Politică

Factura pentru Justitie

Romania este pe cale sa devina oficial repetenta la nivelul Uniunii Europene. Pentru Justitie. Consecintele, in plan financiar si in ceea ce priveste imaginea si prestigiul acestei tari, sunt incalculabile. Poate ca, in al doisprezecelea ceas, ne mai putem salva. Desi ma indoiesc ca suntem capabili sa facem, in cateva zile, ceea ce nu am reusit in cativa ani. Este firesc ca cei responsabili sa plateasca. Sa-si asume raspunderea in fata opiniei publice interne si externe pentru acest grav esec. Iar daca sunt politicieni, atunci sa plateasca asa cum se obisnuieste. Prin demisie, daca sunt in functii sau au demnitate. Electoral, daca sunt lasi. Asadar, cine va plati factura? Si cum?

De ce a devenit Uniunea Europeana hipersensibila in ceea ce priveste Justitia din Romania? In mare masura, aceasta atitudine este motivata prin injustitia de la noi. O infrastructura ramasa mult in urma. O calitate profesionala extrem de slaba a procurorilor si, uneori, si a judecatorilor. O supraincarcare periculoasa cu dosare pentru unii si pentru ceilalti. O legislatie caracterizata prin instabilitate. Si, evident, o insecuritate a cetateanului, o haituire a sa prin neceleritate si, intr-o masura mai pronuntata decat in celelalte state, o coruptie mica si mare ingrijoratoare.

Toate acestea sunt reale si unanim recunoscute. Numai ca, la nivelul partenerilor europeni, in mod sistematic, institutii si persoane cu functii de raspundere din Romania au turnat gaz peste foc. Daca noi insine afirmam ca suntem extrem de corupti, nu putem avea pretentia ca ceilalti sa ne creada altfel. In capul listei sunt oamenii politici care, lovind unii in altii, s-au straduit sa produca dovezi, reale sau false, de coruptie intinsa pana la un nivel institutional. Intre acestia a excelat Traian Basescu. In campania sa prezidentiala din 2004, el a pus literalmente Justitia la stalpul infamiei, anuntand in termeni nevoalati ca, odata ajuns sef al statului, se va substitui acesteia, instaland faimoasele tepe in Piata Victoriei. Aluzie la adversarul sau redutabil, Adrian Nastase, care, invinuit ca ar fi cel mai mare corupt al tarii, a si fost supus unui veritabil linsaj public prezidential, mediatic, dar si cvasijuridic. Pe rand, acest experiment a fost generalizat, exacerbat si extrapolat in cazul tuturor adversarilor politici ai presedintelui. Si nu numai politici. Pentru a reusi in aceasta opera de propaganda, prin utilizarea instrumentelor juridice, Traian Basescu si-a asumat, in mod direct, prerogativa de control asupra procurorilor.

Sefii parchetelor au ajuns, astfel, sa fie numiti politic de presedinte, la propunerea ministrului Justitiei, care si el este intotdeauna, facand parte din Guvern, un om politic. Basescu a dat tonul. Dar muzica au interpretat-o mai multi. Iar prim-solista a fost Monica Macovei. Aceasta a parat sistematic statul roman si cat a fost ministru al Justitiei si nu a facut decat sa incurce lucrurile si sa asigure regresul acestei puteri in stat, si dupa ce nu a mai fost. Cel mai recent si elocvent exemplu, cu dovezile respective, l-a oferit Gyorgy Frunda, aratand cum, relativ recent, Monica Macovei a dezinformat grav, in mod public, la o reuniune internationala, afirmand ca in Justitia romana se petrec lucruri care, de fapt, nu se petrec.

Patru grosolane minciuni au fost denuntate si dovedite ca atare. Si, cu toate astea, Monica Macovei este sustinuta de partidul lui Traian Basescu pentru a candida la europarlamentare. O rusine! Vinovati sunt mai multi. M-am referit doar la cei mai importanti. Fapt este ca nu avem o Justitie grozava. Dar la UE ea arata mult mai prost decat e in realitate. Daca nu vor plati cei vinovati oalele sparte, atunci buni de plata vor fi cetatenii. Ei vor trebui sa puna banii, de ordinul sutelor de milioane de euro, pe care UE nu-i va mai da, dar care sunt indispensabili pentru ridicarea clauzei pe Justitie. Si tot ei vor plati si procesele pierdute la CEDO. Si pentru nerecunoasterea, in Europa, a hotararilor judecatoresti date la Bucuresti.

Sorin ROSCA STANESCU
sursa: ziua.net