate la un loc se numesc, pe scurt, viziune, vointa poltica si, in ultima instanta, patriotism autentic. Viziunea de a concepe un proiect coerent si curajos de dezvoltare a tarii, care sa puna pe locuri fruntase investitia in tehnologie, inteligenta si creativitate, vointa politica de a te tine de el cu orice pret si patriotismul de a munci cu adevarat pentru tara ta.
Stiti cat a absorbit Romania din banii pe care ii are la dispozitie pana in 2015? Putin peste 12%. Cam cati kilometri de autostrada credeti ca pot fi construiti cu o rata a absorbtiei de 2,59%, atat cat a reusit Ministerul Transporturilor? Proiecte eligibile exista, dar partea romana este incapabila sa asigure documentatia corecta si completa, dar si cofinantarea, caci banii sunt risipiti pe tot felul de prostii, de la piscine in sate fara canalizare, la stadioane cu nocturna in comune fara echipa de fotbal.
De ce asa? Pentru ca banii europeni si, implicit, cofinantarea romaneasca sunt tot timpul sub lupa si nu pot fi jefuiti decat cu mari riscuri. Asa se face ca pe langa faptul ca luam putin mai trebuie sa dam si inapoi, caci proiectele romanesti mustesc de coruptie, de la licitatii, la executie. Si atunci nu e mai simplu sa ramanem cu piscina si sala de sport intr-o mare veselie, in loc sa ne incurcam cu autostrazi pe bani ce trebuie justificati la cent? Este.
Dar mai e ceva. Dupa ce au trecut prin terapia de soc de la inceputul anilor ’90, polonezii insisi au invatat cum si pe ce criterii trebuie sa bage votul in urna. S-au vindecat de populisme, demagogie si pomeni, pretind viziune si proiecte viabile. Poate nu degeaba Solidaritatea a aparut in Polonia, nu in Romania, iar acolo bisericile sunt mai pline decat bisericile. Pana la urma, fiecare popor are exact clasa politica pe care o merita si, in ultima instanta, viata pe care o merita.
Constantin Racaru
sursa: ziare.com
Adauga comentariu