C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Ei ne omoară ca să ne salveze

Paul Cezanne - Natura moarta cu craniuLider curat, prin prea multele băi de mulţime, pe care le făcea anul trecut, preşedintele Băsescu lipseşte din peisaj, la ora apăsătoare a veştilor proaste. Ne-a pricopsit cu un guvern, de sub apăsarea căruia nu vom scăpa vii, şi acum tace.
Multe şi felurite nenorociri ne încercară pe noi, românii. Am trecut prin războaie pustiitoare şi prin păci bolnave. Ne-au încercat bolile fiecărei etape istorice şi am suportat privaţiunile fiecărui regim politic. Ne-a fost greu în mod vădit şi am simţit dificultăţi atent secretizate. Ne-a atacat ciuma şi ne-a chinuit foametea. Ni s-au luat teritorii şi ni s-a extirpat memoria. Am fost obligaţi să întoarcem armele şi ne-am trezit trăgând în cei alături de care luptasem până în urmă cu câteva minute. Ne-au fost arate cimitirele şi ne-au fost trimişi în prizonierat fraţii care rămăseseră vii. Am suportat luptele de clasă şi deposedarea ciclică de averi, de simboluri şi de sentimentul siguranţei zilei de mâine. Ne-a fost insuflată cu sârguinţă ura fraternă şi am fost supuşi sărăciei, frigului şi disperării.

Toate acestea aveau, însă, o anumită logică barbară, dar logică. Exista o motivaţie, fie ea şi criminală, a nenorocirilor care ni se întâmplau. Ştiam că avem în ţara noastră tot ce ne trebuie pentru a supravieţui cât de cât onorabil. Bogăţii ale subsolului, bogăţii ale solului, bogăţii ale minţii umane, aşteptau să fie puse în operă, ca să ne dea nouă, ca popor şi ca oameni, măcar o minimă stabilitate, măcar o minimă linişte, măcar dreptul la o pâine şi la un pat. Că nu le-am avut decât rareori, în rătăcirile istoriei, putem să înţelegem să găsim explicaţii. Abia ieşisem din socialismul pe care propagandiştii antisocialişti îl demonizaseră fără nici o încercare de a nuanţa lucrurile, ne bucuram că proclamaţiile noii societăţi, care se instala impetuos în România, făgăduiau să rezolve toate necazurile, toate privaţiunile, toate aspiraţiile majorităţii populaţiei, când ne-am dat seama că ajunşii la putere nu mai ţin deloc seama de promisiuni, de angajamentele, de jurămintele populiste ale noului început de lume.

Din prăpastie în prăpastie, iată-ne şi în prăpastia prăpăstiilor, odată cu consolidarea la putere a jupuitorilor portocalii. Âştia nu se pricep la aproape nimic. Ei sunt afonii care, dacă fornăie pe nas, cred că interpretează Simfonia Destinului. Pentru ei nu există aşa zisa eficienţă economică, le e destul că îşi fac ei îmbrăcăminte la modă din pieile pe care le iau de pe acest popor. Cine ar fi îndrăznit să imagineze, la scară istorică, un guvern hotărât să transforme acest popor într-un cimitir ambulant? Probabil că în felul de a se manifesta al guvernului Băsescu, Boc, Vlădescu, se regăseşte istoria de sânge şi foc a perceptorilor care atacau satele, ca să le ia ţăranilor birurile, precum se regăseşte şi furia perceptorilor bolşevici şi a miliţienilor abuzivi, din anii ’50, care veneau cu dubele în satele României, să ia cotele obligatorii şi să aresteze ţăranii.

Jupuirea poporului român se petrece sub ochii noştri. Nici o ruşine, nici o milă, nici o democraţie! Âştia care au ajuns la putere, minţindu-şi alegătorii că-i vor ajuta să trăiască mai bine, nici nu au apucat să-şi preia formal funcţiile, că au şi deschis acest uriaş atelier de pielărie populară. Conform logicii băsesciene, ei, în acest fel, s-au apucat de modernizarea statului român. Ministrul de Finanţe, un om foarte bogat, a anunţat, de exemplu, că va pune taxă pe pământurile ţăranilor. Tocmai asta aşteptau ţăranii români: taxe pe peticele lor de pământ care nu produc nici măcar atât cât să mănânce, ei ţăranii. Şi se pregătesc impozite noi pe drepturile de autor. Cultura şi presa sunt puse la zid. Scenele apocaliptice cu perceptori şi jandarmi care îi pun pe cei mai necăjiţi dintre oameni să dea statului, care nu îi ajută cu nimic, ultima piele de pe oasele lor, se şi prefigura în gura vineţie a ministrului. Marea dezindustrializare din perimetrul oraşelor mai face un salt în neant, prin noile disponibilizări, cum ar fi cele de la RAFO, care lasă fără un ban mii şi mii de familii.

Ce poate gândi acest guvern al infernului cinic? De ce au mai dorit aceşti nenorociţi să vină la putere dacă ei nu sunt în stare să păstreze măcar răul de anul trecut, ci îl fac şi mai rău, chiar în primele săptămâni ale întoarcerii lor la locul crimei? Ce fel de oameni sunt aceşti mincinoşi care pretind că vor pune taxe şi impozite pe shaorma, pe sucuri, pe toată gama de alimente şi băuturi a vremii moderne, ca să apere poporul român de excesul de sare, de zahăr şi de E-uri?

În loc să declare cinstit că nu mai ştiu de unde să ia bani, pentru că sunt nepricepuţi în economie, uzurpatorii, de la conducerea ţării şi a guvernului, se bat cu pumnii în piept că ei ne omoară ca să ne salveze. Lider curat, prin prea multele băi de mulţime, pe care le făcea anul trecut, preşedintele Băsescu lipseşte din peisaj, la ora apăsătoare a veştilor proaste. Ne-a pricopsit cu un guvern, de sub apăsarea căruia nu vom scăpa vii, şi acum tace. Ciuma, barbarii, foncirea, ultimul mondial, cotele, fumăritul, pungăşiile de la înghesuială, gripa aviară nu ne-au distrus atât cât ne distruge această criminală exploatare a oamenilor de către guvernul ţării lor, guvern care vrea să belească în acelaşi timp presa şi cultura. Ne-aţi luat toate pieile de pe noi, guvernanţi, lăsaţi-ne măcar oasele, să depună mărturie.

Adrian Paunescu

sursa: jurnalul.ro

Related Posts

2 Responses “Ei ne omoară ca să ne salveze”

  1. Mas says:

    Cancerul natiunii este clasa politica.Suntem o natiune bolnava mancata de tumoare.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss