Romania anului 2009. Somaj. Falimente. Saracie. Disperare. Proteste sociale. Neajunsuri. Lacrimi. Dezamagire. Institutii decredibilizate. Birocratie excesiva. Viitor rapit. Pe de-o parte. Pe de alta… Coruptie. Incompetenta. Iresponsabilitate. Lupte politice. Compromisuri. Diversiuni electorale. Dispret. Devalizarea banului public. Privilegii. Imunitate electorala. Dreptul de a strivi totul pentru atingerea propriilor interese politice. Cuvintele enumerate mai sus prezinta in toata splendoarea lor cele doua Romanii de care incerc sa vorbesc. Una a potentatilor zilei, a arogantilor, a celor care se cred stalpii societatii, a celor cu obraz gros si coloana vertebrala grav afectata de compromisuri, a celor care imping de 20 de ani tot mai adanc tara in prapastie si care danseaza iresponsabil pe destinul unei populatii care merita mult. Mult mai mult decat pot oferi acesti politicieni invatati in rele si care nu doresc nimic altceva decat propria capatuiala. Cealalta Romanie are milioane de suflete. Ce simt pe propria lor piele vicisitudinile crizei. Milioane de cetateni ce au obosit sa mai astepte, sa mai spere ca pentru ei mai exista un viitor in care dreptul la zambet sa nu fie rationalizat.
Romania de care vorbesc este cea care conteaza, in care dezamagirea este uriasa, iar lacrimile populatiei risca sa ne inunde. Este greu sa intelegi suferinta somerului care trebuie sa spuna familiei ca a fost dat afara de la serviciu, pe cea a pensionarului care se vede obligat sa isi dea o parte uriasa din pensie pe indispensabilele medicamente sau pe cea a unor tineri ce se intreaba de ce nu au si ei dreptul la o sansa in viata asta blestemata. Totul costa, se plateste la noi, pe plaiurile dambovitene. Pentru ca dreptul tau sa fie respectat, trebuie sa platesti. Din putinul pe care il ai. Trebuie sa platesti ca sa eviti o coada uriasa la un ghiseu oarecare in care nu vrei altceva decat sa iti platesti zecile de taxe si dari, trebuie sa platesti daca vrei sa supravietuiesti in spitale, daca vrei sa ai sansa la un verdict decent in instantele de judecata, daca doresti ca alor tai copii sa nu li se inchida usa in nas pentru ca C.V.-ul altora este mult mai convingator. Ca si numele si functia celui care il recomanda pentru postul X sau Y. Cetateanul nu vrea decat respect, un dram de legalitate, competenta din partea celor carora le plateste in fiecare luna salariul. Ce primeste in schimb stim cu totii, ne lovim de acest lucru in fiecare zi. Liderii, partidele, prezidentiabilii, cei care de 20 de ani folosesc Puterea exclusiv pentru binele lor, cer (cu un tupeu fantastic) votul populatiei. Vor reconfirmarea, reconfirmarea dreptului de a fura, sfida si umili inca un mandat. Dreptul de pastrare a privilegiilor, a unei imunitati pe care au transformat-o in scut al faradelegilor. Motiunea de cenzura nu reprezinta decat apogeul luptei politice. La mijloc sunt doar interese. Nimic mai mult. Nici nu conteaza daca guvernul va pica, pentru ca oricum Boc si profitorii din jurul sau nu vor parasi Puterea fara lupta. Se vor tine cu ghearele de aceasta, la fel cum Opozitia de astazi va dori sa preia guvernarea, indiferent de consecintele economice si politice.
Vremea impostorilor trebuie sa se apropie de sfarsit. Nu avem nevoie de o alta formula guvernamentala, ci de un altfel de politica. Altfel, situatia va ajunge disperata. Exista si trebuie identificate fortele sanatoase, neafectate, inca, de virusul care bantuie politica actuala. Este nevoie stringenta de persoane competente, responsabile, care pot pune umarul la salvarea Romaniei. Chiar cu pretul ca politicienii de mucava ai ultimilor 20 de ani sa dispara din viata publica. Cancerul incompetentei trebuie anihilat. In caz contrar…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu