Referirea din titlu se face, bineînţeles, la textul propus de președintele Klaus Iohannis. Nu am participat la pseudo-dezbaterea din plenul Camerelor și nici la vot, din considerente care nu ţin de o decizie colectivã sau de o dispoziţie dată de vreo conducere, de orice fel.
Potrivit Constituţiei, Parlamentul, în plenul Camerelor, aprobă Strategia Naţională de Apărare. Elaborarea acesteia revine Consiliului Suprem de Apărare a Țării, nefiind obligatorie susţinerea acesteia de către Preşedintele României în faţa Parlamentului. Textul prezentat de președintele Klaus Iohannis, prin procedura mesajului, are însă aspecte de fond care sunt, în cel mai bun caz, imprecise, dacă nu chiar inacceptabile. Bineînţeles, din punctul meu de vedere.
În opinia mea, Strategia Naţională de Apărare trebuie să aibă la baza doctrina militară a statului român. Doctrina militară se elaborează şi se fundamentează pe valori şi principii, în baza analizei realităţii contemporane şi a unor premise de perspectivă, dar doctrina militară națională este parte a Strategiei Naţionale de Apărare şi nu se confundă cu aceasta, după cum, nici Strategia Naţională de Apărare nu se confundă cu programul de dezvoltare a sociwtății româneşti, ori cu direcţiile strategice de dezvoltare socio-economice a ţării.
Constituţia nu permite amestecul sau confuzia acestor noţiuni şi nici nu lasă la latitudinea Strategiei Naţionale de Apărare ori a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, reglementări ori atribuţii care sa intre în sfera autorităţii legislative a Guvernului ori a autorităţii judecătoreşti.
În actuala Strategie Naţională de Apărare sunt inserate preocupările privind educaţia, sănătatea, mediul de afaceri, justiţia şi cultura, amestecând concepte sofisticate, specifice domeniului militar cu formulele politicianiste, întâlnite mai degrabă în campaniile electorale.
Spre exemplu, vorbind de contextul regional se menţionează preocupări pentru sistemul de valori liberale, prezentat în opoziţie cu derapajele împotriva statului de drept, exercitarea autoritară a puterii şi discursul populist şi naţionalist ( pct. 45 ).
În opoziție cu acestea sunt valorile democratice de orice ideologie, nu doar cele liberale. Mi se pare că este un joc de cuvinte prea ieftin şi prea departe de rigoarea necesară Strategiei Naţionale de Apărare. Aproape că aş putea să scriu un text tot atât de lung ca cel al Strategiei pentru a-mi motiva decizia de a nu vota textul prezentat de președintele Klaus Iohannis, detaliind toate aspectele vulnerabile.
Deocamdată, subliniez doar faptul că nu a existat o dezbatere reală, constructivă şi participativă, o analiză de profunzime, iar consultările s-au făcut fie confidențial, fie într-un cadru foarte restrâns, insuficient însă pentu un document care ar trebui să fie asumat prin consens sau cu o largă majoritatea.
Strategia Naţională de Apărare a fost adoptată cu numărul minim de voturi, dar imi exprim îndoiala cu privire la virtuţile acesteia şi temerea cu privire la vulnerabilităţile sale. Există, fără îndoială, o dominantă valoroasă în textul prezentat de Preşedintele României, dar într-un asemenea caz nu putem opera cu formule proporţionale şi nu ne putem mulţumi cu faptul că există mai multe părţi bune şi mai putine cele discutabile. În acelaşi timp, pentru numeroasele imprecizii conţinute în Strategie, nu puteam vota împotrivă pentru că ceea ce lipseşte, în primul rând este dezbaterea reală şi responsabilă.
Pentru cele arătate, am ales să nu votez Strategia Naţională de Apărare în forma şi conținutul prezentat de domnul Klaus Iohannis.
Autor: Serban Nicolae
Sursa: Portalul de stiri
Adauga comentariu