Ipocrizia clasei politice creste de la o zi la alta, capatand forme monstruoase. Spre exemplu, in cazul numirilor din fruntea deconcentratelor, Puterea si Opozitia imbratiseaza pozitii ireconciliabile. In timp ce liderii Coalitiei au tupeul de a vorbi in continuare de faptul ca singurul criteriu care sta la baza acestor numiri este competenta, mai-marii liberali, la unison cu cei ai UDMR, acuza epurarea pe criterii politice. Dispretul fata de politica atinge cote greu de imaginat, in momentul in care Opozitia de astazi, Puterea de ieri, sustine ca in perioada 2005-2008 lucrurile au stat altfel, si anume ca atunci cu adevarat competenta a fost cea care a primat. Un minimum de bun simt, posibil chiar si in cazul alesilor, ar fi putut sa conduca la afirmatia potrivit careia atat vechea guvernare, cat si actuala, si mai mult ca sigur cea viitoare isi vor cocota in miile de posturi din administratia publica oamenii fideli care au singura calitate ca sunt membri de partid ai unuia sau alteia dintre formatiunile aflate la Putere. Dar, nu. Este exlus ca Orban si Marko Bela sa recunoasca un adevar cunoscut pana si de un copil de scoala generala. Este de asemenea imposibil ca Boc, Geoana, Blaga sau Nica sa admita, la randul lor, ca presiunile clientelei politice ii obliga sa accepte aceasta situatie. Competenta versus epurare. Nu exista cale de mijloc, nu exista nuante de gri, doar alb si negru.
Cazurile de ipocrizie pot cuprinde volume de mii de pagini, daca ne raportam la ultimii 20 de ani. Somajul creste exponential cu incompetenta guvernarii, Justitia se afunda tot mai adanc in nisipurile miscatoare ale coruptiei, intereselor si influentelor politice, Administratia publica reprezinta un musuroi de incompetenta, Educatia se indeparteaza tot mai mult de cea a Europei civilizate… In acelasi timp, liderii politici, candidatii, sefii filialelor, continua cu disperare razboiul electoral, incercand prin toate caile sa capteze cat mai mult din bunavointa unui electorat tot mai dezamagit. Cat timp primii oameni in stat nu au alt obiectiv decat victoria la prezidentialele de peste sase luni, lucrurile sunt clare, iar realitatea in care se scalda Romania, tot mai alarmanta. In cazul Codurilor, ce vor fi adoptate la inceputul lunii iunie prin asumarea raspunderii Guvernului, ipocrizia se lafaie din nou. Prezidentiabilul Geoana, cel care respingea, la nivel declarativ, varianta asumarii raspunderii, batuse deja palma in Coalitie pentru ocolirea unei dezbateri serioase in cele doua Camere ale Parlamentului.
Este evident ca Romania are nevoie de Coduri noi, care sa alinieze sistemul juridic din Romania la nivelul celui european, insa graba nejustificata in redactarea, amendarea si votarea acestora ridica serioase semne de intrebare. Comisia Europeana doreste o reforma reala a Justitiei, insa politicienii de la Bucuresti se amagesc ca adoptatea proiectelor de Coduri va rezolva sine qua non o situatie defavorabila. Mai mult, disperarea de a anticipa un raport negativ si pregatirea debarcarii ministrului Predoiu, cel ce va fi identificat imediat drept principalul responsabil de esecul reformei din Justitie, arata inca o data ipocrizia alesilor.
Politicul nu accepta niciun milimetru din vinovatia ultimilor 20 de ani si arunca toate “bilele negre” ale guvernarilor in spatele adversarilor si chiar, fara scrupule, al partenerilor de guvernare. O realitate trista, care refuza sa paraseasca Romania. O Romanie a nemultumirilor sociale, a disponibilizarilor pe banda rulanta, a inchiderii saptamanale a sute de firme, a fiscalitatii excesive, a unei Justitii care se ghideaza dupa propriile legi, a unei administratii pline de nepoti, rude si amante. Toate acestea sunt intampinate de liderii politici cu zambete false, promisiuni mincinoase si “bai de multime” in care mimeaza faptul ca inteleg nevoile celor multi. Ei nu dau doi bani pe milioanele de romani care se gandesc cu groaza la ziua de maine. Vorbele lor goale nu incalzesc pe nimeni, multimea priveste ca la circ dorind doar sa ii atinga, surprinsa probabil ca decidentii zilei au aterizat la ei in sat. Respectul fata de cetatean este dat de performanta guvernarii, de combaterea saraciei, de proiecte viabile in care romanii sa se regaseasca. Reteta succesului prin demagogie este una falimentara in anul 2009…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu