Umiliti. Sfidati. Mintiti. Furati. Pusi la punct ori de cate ori incearca sa-si exprime, timid, cate o nemultumire. Asa sunt tratati milioane de cetateni in democratia originala pe care o tot traversam de 20 de ani incoace, fara a apuca sa vedem inca luminita de la capatul unui tunel teribil de intortocheat. Poate ca am fi avut sansa de a nu ne considera o noua generatie de sacrificiu, de a nu mai privi neputinciosi cum trec anii pe langa noi, daca acolo sus, la varful tuturor Puterilor, guvernelor si parlamentelor care au trecut peste noi ca un tavalug, ar fi existat un dram de responsabilitate, decenta, dorinta de a misca ceva in directia cea buna. Romanii nu au primit decat dispret.
Banii, mai mereu cei murdari, nemunciti, obtinuti prin abuzul de functii, prin combinatii politice care au devalizat bugetele de stat si au facut pierduta o buna parte a avutiei nationale, au primat de fiecare data. Nici macar dreptul de a alege nu mai este luat in seama de o clasa politica dispretuitoare, avida sa isi pastreze privilegiile. Echipe de profitori, care se ascund in spatele influentei celor pe care ii slujesc, au avut grija sa perverteasca in modul cel mai grotesc libertatea de a vota. Neajunsurile, saracia lucie care ii loveste in plin pe tot mai multi romani ii fac pe acestia sa accepte sume ridicole pentru a gira pe unul sau altul dintre candidati. Puterea corupe. Puterea seduce. Puterea a transformat oamenii politici in creaturi hidoase, care au pierdut orice contact cu realitatea in care se afla Romania. Dornici de cat mai multa Putere, influenta, transformand fara jena imunitatea parlamentara intr-o platosa groasa, in spatele careia isi ascund numeroasele acte de coruptie, profitori de prima mana, incompetenti, gata sa isi vanda colegii si sa incalce o doctrina in care nu au crezut nicio secunda, politicienii zilelor noastre au ales, cu buna stiinta, propria parvenire in detrimentul unei politici coerente.
Au trecut 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Guvernarile au alternat, Parlamentele asemenea, insa realitatea a ramas de necombatut. O ducem rau. Avem institutii incapabile sa ne respecte, sa renunte la slugarnicia fata de politica. Avem un sistem juridic corupt si aservit intereselor de partid. Avem o administratie care geme de politizare, incompetenta si nepotism. Avem o Educatie ciuruita de reforme ale unor politicieni care au aterizat in fruntea Ministerului pe criterii care exclud profesionalismul. Avem un sistem de sanatate in care viata poate fi salvata doar daca pui plicuri in cat mai multe buzunare. Drepturile tale exista din plin. Constitutia te apara. Legile te apara. Realitatea, insa, nu te iarta. Te (re)aduce brutal cu picioarele pe pamant. Nu de drepturi formale avem nevoie, ci de institutii credibile, capabile sa realizeze ca democratia inseamna altceva decat puterea banului. Cati dintre noi, oare, n-au murit cu dreptatea in mana, in fata unor complete de judecata care inteleg ca a fi inamovibil este sinonim cu a calca in picioare legea, fara a da explicatii nimanui? Cati dintre noi n-au fost “vanati”, de catre cei ce trebuie sa aplice legea, doar pentru ca nu aveau relatiile fara de care nu poti supravietui in Romania anului 2010? Cati dintre noi nu au esuat neputinciosi in fata birocratiei excesive, a ghiseelor inchise in nas, a tipetelor unor angajati platiti, totusi, din banii nostri? Cati dintre noi nu rosesc in fata familiei atunci cand sunt aruncati ca niste masele stricate in somaj?
Tot amaratii, cei fara pile si care duceau tot greul, vor ingrosa randurile disponibilizatilor din institutiile statului, nu cei angajati si sustinuti pe criterii pe care le cunoaste fiecare dintre noi. Si atunci, de ce sa ne mai surprinda faptul ca si ultima licarire de speranta a fost zdrobita intre lupte si scandaluri politice?!…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu