“FABRICA DE E-URI”. Aria 51 a industriei alimentare din România

Rafturile gigantice sunt pline cu mâncare. Nu vă frecaţi la ochi, tot ce se află în saci şi bidoane de plastic nu este nici ciment, nici vopsea lavabilă. Totul se transformă în hrană, ajunge în farfuriile dv. şi apoi în stomac. Aşa funcţionează industria alimentară.



O sută de ieşeni fac zilnic mâncarea praf. E cea mai mare fabrică de E-uri din România, locul în care pe o poartă intră compuşii chimici şi extractele din plante, iar pe cealaltă ies saci sau bidoane cu prafuri ce reprezintă baza tuturor cremelor şi foietajelor din industria românească de panificaţie şi patiserie. E fabrica Zeelandia, investiţia olandeză de la marginea Iaşiului.

Fericirea brutarilor

E o hală discretă ce se confundândă cu decorul cenuşiu de pe marginea drumului european 583. Dar ce se produce aici e suficient pentru a umple farfuriile câtorva ţări din estul Europei, fiind gândită ca un avanpost. “Producţia a fost mutată de la Bucureşti la Iaşi pentru că s-a găsit mână de lucru calificată”, a explicat Ovidiu Bocăniciu, directorul fabricii. Aici se produc creme şi umpluturi de cofetărie precum şi mixuri de panificaţie. Sună pompos – da fapt sunt nişte saci cu prafuri care se amestecă, în brutării, cu apă, drojdie şi puţină făină şi iese ce vrei: pâine crocantă, plăcinte, pră­­­­­­jituri. Le dai orice gust, orice formă şi orice culoare. Sacul deşărtat în malaxor înlocuieşte aproape orice ingredient din natură.

Consumaţi moderat E-uri

Totul e secret, am putut intra doar pentru că directorul fabricii s-a gândit că aşa mai poate tempera isteria cu E-urile. În fabrica aceasta se vorbeşte codificat – E282, E300, E170 sunt nişte saci stivuiţi într-o ordine perfectă şi reprezintă tot un fel de mâncare. “Toate E-urile folosite sunt aprobate de UE. Oamenii trebuie să ştie câte E-uri pot consuma, care e limita maximă. Şi mierea e bună, dar în exces ţi se face rău”, îşi susţine cauza Ovidiu Bocăniciu. “Consumând separat E-uri de la mai multe produse, cantităţile se însumează şi se ajunge la depăşirea pragului admis. E un atac lent”, spune, în replică, dr. Cornelia Stancu, şefa Biroului de Siguranţă a alimentelor de la DSV Iaşi.

Pentru Iaşi, E-urile sunt bune

Naturale sau artificiale, toate E-urile se obţin în laborator. E160 e beta-caroten dar nu e obţinut din morcov ci prin sinteză. “Există un extract natural, dar cantitatea este înmulţită prin sinteză chimică”, explică dr. Stancu. (…) Zeelandia a băgat în afacere şi Institutul “Petru Poni”. “Consumatorii sunt neinformaţi. Pe etichete ar trebui trecută şi doza maxim admisă. Oamenii ar şti cât pot consuma fără să fie afectaţi”, e ultimul cuvânt al directorului.

În croissantul găsit pe scară largă în comerţ, se pun 500 de grame de Korent Europe la 10 kg de făină. Nimeni nu-ţi spune ce se ascunde sub această denumire. Rămâne micul secret al fabricantului.

Cele mai rele E-uri

Sorbitolul e considerat un E periculos: balonează sugarii şi îi face să scadă în greutate. Aspartamul e un edulcator intens, dar foarte hulit pentru ameţelile pe care le produce. Mai sunt coloranţii interzişi copiilor sub 10 ani.