Capitaliștii pieței libere văd educația în termeni de produse și profit. Pentru ei, produsele sunt reprezentate de copiii noștri. Profitul merge la oameni de afaceri înțelepți care apelează la sloganul “libertatea de alege” pentru a convinge părinții că sunt înșelați într-o anumită măsură de sistemul școlilor publice, sistem care are la bază egalitatea de șanse.
Reformatorii educației se axează pe privatizare, reducerea programelor publice și testarea unor metode aducătoare de profit. Există cel puțin 5 adevăruri despre reforma în educație care sugerează că susținătorii acesteia suferă de ignoranță și orbire.
1. Privatizarea educației ia de la cei săraci și distribuie la cei bogați
Eva Moskowitz face un profit de 72 de dolari/student ca director executiv a unei școli private Academia de Succes din New York City.
Carmen Farina scoate un profit de 19 cenți/student ca rector de școală publică în New York City.
Mai mult: salariile a 8 directori din cadrul ciclului educațional grădiniță-liceu, care au ca sursă a peste 86 la sută din profit plătitorii de taxe, au urcat de la 10 milioane de dolari pe an la peste 21 de milioane de dolari pe an, în decursul unui singur an.
O analiză efectuată de McKinsey estimează că educația poate constitui o afacere care se poate ridica la cifra de 1.1 trilioane de dolari. Forbes notează: “Mișcarea reformei în educație este pe cale să devină o găselniță pentru a justifica profitul corporațiilor.” Oamenii cu putere financiară vor da iama, cum face Rupert Murdoch, care a denumit ciclul educațional grădiniță-liceu “un sector care valorează doar în Statele Unite 500 de miliarde de dolari, sector care așteaptă cu înfrigurare să fie transformat.”
Între timp, programul educațional Head Start a fost lovit de cea mai gravă reducere din întreaga sa istorie. Bugetul pentru domeniul Artelor este mai mic decât a fost vreodată, cheltuielile pentru elevii din ciclul educațional grădiniță-liceu au fost reduse în 2011 pentru prima dată în ultimii treizeci de ani.
2. Experimentele nu funcționează
În 2013, Silicon Valley Business Journal a scris că “școlile din ciclul educational grădiniță-liceu din Statele Unite vor implementa Common Core State Standards, o initiativă educațională care va face în așa fel încât școlile să adopte tehnologia la orele de curs cum nu au mai făcut-o până acum… Apple, Google, Cisco și o mulțime de programe de inițiere se înghesuie pentru a-și asigura fiecare câte o cotă de piață.”
Texas a redus cu aproape 5 miliarde bugetul școlilor publice, în timp ce a alocat uriașei companii Pearson un contract de aproape 500 de milioane de dolari pentru testări. Los Angeles a cheltuit 1 miliard de dolari pentru iPads pentru a facilita testările, folosind banii din fondul de 25 de ani destinat construirii de școli.
După cum s-a dovedit, testările nu funcționează. National Research Council a concluzionat că “testele care se folosesc în mod obișnuit pentru a măsura performanța în educație nu reușesc să furnizeze o măsurare completă a rezultatelor educaționale, din mai multe puncte de vedere.” Standardele Common Core bazate pe rezultatele testelor, după cum notează Diane Ravitch, au fost dezvoltate de către o organizație susținută financiar de Gates, cu aproape niciun fel de susținere publică. În legătură cu evaluarea profesorilor, American Statistical Association a raportat că modelele de evaluare în sensul valorii adăugate sunt “bazate în general pe rezultate la teste standardizate și nu măsoară în mod direct eventuala contribuție la alte rezultate ale elevului.”
3. Cursurile de artă îi fac mai creativi pe oamenii de știință
În timp ce materiile care pot fi testate, cum ar fi matematica sau lectura sunt foarte importante într-o economie globală competitivă, susținătorii neexperimentați ai reformei nu reușesc să-și dea seama că excelența în știință are nevoie de artă ca fundament pentru dezvoltarea creativității care să transforme cunoașterea în idei. Un studiu realizat de Universitatea de Stat din Michigan a relevat faptul că „succesul în domeniul științific este însoțit de o abilitate dezvoltată în alte domenii, cum ar fi de exemplu, în artă.“ Conform unui raport din 2007 publicat în Journal for Research in Music Education, elevii înscriși în programe de muzică de înaltă calitate au avut rezultate cu 19% mai mari la engleză și cu 17% mai mari la matematică decât cei care nu erau înscriși într-un astfel de program. S-a dovedit ulterior că inclusive la testele anuale acești elevi aveau note mai mari.
Foarte multe studii arată de asemenea faptul că, prin activitățile din clasa pregătitoare, unde învățarea se bazează pe culori, sunete și texturi, toți copiii se vor descurca mult mai bine în timpul vieții de adult, iar cei mai dezavantajați elevi se pare că vor avea de profitat cel mai mult.
4. Privatizarea educației reprezintă de fapt șanse inegale pentru toți
David F. Welch a înființat organizația Students Matter pentru “a apăra dreptul fundamental al copiilor de a avea șanse egale în accesarea educației publice.”
După cum am putea deja anticipa, „dreptul de a alege” o școală mai bună are accente de comportament rasial și de clasă. Studiile arată că în școlile private, în comparație cu cele publice se manifestă cu precădere segregarea be bază de rasă, putere financiară, limbă, dizabilități, iar astfel de școli sunt legate în mod sistematic de șanse inegale în ceea ce privește educația.
5. Reformatorii sunt în primul rând oameni de afaceri, nu educatori
Miliardari cum ar fi Bill Gates, Eli Broad, Michael Bloomberg și Rupert Murdoch, care au prea puțină experiență în ceea ce privește sistemul educațional și care nu au argumente în fața publicului, promovează o reformă educațională bazată pe un sistem de evaluare standardizat. După cum am observat deja, sistemul Common Core nu includea educatori pentru clasa pregătitoare sau profesori experimentați, în timp ce mai mult de 500 de educatori de clasă pregătitoare au respins acest sistem ca fiind nepotrivit pentru copiii din clasele mici.
Cu toate astea, într-un mod foarte amuzant, Achieve Inc., principalul responsabil pentru sistemul Common Core se laudă cu neajunsurile sale academice: “Achieve rămâne singura reformă educațională inițiată de un consiliu director de guvernanți și oameni de afaceri de top.”
Deziluzia pieței libere
În 1966, raportul Coleman, considerat de către toată lumea cea mai importantă analiză a educației secolului al XX-lea, a concluzionat că reușitele școlare sunt legate în primul rând de mediul familial al elevului și de compoziția socială a clasei din care face parte.
Cu toate acestea, reformatorii pieței libere preferă să creadă într-o soluție care să le aducă mai mult profit.
Sursa: Truth-Out.org
Traducerea: Alina Stredie
Adauga comentariu