Analize și opinii Economie Extern Politică

Era unei noi democrații

Traim vremuri revoluționare

La două săptămâni după ce au început procedurile judiciare pentru judecarea lui Bradley Manning, o înregistrare audio neautorizată a depoziției lui Manning s-a răspândit pe canalele media sociale în ciuda extraordinarei discreții referitoare la judecarea sa. În această depoziție, Manning a explicat de ce a ales să publice uriașul tezaur de documente. După ce a admis că el a fost sursa celei mai mari scurgeri de informații secrete din istorie, a vorbit și despre motivația din spatele acțiunilor sale: “Credeam că dacă publicul general, cel american în special, are acces la informație, … ar putea să declanșeze o dezbatere despre rolul armatei și despre politica noastră externă în general.” Avocatul Michael Ratner a afirmat despre Manning: “Să-l închidem pe Manning chiar și pentru o singură zi ar însemna să închidem conștiința națiunii noastre.”

Pentru prima dată după trei ani de tăcere, lumea a auzit vocea conștiinței. Acest tânăr soldat, alături de site-ul demascator WikiLeaks, a dezvăluit natura falimentară din punct de vedere al moralității a guvernelor vestice: încălcarea angajamentelor, tortură dincolo de granițe și crime de război sângeroase. Acțiunea lui a funcționat ca niște raze de lumină care au străpuns perdeaua de fum înțesată de minciuni care susține fațada corporatistă a democrației. Acțiunile lui Manning și WikiLeaks și reacția guvernului Statelor Unite la acestea au zguduit sistemul de putere și falsa lui legitimitate. Lumea a văzut lumina și tăcerea a fost ruptă.

În urmă cu aproape 50 de ani, Martin Luther King a vorbit despre vremuri revoluționare:

“Pe tot globul, oamenii se revoltă împotriva vechilor sisteme de exploatare și opresiune, iar din pântecele unei lumi fragile se nasc noi sisteme de justiție și egalitate. Oamenii fără haine și desculți ai pământului se răzvrătesc cum n-au facut-o vreodată. Oamenii care au stat în întuneric au început să vadă lumina.”- Martin Luther King Jr., A Time to Break Silence (E vremea să rupi tăcerea, n. tr.)

În Tunisia, pe 17 decembrie 2010, un comerciant de fructe pe nume Mohamed Bouazizi și-a dat foc după ce s-a confruntat cu realitatea necruțătoare a șomajului și a disperării. Acel sacrificiu a declanșat revoluția din Tunisia și o Primăvară Arabă extinsă. Pe măsură ce furia și frustrarea se adunau, tânărul rapper tunisian Hamada Ben Amor, cunoscut fiind și sub numele de El Général a canalizat indignarea oamenilor și a devenit o voce a revoluției. Invectivele sale îndrăznețe au devenit virale pe canalele media sociale, răspândindu-se foarte rapid:

“Domnule Președinte, astăzi vorbesc în numele meu și al tuturor oamenilor care suferă în anul 2011. Încă mai există oameni care mor de foame și care vor să muncească pentru a putea supraviețui, dar vocea lor nu a fost auzită… Domnule Președinte, poporul tău este mort… mulți oameni mânâncă din gunoaie și tu vezi tot ce se întâmplă în țară, sărăcie peste tot și oameni care nu au unde să doarmă. Vorbesc în numele celor care suferă și sunt zdrobiți în picioare.”

În Egipt, pe 18 ianuarie, cu o săptămână înainte de începerea revoltei egiptene, o activistă de 26 de ani pe nume Asmaa Mahfouz a postat un video. Ea i-a îndemnat pe compatrioții săi să i se alăture în piața Tahrir:

“Patru egipteni și-au dat foc pentru a protesta împotriva umilinței, a foametei, a sărăciei și a degradării prin care au trecut timp de 30 de ani. Patru egipteni și-au dat foc crezând că putem avea o revoluție ca cea din Tunisia, că putem avea pace, dreptate, onoare și demnitate umană… Oameni buni, aveți puțină decență. Eu am postat acest lucru, eu, o fată, mă duc în piața Tahrir și singură, ma voi opune. Voi ține în mână un banner. Poate oamenii vor arăta puțină demnitate.”

Zeci de mii de egipteni au răspuns la chemarea ei, care în cele din urmă a dus la alungarea lui Mubarak.

Pe 12 decembrie 2012, mișcarea zapatistă a revenit. Rebelii Armatei Zapatiste de Eliberare Națională (EZLN) au început să mărșăluiască în tăcere. Mii de oameni purtând poncho și măști de schi au mărșăluit în orașe ca San Cristóbal de las Casas, Ocosingo, Las Margaritas, Comitan și Altamirano. Pe fondul acestei reapariții dramatice, subcomandantul insurgent Marcos a transmis mesajul din inima junglei: “Ați auzit? Este sunetul prăbușirii lumii lor și cel al renașterii lumii noastre…”

Răzvrătirea împotriva nesfârșitelor și nedreptelor războaie americane venea și din partea soldaților înșiși. Tomas Young, veteran al războiului din Irak, un veteran paralizat care a decis să-și curme viața în aprilie a transmis ultima sa scrisoare către “bărbații” care i-au distrus viața lui și altor sute de mii:

“Adresez această ultimă scrisoare vouă, Domnule Bush și Domnule Cheney… Puteți eluda justiția, dar în ochii noștri sunteți fiecare vinovat de crime de război ieșite din comun, de jaf și în cele din urmă, de asasinat, inclusiv de asasinarea a mii de tineri americani- colegii mei veterani- al căror viitor l-ați furat.”

Și alte națiuni indigene din întraga lume au început să se revolte. În timpul mișcării Idle No More (Gata cu indiferența, n. tr.) care se răspândea în America de Nord, oratorul și lingvistul Lakota Harden a spus răspicat:

“Am fost învățați de când eram mici că nu avem putere. Am fost învățați de când eram mici că nu valorăm nimic și realitatea este că au testat toate felurile de tactici de genocid pe noi și încă suntem aici… Este timpul să accesăm adevăratul nostru sine, să facem apel la străbunii al căror sânge îl purtăm în vene, în celulele din corpul nostru, pentru că toți avem o legătură de sânge unul cu altul și cu ei.”

Vuiete de nemulțumire împotriva unui sistem de putere corupt erup în întreaga lume. Având la dispoziție rețeaua de comunicații pe Internet, și aceasta relativ liberă, oamenii au început să se audă unul pe celălalt. În întreaga lume, oamenii strigă: “Ajunge!!”- e destul.

De atâta vreme, am căutat în exteriorul nostru permisiunea de a ne exercita libertatea și doar am putut spera cu greu că cei care ne conduc vor fi de partea celor mulți și simpli, măcar o dată. Alternând între speranță și teamă, oamenii și-au călcat pe inimă și au inventat scuze atunci când au votat pentru candidați care până la urmă i-au trădat. Acum ceva s-a schimbat. De la evenimentele din piața Tahrir și revoluția spaniolă Occupy Wall Street (OCW), oamenii au început să se revolte. Grevele generale anti-austeritate sunt în plină desfășurare în mai multe țări europene. Studenții și sindicatele s-au unit pentru a contesta sistemul corporatist feudal care se inastaurează.

Nașterea unei Rețele Globale de Cetățeni

Aceasta nu a fost prima dată când oamenii din întreaga lume s-au unit pentru a contesta ordinea corporatistă la nivel global. În 1999, istorica luptă împotriva Organizației Mondiale a Comerțului în centrul orașului Seattle a fost un moment care a servit drept pivot atunci când mișcarea de rezistență din Statele Unite a ajuns din urmă revoltele de la nivel global. Pe vremea aceea, 70.000 de protestatari s-au adunat pe stradă pentru a opri întâlnirea anuală a Organizației Mondiale a Comerțului. În timp ce un avocat al prostestatarilor încarcerați le vorbea celor care erau arestați, în fața închisorii, mulțimea s-a adunat și repeta cuvintele după avocat, pentru a-și face vocea auzită. “Cred că peste zece ani, ceea ce se va scrie despre Seattle nu va fi despre bombele cu gaz lacrimogen de la colț de stradă, ci despre faptul că în 1999, întâlnirea Organizației Mondiale a Comerțului a însemnat apariția unei mișcări globale a cetățenilor în favoarea unei economii globale democrate.”

În timpul evenimentelor de la Seattle, coaliții de grupuri de activiști cum sunt cei de mediu și sindicatele au mișunat pe străzi. Acei activiști pașnici au reușit să întrerupă un proces oligarhic și nedemocratic de luare a deciziilor, deghizat în negociere comercială. Vendana Shiva, activistă feministă de mediu, care a participat la eveniment, a subliniat gravitatea situației: “În opinia mea, autoritatea corporatistă este dictatură iar refuzul de a construi propria ta economie este sfârșitul democrației.” Acest protest împotriva Organizației Mondiale a Comerțului a fost momentul în care a devenit evident faptul că pentru a avea democrație, trebuie să existe atât democrație, cât și justiție economică.

Acum, la aproape 10 ani după evenimente, revoltele împotriva statului corporatist și-au făcut din nou loc în America de Nord. Cauza comună a celor de pe străzile din Seattle poartă un nou mesaj- al majorității. Mesajul este acela de a aduna laolaltă toți oamenii pentru a se opune fraudei globale strigătoare la cer care de desfășoară pe Wall Street și în Băncile Centrale. Arun Gupta, editor la publicația The Independent, scria în ajunul declanșării mișcării Occupy o invitație deschisă către toată lumea pentru a se ralia mișcării:

“De câte ori în viață are cineva șansa de a vedea cum se scrie istoria, de a participa activ la construirea unei societatăți mai bune, de a fi alături de mii de oameni  și unde democrația este o realitate, nu o fantezie? Destul au fost înlănțuite mințile noastre de teamă, dezbinare și neputință. Singurul lucru de care se tem cel mai mult elitele este marea trezire. Acea zi a venit, putem să ne bucurăm de ea împreună.”

Tabăra a fost mai mult decât un protest. A devenit foare clar că reforma nu va mai funcționa și că sistemul însuși trebuie înlocuit. Oameni de toate felurile s-au unit și s-au angajat să se pună de acord și să se organizeze având la bază egalitatea. S-a născut o rețea de comunități independente. Steven Johnson, autor al volumului Future Perfect: The Case for Progress in a Networked Age, a recunoscut asemănarea acestor rețele cu natura interconectivă a Internetului. Johnson i-a numit “peer progressives” și i-a definit ca fiind oameni care cred în rețele descentralizate de oameni, care provin de la baza piramidei și care cred în idei progresiste care se nasc în cadrul acestor sisteme. Peer progressives nu se încadrează în tipicul spectrului politic de dreapta sau de stânga. Ei înțeleg că problemele importante nu se vor rezolva prin intermediul piețelor, al statului sau al sectorului privat, sau prin intermediul vreunei ideologii sau ierarhii orientate pe profit. Răspunsul lor este o formă socială care reflectă natura inerentă a Internetului, care este influență prin intermediul acestor rețele de oameni, comunicare și acțiune descentralizată și distribuită pe orizontal.

De la partajarea unor documente la conexiune interpersonală, se naște o nouă cultură online. Un exemplu este mișcarea împotriva legilor care blochează dorința inerentă a oamenilor de a se conecta și de a împărtăși. Fondatorul și teoreticianul Fundației Peer-to-Peer P2P, Michael Bauwens, a descris conceptele de bunuri creative comune și mișcarea “copyleft”, contrare legii dreptului de autor care interzice partajarea pentru a garanta profitul pentru industriile de divertisment. Aici, oamenii muncesc pentru a-și crea propria infrastructură care protejează valoarile actului de a împărtăși și furnizează spațiu pentru practicarea acelor valori.

Occupy Wall Street a fost manifestarea stradală a unei rețele digitale transnaționale invizibile. Pe măsură ce revoltele izbucneau, activiști și persoane din domeniul academic chinez au transmis un mesaj pentru a sprijini mișcarea. Activistul egiptean activist Mohammed Ezzeldin a venit la New York pentru a se alătura mișcării Occupy Wall Street. Recunoscând legătura dintre mișcarea Occupy și protestele împotriva lui Mubarack și a altor despoți, el a afirmat:

“Eu vin dintr-acolo- dinspre Primăvara Arabă. Dinspre Primăvara Arabă spre apusul Wall Street-ului… Dinspre Piața Eliberării spre Piața Washington, către căderea Wall Street-ului, sfârșitul dominației piețelor și al capitalismului.”

În lupta împotriva legii pentru oprirea pirateriei online SOPA, solidaritatea digitală s-a născut dincolo de granițe. Aici, o rețea globală de cetățeni au început să conștientizeze că sunt puternici și au făcut cauză comună unul cu celălalt, depășind orice graniță culturală, religioasă sau statală.

Dezvoltarea acestei rețele este o provocare directă pentru controlul politic corupt  și deja a început să țese un nou material social. Oamenii se interconectează în mod orizontal, discutând și învățând să ia decizii împreună. Mișcarea Occupy a arătat o nouă formă de a aduce schimbarea dincolo de politicile electorale. Această experiență a contrastat cu realitatea politică din trecut și a ajutat la dezvăluirea mascaradei care poza sub forma unei democrații.

Mașinațiile politice și dispariția imaginației

În ultimul secol, Statele Unite au pretins de multe ori că sunt un model de guvernare democrată. Retorica discursului „să aducem democrația și altor popoare” era des folosită de Statele Unite pentru a justifica războaiele. Cu toate astea, atât acasă cât și peste hotare, democrația care era descrisă și promovată nu avea nimic în comun cu ceea ce înseamnă cu adevărat cuvântul- a poporului și pentru popor. Planurile neoliberale bazate pe profit ale Washingtonului și ale marilor corporații domină societatea și depind de un sistem centralizat pentru a-și susține puterea. Această forță centralizată compresează diverse forme de existență și închide uriașul potențial uman prin predefinirea experiențelor, astfel încât limitează parametrii și semnificația acelei experiențe.

Aproape toate aspectele vieții sunt acum monetizate și comercializate. Utilizând o formă ierarhică de a manageria capitalul, cetățenii au fost reduși la stadiul de a fi consumatori pasivi, pe de o parte și la stadiul de mână de lucru, pe de alta, conducând la vieți lipsite de semnificație și la limitarea adevăratei puteri pentru ca oamenii simpli să ia decizii care țin de viața și vocația lor. Sub pretextul democrației reprezentative, mașinația politică este implementată cu participarea cetățenilor redusă la un proces controlat în mod riguros în cabina de vot, manipulat prin propagandă și personalități montate.

În Statele Unite, baza pentru această democrație de fațadă s-a pus chiar de la fondarea acestei țări. Într-un articol numit Lifting the Veil of Mirage Democracy in the United States (Deszvăluirea mirajului democrației în Statele Unite, n. tr.), Kevin Zeese și Margaret Flowers s-au dus la originea istorică a democrației în Statele Unite. Citându-l pe Sheldon Wolin, autor al Democracy Inc., Zeese și Flowers au descris cum Părinții Fondatori au creat un sistem care favoriza autoritatea elitei și care oferea drepturi exclusive proprietarilor de terenuri de gen masculin. Chiar de la început au evidențiat faptul că sistemul nu era menit să fie democratic.

“Wolin a scris: Constituția Fondatorilor comprima rolul politic al cetățenilor în actul de a alege și l-au trasat în așa fel încât să minimalizeze exprimarea directă a voinței populare… Rolul poporului era limitat la a alege dintre candidați propuși ai elitei reprezentanți care să-i conducă. Această democrație aranjată sau poligarhie nu are nicio legătură cu puterea poporului sau cu adevărata democrație.”

Versiunea golită de sens a democrației s-a împrăștiat în toată lumea. Antropologul David Graeber a caracterizat ultimii treizeci de ani ca fiind epoca neoliberalismului. El a descris modul în care, cu ajutorul acestei ideologii politice și economice dominante, ideea de libertate umană a ajuns să însemne piețe libere iar democrația să însemne participarea șa producția și consumul în masă. Graeber a mai spus că scopul conducătorilor din întreaga lume este să-i facă pe oameni să creadă că este singurul sistem posibil. El a mai observat că “rezultatul combinat este o campanie neobosită împotriva imaginației umane.”

Democrația a devenit un proiect de civilizare pentru a controla și a limita țările mai puțin dezvoltate”, pentru ca mai departe să fie controlate resursele și piețele. Autoritatea imperială a statului s-a transformat într-o hegemonie transnațională prin intermediul globalizării conduse de corporații. Ceea ce mișcarea Occupy și revoltele globale au început să dezgroape este frauda acestui ordin dominant, deghizat într-o democrație reprezentativă. Oamenii au început să vadă adevărata natură a acestei puteri centralizate, o mașină care transformă experiența umană adevărată în ceva abstract și străin de adevărata viață și care domină diverse culturi prin privarea acestora de autonomie economică și culturală. Mai demult, părea că nu prea există căi de atac împotriva legitimității fabricate al acestui sistem. Tot ceea ce era în contradicție cu aceste valori neoliberale era marginalizat. Cu toate astea, acum, societatea globală experimentează o schimbare majoră. Acestea sunt vremuri revoluționare. Dinspre țărmuri, se rostogolesc noi valuri ale schimbării.

Autor: Nozomi Hayase
Sursa: truth-out.org
Traducerea: Alina Stredie

Abonează-te la newsletter