Epoca polarizării sociale

Trăim în epoca polarizării sociale. Inegalitatea a ajuns la cote antebelice în ţările dezvoltate şi este uluitoare în unele ţări în curs de dezvoltare, precum China, unde 10% din populaţie obţine aproape două treimi din venitul naţional. În România, nostalgia după regimul comunist este alimentată tot de sărăcia în care trăiesc milioane de oameni, la două decenii de la câștigarea libertății.

Care să fie cauza acestei evoluţii? Să fie creşterea inegalităţii rezultatul expansiunii capitalismului şi globalizării, aşa cum se susţine adesea? În opinia mea, nu. Globalizarea, în sensul de extindere a arbitrajului de pieţe de bunuri, forţă de muncă şi capital, nu poate decât să ducă la atenuarea discrepanţelor dintre pieţe. De exemplu, dacă forţa de muncă este liberă să circule, atunci cetăţenii unor state sau regiuni sub-dezvoltate capătă posibilitatea de a-şi creşte veniturile vânzându-şi forţa de muncă pe pieţele dezvoltate. Simultan, prin deschiderea graniţelor, capitalul tinde să se deplaseze către regiunile şi ţările sub-dezvoltate unde este mai rar, deci unde randamentul său este mai înalt. Prin fenomenul arbitrajului preţurile, deci şi veniturile tind să se egalizeze – fenomen cunoscut sub numele de „convergenţă”. Şi dacă tot nu sunteţi convinşi de acest lucru, gândiţi-vă la principiul vaselor comunicante din fizică, unde nivelul apei tinde să se egalizeze. Pe scurt, libertatea de circulaţie şi investiţie produce convergenţă.

Capitalismul, de asemenea, distruge sărăcia. Ca sistem economic bazat pe exercitarea dreptului de proprietate, capitalismul dă valoare resurselor, favorizează acumularea de capital şi creşterea producţiei. Aceasta din urmă se traduce în creşterea nivelului de trai pentru toată lumea. Capitalismul a făcut posibilă explozia demografică din ultimele două secole şi creşterea fulminantă a nivelului de trai.

Şi atunci de unde atâta sărăcie şi inegalitate? Din politicile care subminează capitalismul şi pun beţe în roate economiei de piaţă. Dintr-o perspectivă mai generală, procesul de polarizare a avuţiei din ultimele decenii se suprapune peste cel de diminuare a ratei de creştere economică şi, în final, de stagnare, peste cel de înăsprire a crizelor economice şi de creştere a ratei şomajului, peste creşterea numărului celor care trăiesc din ajutoare sociale şi peste scăderea apetitului pentru crearea de locuri de muncă. Nu e o întâmplare. Dar scăderea numărului locurilor de muncă ar trebui să dea de gândit, deoarece acest fenomen este incompatibil cu capitalismul; prin esenţa sa de regim de liberă iniţiativă bazat de pe garantarea dreptului de proprietate, capitalismul susţine inovaţia, productivitatea şi schimbarea. Şi atunci cum de nu se creează locuri de muncă, cum de rata participării pe piaţa muncii scade? Deoarece sistemul actual nu încurajează de fapt inovaţia, ci inovaţia bazată pe monopol (brevete, licenţe etc.); nu încurajează producţia, ci producţia în sectoarele alimentate de comenzi publice – prin subvenţii (agricultură, energie verde), prin implicare directă (lucrări de infrastructură), prin inflaţie (construcţii, bursa de valori), prin fonduri europene (o sumedenie); nu încurajează schimbarea, ci închistarea, îngheţarea structurii de producţie în beneficiul elitelor care se tem să dea faliment vreodată. Şi unde mai pui că, după ce falimentul acestui sistem economic devine manifest, „soluţia” – reconsiderarea deponenţilor în investitori şi confiscarea depozitelor bancare – loveşte cu precădere în clasa de mijloc şi presupune tot adâncirea polarizării sociale.

Autor: Bogdan Glavan

Sursa: Anacroonic.ro