Analize și opinii Cultură și Familie Politică

Eliberarea condiționată a României

Trăiesc, trăim, mulți dintre noi, viețuitori pe aceste meleaguri mioritice, unde am făcut greșeala de a ne considera stăpâni, o stare de insecuritate și incertitudine. Când scriu aceste rânduri, un procuror, niște procurori, niște ceva numit DNA luptă împotriva unei prevederi legale prin care Adrian Năstase ar trebui pus în libertate. E un drept dăltuit în lege. Nu e valabil pentru Năstase care, cică, a scris pe blog și pe cărți și în cărți, că Băsescu ar fi un ticălos. Și ce legătură are asta cu justiția? Că doar e independentă! Mă pregăteam să scriu nu despre eliberarea condiționată a lui Adrian Năstase, ci despre eliberarea condiționată a României. Da, trăiesc din ce în ce mai apăsător sentimentul că de undeva, din universul nostru pământesc, nu din cer, cineva joacă rolul procurorului care, indiferent ce ar face România, indiferent câte condiții ar îndeplini, tot nu e vrednică de libertate. Nu intrăm în Schengen pentru că procurorul general Morar nu e pus procuror general pentru tot restul vieții lui și mai ales pentru tot restul vieții lui Traian Băsescu. Da, dar până una alta, Morar e acolo unde-l vor cei care au nevoie de el ca de un colac de salvare. De ce nu suntem vrednici atunci de drepturile de a fi egali cu ceilalți din Uniunea Europeană? De ce nu suntem buni de Schengen când, ca și Năstase în pușcărie, ne-am făcut lecțiile toate, cu vârf și îndesat, iar legea zice că avem dreptul, noi România, ca și alții, la o eliberare condiționată?

Mă pregăteam să scriu, voi scrie mâine, despre ultimul mohican al creșterii vacilor cu lapte, doctorul Mihai Petcu, cel care s-a încăpățânat să producă pentru popor hrană. O viață în care a crescut și a muls vaci pentru bebeluși și pentru smântâna și brânza de pe mesele noastre. Am văzut cele mai curate vaci din lume în ferma lui din Pantelimon, hrănite ca la carte. Laptele, brusc a devenit cancerigen, are nu știu ce impuritate provenită din mâncat fân și lucernă și porumb de pe câmpiile noastre mângâiate de ploi, de soare și de lună. Găinile din gospodăriile țărănești au fost asasinate în masă pentru o boală care, am aflat mai apoi, nu exista. Primarii din niște sate, prinzându-se de șmecherie – o șmecherie din care unii au tras pentru ei averi uriașe – au dus la analize găini sănătoase iar pe cele moarte le-au pitit fiindcă știau că n-au murit de așa ceva, ci călcate de o vacă sau picnite de un guturai. Și în satele alea păsările țăranilor au scăpat și au avut ce mânca și oamenii și copiii lor, necrăpând nimeni de gripă aviară. Erau în România șapte milioane de vaci cu lapte în 1989. Acum mai sunt un milion. Problema n-a alertat securitatea națională, CSAT-ul, Parlamentul. A alertat Uniunea Europeană în schimb. Procurorii UE găsesc laptele de vacă defect. Trebuie zvârlit la gârlă. România nu este aptă de eliberare condiționată nici la capitolul lapte. Grânarul Europei cândva, țara de pe continent cu un formidabil potențial agricol, trebuie să cumpere lapte din Olanda, praz din Egipt, usturoi din China, mere din Turcia. România, zic procurorii zootehniei mondiale, nu-și poate mulge singură laptele. Îl pot mulge alții, în alte părți, de la vacile lor, iar noi să fim, cu câmpiile noastre și pășunile noastre, piață, o mare și flămândă piață de desfacere.

Nu, nu suntem apți pentru o eliberare condiționată. Și în general nu suntem apți pentru nicio eliberare. Ne-am încăpățânat, unii dintre noi, fiindcă avem și ghiolbani destui, destui au și alții, care nu numai că nu scriu cărți, dar nu ating cărți, de frica unei contaminări radioactive, ne-am încăpățânat să producem câte un Brâncuși, câte un Cioran, câte un Enescu. Ne-am încăpătânat să plimbăm mioarele peste pășunile noastre curate ca pășunile Raiului. Aflăm că nu mai sunt bune de păscut. Și pășunilor noastre le este refuzată eliberarea condiționată.

Autor: Lucian Avramescu
sursa: jurnalul.ro

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Totalde acord, ce trebuie sa facem? De ce nu boicotam tot ce vine din import? Asta ar fi o solutie.

  • De ce nu facem ca Tepes: “cate care de marfa pleaca din tara tot atatea sa intre” si numai cu produse ce nu se fabrica deloc in tara! Asa vom stimula productia interna, inovatiile, investitiile – intr-un singur cuvant mersul economic normal intr-o tara normala!

Abonează-te la newsletter