Rudolf-August Oetker devenise de numai câteva săptămâni ofiţer al diviziei Waffen-SS a Germaniei naziste când a aflat că mama lui, două surori vitrege şi tatăl vitreg au fost ucişi în casa familiei sale din Bielefeld, Germania, într-un bombardament al forţelor aliate.
Aceasta a fost nu doar o tragedie personală pentru cadetul de 28 de ani, ci şi o pierdere pentru una dintre afacerile care furnizau mărfuri pentru soldaţii germani aflaţi în prima linie a frontului în Al Doilea Război Mondial, OHG.
Rudolf-August Oetker a primit permisie permanentă pentru a prelua controlul afacerii de familie în octombrie 1944. De-a lungul următorilor 60 de ani, fostul ofiţer SS, care şi-a făcut pregătirea în lagărul de concentrare de la Dachau, şi-a adăugat treptat în portofoliu participaţii la afaceri din domeniul naval, alimentar, al băuturilor, bancar şi hotelier, construind astfel un conglomerat cu mai mult de 26.000 de angajaţi şi venituri anuale de 10,9 miliarde de euro, scrie Bloomberg.
„Oamenii din companie îl văd în continuare ca pe un erou, care a dezvoltat compania la dimensiuni uriaşe după război“, a afirmat Sven Keller, coautor al unui studiu comandat de Dr. August Oetker UG privind implicarea familiei în Al Treilea Reich. „Trebuie să vezi ambele feţe ale unei persoane.“
Oetker a murit în 2007, la vârsta de 90 de ani, lăsând în urmă opt copii din trei căsnicii – Rosely Schweizer, August Oetker, Bergit Douglas, Christian Oetker, Richard Oetker, Alfred Oetker, Carl Ferdinand Oetker şi Julia Oetker – precum şi un imperiu evaluat la 12 mld. dolari, conform Indexului Miliardarilor alcătuit de Bloomberg.
Copiii săi nu au apărut niciodată individual în vreun clasament internaţional al averilor.
„O dinastie stabilă“
Fiecare dintre copiii lui Oetker şi familiile acestora controlează câte 12,5% din Dr. August Oetker KG, cu sediul în Bielefeld, o companie de tip holding în care sunt incluse toate afacerile, potrivit lui Jorg Schillinger, purtătorul de cuvânt al grupului.
„Ei sunt o dinastie foarte stabilă“, spune Rudiger Jungbluth, autor al cărţii „Die Oetkers“ – biografia familiei Oetker, într-un interviu acordat în decembrie. „Ei nu şi-au mutat holdingul în Elveţia, cum au făcut alte afaceri de familie germane.
Primul pas către ceea ce avea să devină o avere uriaşă a fost făcut în 1891, când farmacistul August Oetker a început să vândă praf de copt care putea fi depozitat pe perioade mai lungi şi care nu modifica gustul produselor coapte. El a fost şi primul din Germania care a scos pe piaţă pliculeţe cu praf de copt şi de praf de budincă, potrivit biografiei.
Apropierea de nazişti
Singurul său copil, Rudolf, a fost ucis în bătălia de la Verdun, din Franţa, în 1916, pe când era ofiţer în armata germană. Trei ani mai târziu, soţia lui Rudolf, Ida Meyer, s-a căsătorit cu Richard Kaselowsky, un prieten apropiat al soţului său decedat. Kaselowsky şi un frate mai mic de-al lui August, Louis Oetker, au preluat conducerea afacerii în 1921.
Cei doi au construit noi fabrici şi şi-au diversificat afacerile în Germania, care au ajuns să cuprindă şi producătorul de maşini de cusut Kochs Adlernaehmaschinen Werke AG şi producătorul de fosfaţi Chemische Fabrik Budenheim AG.
Când Louis Oetker a murit în 1933, Kaselowsky era deja membru al partidului nazist, iar Adolf Hitler devenise cancelarul Germaniei.
La sfârşitul anilor 1930 Kaselowsky a intrat în Freundeskreis Reichsfuehrer SS, un grup de oameni de afaceri şi oficiali nazişti de elită aduşi laolaltă de Heinrich Himmler, şeful SS şi arhitectul Holocaustului, conform unui studiu de 624 de pagini publicat în luna octombrie.
„El era nazist din convingere şi era interesat să-şi câştige o reputaţie şi să dezvolte o relaţie apropiată cu liderii partidului,“ a spus Jungbluth.
Oetker avea grijă ca soldaţii de pe front să-şi primească budincile
Compania a contribuit la maşinăria de război a celui de-al Treilea Reich iniţiind parteneriate în domeniul alimentar cu SS şi cu armata germană la sfârşitul anilor 1930 şi livrând budincă şi praf de copt pentru bucătăriile soldaţilor în timpul războiului.
Studiul arată că Kochs Adler, o companie controlată pe vremea aceea de familia Oetker, producea grenade Howitzer şi componente pentru mitralierele MG-42. Muncitorii săi proveneau din rândurile străinilor puşi la muncă forţată în timpul războiului.
„Kaselowsky şi afacerile Oetker au profitat de oportunităţile oferite de regim“, a spus Keller. „Îşi făceau planuri pentru victorie şi aveau grijă ca soldaţii de pe front să îşi primească budincile“.
Fiul vitreg al lui Kaselowsky, Rudold-August Oetker, a fost recrutat de armata germană în 1940 şi s-a înscris voluntar în SS în anul următor. El şi-a început instruirea ca ofiţer în 1942.
Ca parte a formării sale, Oetker s-a înscris la cursuri în lagărul de concentrare de la Dachau, aflat la nord-vest de Munchen, unde îşi avea sediul una dintre şcolile de ofiţeri ale SS-ului. Prizonierii din lagăr erau obligaţi să facă ordine în camerele viitorilor ofiţeri, arată studiul.
„A fost o decizie ideologică“, a spus Keller. „Nu te înscriai în Waffen SS dacă nu erai convins că nazismul este calea cea dreaptă“.
Oetker a fost arestat de britanici în mai 1945. După ce a trecut cu bine de procesul de denazificare, el s-a întors doi ani mai târziu la conducerea companiei.
„El a avut o poziţie excepţional de bună pentru a derula afaceri după război datorită reformei monetare din Germania şi a inflaţiei scăzute“, a spus Jungbluth.
Extindere în domeniul naval şi bancar
În 1950 Oetker producea mai mult de 750 de milioane de pachete de praf de copt şi de budincă, potrivit biografiei „Die Oetkers“. În următoarele două decenii, Oetker a achiziţionat producătorul de vin spumos Soehnlein Rheingold AG, banca privată Bankhaus Lampe KG şi Hamburg Suedamerikanische Dampfschifffahrts-Gesellschaft KG, în prezent cel mai mare transportator de containere cu număr redus de acţionari din Germania. El a cumpărat şi câteva berării şi a pus bazele unei companii de transport naval cu acelaşi nume, conform site-ului companiei.
Oetker s-a căsătorit cu a treia sa soţie, Maja von Malaise, în 1963, de la care a avut ultimii trei copii, Alfred, Carl Ferdinand şi Julia.
El s-a retras din funcţia de partener general al boardului executiv al conglomeratului în 1981, când i-a succedat fiul său cel mai mare, August. Oetker şi-a petrecut anii de pensie colecţionând artă şi extinzând lanţul hotelier de lux al companiei, ale cărui proprietăţi includ Hotel du Cap-Eden-Roc din Cap d’Antibes pe Riviera franceză, Brenners Park-Hotel & Spa din Baden-Baden, Germania, şi Hotel Le Bristol din Paris.
Oetker a rămas preşedinte al boardului consultativ al grupului până la moartea sa în ianuarie 2007, la cinci ani după ce a transferat majoritatea acţiunilor holdingului către cei opt copii ai săi şi către familiile acestora, potrivit „Die Oetkers“.
Şocuri electrice
Fiica sa cea mai mică, Rosely Schweizer, în vârstă de 73 de ani, a lucrat la compania de vin spumos şi de băuturi spirtoase şi a fost preşedinte al boardului consultativ al conglomeratului până în 2010. Fratele vitreg, August Oetker, în vârstă de 69 de ani, a devenit preşedinte al boardului consultativ în 2010, iar în locul său a venit ca partener general fratele său mai mic Richard, în vârstă de 63 de ani, cunoscut în special pentru episodul în care a fost răpit din campusul universităţii sale în 1976.
Richard Oetker a fost ţinut într-o cutie de lemn timp de 47 de ore şi i s-au aplicat şocuri electrice, în urma cărora a rămas cu o infirmitate. El a fost eliberat după ce tatăl său a plătit suma de răscumpărare de 21 milioane de mărci germane. Evenimentele au fost ecranizate în filmul „Dance with the Devil“ (Dansând cu diavolul) în 2001, rolul răpitorului fiind jucat de Christoph Waltz, câştigător a două premii Oscar.
Sora lui Richard, Bergit Douglas, în vârstă de 67 de ani, specialistă în design interior, a schimbat designul unora dintre hotelurile de lux ale familiei şi este căsătorită cu Christoph Douglas, consultant în artă şi fost şef al Sotheby’s Germania.
Producţie alimentară
Christian Oetker, în vârstă de 65 de ani, este pensionar. El a fost responsabil pentru cercetare de piaţă la divizia alimentară a companiei, potrivit raportului anual din 2012 al conglomeratului. Alfred Oetker, în vârstă de 46 de ani, face parte din boardul consultativ al grupului şi locuieşte în Amsterdam cu soţia Elvira.
Carl Ferdinand Oetker, care are 41 de ani, a studiat economie şi relaţii internaţionale la Universitatea Brown şi lucrează la Bankhaus Lampe din 2004. Sora mai mică Julia, în vârstă de 35 de ani, a lucrat la hotelul Ritz-Carlton din Berlin şi la hotelul Marriott din Hamburg, potrivit profilului ei de LinkedIn.
„Mulţi dintre membrii familiei au dat dovadă de talent antreprenorial“, a spus Jungbluth. „Aceasta chiar este o afacere de familie“.
Oetker Group
Familia conduce afacerile prin intermediul a două boarduri – un board executiv format din patru membri, care controlează strategia companiei şi un board consultativ format din şapte membri. Majoritatea managerilor nu sunt membri ai familiei Oetker, potrivit site-ului grupului.
Afacerea de transport naval, care cuprinde Hamburg Sued, Alianca Navegacao e Logistica Ltda din Sao Paolo, Rudolf A. Oetker KG şi Furness Withy Chartering Ltd. Din Londra, este principala divizie a grupului. Flota companiei a livrat aproape 3,3 milioane tone de marfă anul trecut către porturi din Buenos Aires, Sydney şi Cartagena, Columbia.
Afacerea a avut vânzări de aproximativ 5,5 miliarde de euro în 2012, reprezentând aproximativ jumătate din veniturile Oetker, conform raportului anual al companiei. Diviziile de alimente şi de băuturi au înregistrat venituri totale de 5 miliarde de euro în 2012. Producătorii alimentari din cadrul grupului vând peste 3.000 de produse, de la pizza congelată, snacksuri, produse coapte şi prafuri la deserturi şi muesli.
Bere, vodka
Compania Radeberger Gruppe KG, cu sediul la Frankfurt, tot din acest grup, se laudă că este cel mai mare producător de bere din Germania, cu vânzări de peste 340 milioane de galoane (1,28 miliarde litri) de bere pe an sub branduri precum Jever, Berliner Kindl şi Clausthaler, o marcă de bere fără alcool.
Producătorul de vinuri şi spirtoase Henkell & Co. Sektkellerei KG a vândut aproape 20 de milioane de lăzi în 2012, inclusiv vin spumos, şampanie, vin cava, prosecco şi vodkă.
Pe de o parte afacerea tatălui lor i-a făcut miliardari pe cei opt fraţi, dar pe de altă parte implicarea acestuia în SS nu a fost discutată niciodată cu copiii, deci aceştia au rămas cu întrebări fără răspuns despre trecutul lor. Studiul comandat a răspuns întrebărilor acestora.
„Tatăl meu era naţional-socialist“, a spus August Oetker într-un interviu pentru publicaţia germană Die Zeit din octombrie. „Acum că ştim ce s-a întâmplat, s-a împrăştiat ceaţa“.
Autor: Daniela Stoican
Sursa: Ziarul Financiar
Este până la urmă normal și ar fi fost ieșit din comun dacă era altfel… Utilitătile de producție din Germania au rămas în picioare și după război. Că ei nu au avut parte de naționalizări (cum s-a întâmplat prin alte părți ale Europei) e altă discuție.
Așa cum Oetker a trimis budinci pe front, Porche a făcut Kubel Waggen din banii poporului pentru Volkswagen…. iar unul din fii (vitregi) ai lui Goebles are jumătate din BMW (și o procente în Daimler).
Familia Krupp trăiește bine și acuma și exemplele pot continua.