În majoritatea analizelor dedicate lui Edward Snowden şi a scandalului generat de fostul specialist IT al NSA lipseşte cu desăvârşire un aspect deosebit de important. Problemele diplomatice cu care se confruntă SUA din cauza lui Snowden au fost generate printr-o colaborare excelentă a Chinei, Rusiei şi Braziliei.
Cele trei ţări, baza clubului BRICS, au cooperat pentru a face în aşa fel încât problemele americane să fie maximizate.
Snowden, un idealist foarte inteligent în domeniul IT, dar care nu a înţeles bine cum funcţionează mecanismele geopolitice şi-a făcut dezvăluirile după ce a ajuns în Hong Kong. Autorităţile chineze au fost puse în faţa unei probleme inedite: nu puteau să-l dea pe Snowden pe mâna americanilor, dar nici nu puteau periclita relaţiile economice cu SUA din cauza unui disident. Atunci când Snowden s-a urcat în avionul care urma să-l ducă în America de Sud, dar cu escală la Moscova, toată lumea, probabil cu excepţia americanului, şi-a dat seama că nu va putea pleca din Rusia. Autorităţile americane au procedat într-un mod tâmpit, dar caracteristic pentru gândirea de jandarm mondial, declanşând incidente diplomatice şi antagonizând ţările din America de Sud după ce avionul preşedintelui bolivian a fost forţat să aterizeze la Viena, fiind supus şi unei percheziţii. Americanii sperau să-l găsească pe Snowden în avionul lui Evo Morales, dar au obţinut doar un imens scandal diplomatic. Jurnaliştii ruşi care au lansat diversiunea ”Snowden în avionul prezidenţial” au reuşit să-i pună pe americani într-o situaţie penibilă.
China, care a blocat extrădarea lui Snowden din Hong Kong sub pretextul existenţei unei „erori gramaticale” în cererea trimisă de autorităţile americane, a privit cu satisfacţie spectacolul. South China Morning Post (oficiosul pro-Beijing din Hong Kong) a titrat: „Washingtonul a muşcat glodul în afacerea Snowden”. Jurnaliştii chinezi susţin că Beijingul l-a pasat pe Snowden Moscovei, deoarece „Moscova are experienţă” în conflicte de acest gen şi nu are vulnerabilităţi economice în relaţia cu SUA. În perioada în care a stat în zona de tranzit a aeroportului Șeremetievo, Snowden şi-a ajustat semnificativ modul de percepţie asupra lumii, devenind mult mai pragmatic. Din momentul în care Anatoli Kucerena (un avocat perceput ca prieten al Kremlinului) a început să-l reprezinte pe Snowden, lucrurile au devenit clare. A început ultima fază a operaţiunii. Moscova pare dezinteresată de extinderea conflictului cu SUA şi din această cauză, oficial, Snowden a fost rugat să-şi înceteze acţiunile antiamericane, dar nici materialele lui Snowden nu pot fi lăsate neutilizate. Aici în scenă intră un alt jucător global: Brazilia.
Primele dezvăluiri ale fostului angajat NSA au fost publicate de The Guardian, dar ziarul a obţinut informaţiile prin intermediul unui columnist-colaborator, Glenn Greenwald. Guvernul britanic a impus şi a controlat distrugerea tuturor calculatoarelor, discurilor şi arhivelor de la The Guardian, sperând că astfel va bloca extinderea scandalului. Nu au reuşit. Arhiva principală este la Glenn Greenwald care trăieşte în Brazilia, la Rio de Janeiro, fiind demult un personaj foarte bine integrat în comunitatea informaţională braziliană şi un prieten al multor decidenţi politici din Brazilia. Acest jurnalist şi formator de opinie este un personaj foarte incomod pentru establishment-ul occidental, un activist cu pronunţate poziţii critice faţă de influenţa Israelului asupra politicii SUA şi un vehement critic al serviciilor secrete americane.
Pentru a înţelege poziţia lui Greenwald în Brazilia este suficient să amintim două detalii. Primul: Greenwald este periodic invitat la şedinţele Comisiei de Securitate Naţională al parlamentului brazilian. Al doilea: atunci când autorităţile britanice i-au reţinut partenerul pe aeroportul din Londra, în mai puţin de o oră, Greenwald a reuşit să pună în mişcare întregul aparat al externelor braziliene pentru a-l elibera. Toată „arhiva Snowden” este în posesia acestui jurnalist, care se află în afara „ariei de acoperire” a guvernelor şi serviciilor occidentale. Mai mult ca sigur, conducerea braziliană, iritată de recentele tentative de destabilizare a ţării, va folosi la maxim opţiunile disponibile. John Kerry a încercat să calmeze spiritele în timpul unei vizite oficiale, dar rezultatele au fost nule.
„Scandalul Snowden” va fi în continuare o pată neagră pe reputaţia (oricum terfelită) a Americii şi a vasalilor europeni ai SUA, fiind totodată o mostră de cooperare eficientă a ţărilor emergente. China a rezistat la presiunea SUA şi i-a oferit lui Snowden „un teren neutru şi sigur” pentru a transmite datele, Rusia i-a oferit azil, iar Brazilia a devenit baza operaţională pentru Glenn Greenwald care ne va bucura în continuare cu publicaţii incendiare bazate pe datele sustrase de la NSA.
Autor: Valentin Mândrășescu
Sursa: Vocea Rusiei
Adauga comentariu