Pretutindeni esecul inteligentei bulversează o societate, însă în România mileniului trei el a condus la nasterea unor monstri. Nu suntem singulari în istorie din acest punct de vedere, însă avem performanta de a perpetua în mod consecvent un sistem care să ne tină în genunchi. Naivitatea de a tolera dictaturile si de a îmbrătisa populismul a prins rădăcini adânci, sugerând o “inteligentă toxică“.
Hadamard, un mare matematician, povestea cu umor: “În demonstratiile mele comit aceleași greseli ca si elevii mei. Singurul meu avantaj e că eu îmi dau seama înaintea lor“.
Refuzul sau incapacitatea de a admite greseala tine de o metastază mentală. Este o formă de disfunctie gravă fiindcă blochează una dintre functiile inteligentei, aceea de a cunoaste realitatea. Acest demers nu este un lux, ci o functie vitală. Negarea unor evidente tine deja de patologie.
Cum este posibil ca persoane care par inteligente să aibă erori grave de rationament? Stiintific, acest fapt este demonstrat prin faptul că multi oameni posedă o gândire mecanică care este rodul unui sistem captiv într-o anumită conceptie despre viată.
Reprezintă o realitate faptul că minti ce par ilustre de fapt nu îsi folosesc funcțiile creierului, fiindcă nu pot iesi din mecanismul construit de-a lungul vietii. Avea dreptate Hitler atunci când declara cu emfază: “Ce noroc au conducătorii că oamenii nu gândesc“. Iar rezultatele s-au văzut: atitudini eronate, valori false, actiuni stupide. Cel putin, le-am identificat prin intermediul istoriei. Fără a ne gândi că vom avea peste ani “privilegiul“ de a le resimti pe propria noastră piele.
Lupta pentru subjugarea și controlarea lumii întregi s-a purtat întotdeauna la nivelul ideilor. Este suficient ca o anumită idee să fie transmis de oameni care posedă tehnica manipulării pentru ca altii care nu gândesc să le preia ca si cum le-ar fi creat ei însisi. Incapabili de a reflecta asupra continutului ideatic, se aliniază în spiritul de turmă fără a concepe că ar putea exista si alte alternative.
În consecintă, gresim în mod sistematic de ani de zile fără să ne asumăm greseala. Și fără să ne-o reparăm. Pur si simplu, declaratia recentă a lui Andrei Plesu ne dezvăluie o realitate traumatizantă: “La capitolul presedinti nu prea am avut noroc“. Poate fiindcă si norocul acesta este un rod al unei inteligente pe care nu am demonstrat că o avem!
Iar acum iesim în stradă. Și poate că cei mai vocali sunt cei care s-au simtit trădati! Fiindcă nu au gândit atunci când au avut posibilitatea să o facă. Iar acum “divortul“ fată de ceea ce au ales este un semn de ipocrizie! Fiind tot o manifestare a unei lipse de inteligente…
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
De când s-a descoperit şi s-a folosit sintagma că omul este o fiinţă superioară, tot de atunci, oamenii depun eforturi susţinute, indiferent de locul ocupat în societate sau emisferă planetară, de a demonstra acest fapt. Că el este o fiinţă superioară.Numai că în loc să demonstreze lui însăşi, caută să demonstreze celorlalţi.Şi uite aşa oamenii, indiferent de pregătirea intelectuală(cu ‘telectualii e şi mai nasol) caută să arate celuilalt de lângă el, că îi este superior.Şi aşa a apărut şi fudulia.Eu trebuie să am, sau să fac ceva, care să-l facă…inferior pe interlocutor sau pe alţi semeni.Aceasta este boală grea mai ales pe aceste meleaguri.Dar am ajuns la o concluzie.Omul cu cât este mai individualist, mai materialist, indiferent de pregătirea lui, este un mare prost atunci când încearcă să (să fim cacademici) epateze un seamăn.Acest comportament de cocalar, de manelist de prost la urma urmei, face furori în România, ba chiar este o modă chiar şi la “puliticienii” noştri. Râgâie unul câte o “maximă” de şmecher de cartier, televiziunile o prezintă ca şi cum ar fi o băşină scoasă de un zeu şi uite aşa au şi ele rating, fac bani din publicitate, iar bizonul român, cât de curând o va suge original.Că tot din fudulie, nea Ghiţă a votat cu un partidul X, ca să-i demonstreze lui nea Caisă, care a votat cu partidul Y, că el e mai dăştept şi este superior(sic).Dacă existi Doamne, ascultă ruga unui ateu! Să nu faci cumva ca prostia să fie dureroasă, căci eu sunt meloman şi îmi place să ascult muzică, şi nu aş vrea să rămân surd de la urletele românilor.