11 septembrie 2001 a fost elementul declanșator al ”Războiului împotriva terorismului”. Această mișcare militară începută de Statele Unite, cu sprijinul NATO, a fost, în primă fază, îndreptată împotriva al-Qaeda, iar apoi împotriva oricărui tip de terorism. Pentru că terorismul se află, cu precădere, în statele bogate în petrol au urmat apoi conflictele din Orientul Mijlociu. Războaiele din Afganistan, Irak, Libia și Siria își arată acum costurile pentru civilizația europeană. Înlocuirea unor tirani de tipul lui Saddam Hussein și Muammar Gaddafi cu niște guverne democratice de carton au dus, inevitabil, la apariția abominației numite Statul Islamic. În acest moment, Europa trage ponoasele acțiunilor din 2001, 2003 și 2011, neavând un ocean să o protejeze de valul de imigranți.
Uniunea nu poate lua decizii unitare
Uniunea Europeană demonstrează, din nou, că este incapabilă să gestiozene o criză majoră. Nu poate lua decizii rapide, deoarece birocrația de Bruxelles a dus la un nou nivel tiparul propus de Webber, iar în ceea ce privește reacția fermă stă și mai prost, deoarece asta depinde de o pozițe comună a majorității statelor membre.
Dincolo de îngrijorarea cetățenilor europeni cu privire la valul de imigranți și de lipsa de reacție a Uniunii, se ridică totuși întrebarea dacă Bruxellul are un plan pentru acestă situație, dacă există mijloace comune de reacție?
Răspunsul cel mai probabil este NU, deoarece Uniunea Europeană nu pare să mai fie parte din peisajul european actual. Criza grecească a luat-o prin surprindere, valul de imigranți, care continuă să crească de la finalul anului 2013, este o noutate, iar măsurile economice și de securitate pentru această criză sunt lăsate la voia întâmplării, în schimb, europenii sunt îndemnați la calm.
În aceste condiții, statele europene acționează fiecare în funcție de inspirația propriilor conducători. Măsurile luate de Ungaria sunt criticate pe bună dreptate, deoarece Europa nu poate fi o fortăreață la porțile căreia să moară sute de mii oameni, dar creșterea nivelului de alertă și rigiditate al grănicerilor italieni și greci poate fi înțeles ținând cont că, după ultimele estimări, în lunile iunie, iulie și august anul curent au trecut granița peste 200.000 de imigranți în cele două state.
Cine sunt imigranții de la porțile Europei?
Imigranții care încearcă să intre în Uniunea Europeană, sunt, în marea lor majoritate, refugiați din zonele de conflict din Siria și Libia, precum și persoane care simulează apartenența la o zonă de conflict, dar și există o mare probabilitate ca printre aceștia să fie și infiltrați ai organizațiilor teroriste, ceea ce crează, de fapt, îngrijorare printre europeni.
Mare problemă a acestor imigranți este că ei vin într-o lume total diferită, cu o cultură și civilizație diferite pe care, conform religiei, trebuie să le schimbe. Evident că în Europa sunt mulți musulmani, cu valori morale și comportament ireproșabil, dar nici nu trebuie neglijat faptul că zeci de mii de tineri musulmani au plecat din Franța, Marea Britanie și Blegia pentru a se alătura Statului Islamic. Practic, Europa se confruntă cu un aflux de indivizi care au un set de valori total diferit iar integrare lor pare imposibilă, mai ales că nici nu sunt foarte deschiși la valorile europene.
Un alt semn de întrebare cu privire la acest val de imigranție este destinația aleasă. Toți vor în Uniunea Europeană, dar nu în orice state, vor în Germania, Marea Britanie, Italia, Belgia, Franța, adică în statele dezvoltate, deoarece acestea plătesc niște ajutoare sociale foarte convenabile. Miile de imigranți din Orientul Mijlociu bat atâta drum până în Europa, preponderent creștină, când state musulmane, care împărtășesc aceleași valori, precum Turcia, Arabia Saudită, Liban, Kuweit și Iran sunt ocolite.
Europa are acum de înfruntat cea mai mare criză a refugiaților de după Al Doilea Război Mondial dublată de o amenințare de securitate majoră. De gestionarea acestei situații depinde, în bună măsură, viitorul Uniunii Europene. Poate efectele nu vor fi imediate, dar pe termen lung criza refugiaților va fi o problemă stringentă pentru instituțiile europene și valorile promovate de UE. Singura soluție pentru oprirea valului e imigranți este stabilizarea Orientului Mijlociu și distrugerea Statului Islamic.
Autor: Cristi Rosu
Cristi Roșu este masterand al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, la specializarea Studii de dezvoltare internaţională şi etica relaţiilor internaţionale. Este interesat de teoria relațiilor internaționale, filosofia conflictului și teoria jocurilor.
Adauga comentariu